Master Planul pentru turismul naţional al României

2007 - 2026

INTRODUCERE

I Cadrul general şi obiectivele

Sectorul turismului din România a fost afectat de absenţa unei politici generale de dirijare şi orientare a sectorului. Un Master Plan pentru dezvoltarea turismului din România a fost întocmit cu peste zece ani în urmă; totuşi, spre marea frustrare a acţionarilor din sectorul turismului, recomandările acestuia nu au fost niciodată implementate. În ultimii ani, asistenţa tehnică a fost asigurată de Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite (UNDP) şi câteva organizaţii neguvernamentale şi agenţii donatoare inclusiv USAID, GTZ şi CHF International pentru o serie de proiecte separate (ca de exemplu, la nivelul Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT[1]) dezvoltarea website-ului, cercetare de piaţă, consultanţă la nivel local, înfiinţarea centrelor de informare a turiştilor). Deşi sectorul turismului a beneficiat fără îndoială în cea mai mare parte de această asistenţă, implementarea izolată a acestor măsuri, fără a fi integrate într-un plan strategic general, se pare că generează rezultate parţiale. În plus, majoritatea acestor agenţii îşi vor reduce activitatea din România ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană în ianuarie 2007.

În acest scenariu, Guvernul României a stabilit că este urgent necesar un Master Plan al dezvoltării turismului, pentru a pune bazele implementării unei abordări durabile a dezvoltării turismului din România. S-a hotărât încheierea unui contract cu Organizaţia Mondială a Turismului pentru această acţiune.

Acest Master Plan al dezvoltării turismului cuprinde o perioadă de 20 de ani, până în 2026. Concret, el cuprinde un program de acţiune pe şase ani (2007-2013) în conexiune cu susţinerea financiară prin fondurile structurale, la care România are acces ca urmare a integrării în Uniunea Europeană în ianuarie 2007.

Obiectivul imediat este formularea unui cadru general al politicilor pentru dezvoltarea şi managementul durabil al industriei turismului în ceea ce priveşte resursele naturale şi culturale şi prezentarea acestui obiectiv în forma unui Master Plan al dezvoltării turismului pe termen lung, cuprinzând perioada 2007-2026. Acest plan reprezintă politica de umbrelă care include diferite planuri şi strategii, descrise în aşa fel încât să optimizeze contribuţia sectorului la economia naţională. Se anticipează că populaţia României va beneficia din dezvoltarea turismului, prin:

• Creşterea încasărilor valutare;
• Aducerea economiei şi societăţii româneşti la nivelul existent în ţările Uniunii Europene;
• Creşterea calităţii vieţii;
• Creşterea şi încurajarea investiţiilor în toate domeniile adiacente ale turismului;
• Stimularea creării de locuri de muncă;
• Stimularea dezvoltării;
• Consolidarea sporirii şi păstrării patrimoniului cultural;
• Contribuţia la dezvoltarea şi conservarea resurselor materiale şi naturale din întreaga ţară; şi
• Distribuirea beneficiilor turismului în toate regiunile României.

II Dezvoltarea Master Planului

Guvernul României a decis întocmirea Master Planului de către Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO). UNWTO a constituit o echipă formată din şase consultanţi internaţionali în domeniul turismului, specializaţi în Planificare, Marketing, Investiţii, Statistică, Ştiinţe economice, Structuri instituţionale şi Dezvoltarea resurselor umane. Ei au lucrat timp de peste şase luni, din ianuarie până în iulie 2007. Echipa de consultanţi internaţionali a fost asistată de o echipă de aproximativ 20 de specialişti români şi doreşte să-şi exprime recunoştinţa pentru informaţiile, consideraţiile şi asistenţa pe care le-au primit din partea acestora din urmă.

În afara muncii de cercetare la birou, s-au efectuat multe deplasări în majoritatea regiunilor ţării şi s-au purtat discuţii cu numeroase persoane şi reprezentanţi din sectorul privat al turismului. Deşi toate aceste contacte sunt prea numeroase pentru a fi menţionate, contribuţia lor şi punctele de vedere exprimate au fost inestimabile.

Planul de acţiune şi implementarea

Punctul slab al strategiilor anterioare de dezvoltare a turismului a fost neimplementarea recomandărilor. Disponibilitatea fondurilor structurale de la Uniunea Europeană până în 2013 reprezintă o resursă majoră de facilitare a implementării recomandărilor Master Planului. Totuşi, hotărârea de a duce planul la bun sfârşit rămâne esenţială. În acest scop, recomandările au fost incluse în Planul de acţiune, alături de organizaţiile "lider" care au fost identificate ca fiind responsabile cu implementarea. În plus, s-a solicitat guvernului să numească un Comitet de implementare, pentru urmărirea progresului şi acordarea asistenţei pentru depăşirea unor obstacole neprevăzute.

III Mulţumiri

Pentru a-i aminti şi mulţumi tuturor surselor de informare, instituţiilor şi persoanelor care au oferit asistenţă UNWTO şi consultanţilor săi în redactarea acestui Master Plan ar fi necesar tot atâta spaţiu cât studiul însuşi. Deşi dorim să susţinem industria hârtiei din România, credem de asemenea că trebuie să păstrăm mai mult frumoasele păduri ale României. De aceea, poate fi suficient să menţionăm că echipa de consultanţi, sub îndrumarea, fără exagerare, a sute de persoane din toate sectoarele industriei turismului, a fost asistată în permanenţă de o echipă parteneră formată din experţi români şi a fost îndrumată excelent de un Comitet de evaluare extrem de activ şi de util. În pofida frecventelor modificări de funcţii şi persoane, a existat un sprijin permanent din partea ministerelor şi secretarilor de stat. Mai presus de orice, întregul personal al Autorităţii Naţionale pentru Turism nu au pregetat să ofere sprijin şi asistenţă, cu mult peste îndatoririle de serviciu.

Vă mulţumim tuturor şi populaţiei României care ne-a întâmpinat cu atâta căldură. Sperăm ca munca noastră să fie benefică şi să revenim de multe ori în frumoasa dumneavoastră ţară.

A. ANALIZA SITUAŢIEI

În această analiză a situaţiei actuale a turismului din România, nu se consideră necesară enumerarea detaliată a gamei impresionante de bogăţii naturale, geografice, de mediu, de patrimoniu şi etnografice ale destinaţiei. Toate acestea sunt bine documentate în alte materiale. Am adoptat o abordare pragmatică, concentrându-ne pe elementele cheie care îşi aduc contribuţia în sectorul turismului. Multe aspecte dispun de o documentare excelentă. În altele, în special profilul vizitatorilor, există o lipsă de informaţii. Această analiză încearcă să identifice în ce situaţie se află turismul în momentul de faţă şi să evidenţieze punctele slabe care trebuie rezolvate şi oportunităţile care trebuie valorificate.

1 VOLUMUL ŞI VALOAREA TURISMULUI PÂNĂ ÎN ANUL 2006

Introducere

Acesta este un rezumat referitor la volumul şi valoarea turismului pe piaţa internă şi internaţională şi se limitează doar la prezentarea principalelor cifre. Prezentarea detaliată a modelelor sezoniere, a distribuţiei cererii pe localităţi, tip de cazare şi nivel de ocupare sunt cuprinse în Capitolul 6 de mai jos.

1.1 Turismul internaţional în România

1.1.1 Volumul şi valoarea sosirilor

Tabelul 1.1 de mai jos prezintă modelul sosirilor de vizitatori internaţionali şi câştigurile din operaţiuni de schimb valutar aferente acestora, conform datelor prezentate de Institutul Naţional de Statistică din România şi respectiv de Banca Naţională a României pentru perioada 2000 - 2006.

Tabel 1.1 Volumul şi valoarea sosirilor de vizitatori internaţionali în România,

în perioada 2000 - 2006

	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006
Sosiri (mii)	5.264	4.938	4.794	5.595	6.600	5.839	6.037
Valoare (milioane Euro)	359	362	335	396	406	852	1.034

Surse: Institutul Naţional de Statistică din România şi Banca Naţională a României

Creşterea impresionantă de la an la an a numărului de sosiri începând din 2002 s-a transformat în 2005 într-o reducere de 11,5% care în mare măsură s-a datorat izbucnirii gripei aviare şi gravelor inundaţii din diferite regiuni ale ţării. Totuşi, trebuie observat că, după cum se ştie, datele privind sosirile includ un mare număr de călători zilnici, în special din ţările învecinate cum sunt Ungaria şi Moldova şi acest tip de vizitatori ar fi fost îndeosebi afectaţi de aceste evenimente. Tabelul 1.3 de mai jos demonstrează, totuşi, că recuperarea a 3,4% din sosiri se datorează continuării creşterii accentuate a sosirilor de vizitatori internaţionali folosind transportul aerian şi, deşi sosirile pe cale rutieră continuă sa fie predominante, această poziţie începe să slăbească.

Valoarea absolută a câştigurilor din operaţiuni de schimb valutar urmează modificările de la an la an ale sosirilor de vizitatori, cu excepţia situaţiei din 2005, când ne confruntăm cu anomalia dublării câştigurilor din operaţiuni de schimb valutar în acelaşi an în care sosirile de vizitatori internaţionali au scăzut cu 11,5%. Acest lucru poate fi parţial explicat prin faptul că această valoare a câştigurilor din turism, preluată din partea de credit a contului turismului din Balanţa de Plăţi, depinde de natura şi practica metodologiei de colectare a datelor, care de fapt s-a modificat la începutul anului 2005. Se ştie de asemenea că datele includ operaţiunile de schimb valutar al valutei repatriate în România de numeroşi cetăţeni români care au avut posibilitatea să lucreze în străinătate, ca urmare a relaxării regimului vizelor în 2004 pentru persoanele care lucrează în Uniunea Europeană.

În prezent, Institutul Naţional de Statistică din România nu colectează date cu privire la categoriile de cheltuieli ale vizitatorilor în România. Până când se vor introduce astfel de studii în România, contribuţia sosirilor de vizitatori internaţionali la câştigurile din operaţiuni de schimb valutar va fi preluată din datele Balanţei de Plăţi şi deci va reprezenta o valoare aproximativă a acestui important indicator al valorii turismului în economia naţională.

În Secţiunea 1.4 de mai jos sunt prezentate estimări ale valorii turismului intern şi internaţional în economia României, pe baza analizei datelor limitate din unele studii neoficiale, Studiul Naţional al Gospodăriilor şi alte studii de piaţă.

1.1.2 Sosiri în funcţie de naţionalitate

Tabelul 1.2 de mai jos prezintă sosirile de vizitatori internaţionali în 2006 în funcţie de naţionalitate provenind de pe primele 10 pieţe generatoare de vizitatori. Începând din 2001, Ungaria a furnizat cel mai mare număr de vizitatori, urmată de Republica Moldova, dar în 2006 ordinea s-a inversat. În mod similar s-au inversat poziţiile ocupate de ţările de pe locurile trei şi patru, Ucraina şi Bulgaria. Germania, Italia, Turcia, Serbia şi Statele Unite au fost întotdeauna reprezentate între primele 10 pieţe – sursă de vizitatori, iar în 2006 Austria a înlocuit Polonia în această grupă. Regiunile afectate de gripa aviară şi inundaţii au creat o percepţie negativă în legătură cu aceste evenimente, reprezentând principalii factori care au provocat modificările poziţiilor deţinute de aceste pieţe generatoare de vizitatori.

Tabel 1.2: Sosiri internaţionale din primele 10 pieţe generatoare de vizitatori în 2006

Ţara	Număr sosiri (mii)
Republica Moldova	1.489
Ungaria	1.366
Ucraina	433
Bulgaria	399
Germania	342
Italia	278
Turcia	219
Serbia	166
Austria	151
Statele Unite	164

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România

Integrarea în Uniunea Europeană implică eliminarea controalelor la frontieră pentru majoritatea statelor membre, iar în cazul României acest lucru are o semnificaţie deosebită având în vedere că Ungaria şi Bulgaria sunt ţări învecinate cu România şi membre ale UE, furnizând aproximativ o treime din sosirile totale de vizitatori. Controalele la frontieră sau de imigraţie la graniţele rutiere, feroviare, fluviale sau maritime dintre România şi ţările membre ale UE sunt în prezent în tranziţie, urmând ca în scurt timp să fie total desfiinţate. Acest lucru va avea drept rezultat pierderea mecanismului fundamental de colectare a datelor privind sosirile şi plecările vizitatorilor. Este deja necesară o soluţie alternativă.

Este clar că pierderea sistemului tradiţional de colectare a datelor impune găsirea de urgenţă a unei soluţii bazate pe un studiu practic şi uşor de realizat. De asemenea, această soluţie trebuie considerată ca o oportunitate de rezolvare a altor probleme existente în colectarea datelor, cum ar fi lipsa informaţiilor privind categoriile de cheltuieli ale vizitatorilor, scopul călătoriei şi locurile vizitate.

1.1.3 Sosiri în funcţie de mijloacele de transport utilizate

Transportul rutier predomină între mijloacele de transport utilizate pentru sosirile în România ale vizitatorilor internaţionali, aşa cum reiese din Tabelul 1.3 de mai jos, care ilustrează că 72% din total sosiri sunt pe căi rutiere în anul 2000, crescând până la 75% din total sosiri în 2006.

Tabel 1.3: Sosiri de vizitatori internaţionali în funcţie de mijlocul de transport în perioada 2000 - 2006 (mii)

	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006
Rutier	3.808	3.622	3.594	4.343	5.401	4.428	4.390
Feroviar	660	476	374	348	308	305	316
Aerian	655	705	689	752	705	919	1.122
Fluvial	141	135	137	152	186	187	209
TOTAL	5.264	4.938	4.794	5.595	6.600	5.839	6.037

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România

Acest model corespunde predominanţei sosirilor de vizitatori în funcţie de naţionalitate din ţările învecinate - Moldova, Ungaria, Ucraina şi Bulgaria, care au reprezentat peste 60% din sosirile de vizitatori internaţionali în 2006. Deşi utilizarea transportului rutier a crescut uşor din anul 2000, cea mai semnificativă schimbare în utilizarea mijloacelor de transport a fost creşterea cu 71% a sosirilor folosind transportul aerian şi un declin de aproape 55% în utilizarea transportului feroviar.

Totuşi, mai importantă este consolidarea continuă a sosirilor internaţionale prin transportul aerian în 2005, în pofida problemelor de sănătate şi de mediu (sosirile au sporit cu 30% faţă de 2004). Continuarea acestei creşteri (22% în 2006 faţă de 2005) au condus efectiv la reluarea sosirilor internaţionale totale în anul respectiv.

Trebuie observat că sosirile vizitatorilor folosind transportul fluvial, conform Tabelului 1.3 de mai sus, includ şi sosiri ale pasagerilor cu vase de croazieră pe ocean în portul Constanţa. Datele furnizate de Autoritatea Portuară Constanţa indică o creştere puternică a acestui gen de trafic în ultimii ani, înregistrând în jur de 3.000 de sosiri în 2003 şi ajungând la aproape 47.000 în 2006 ceea ce, dimpotrivă, ar sugera că sosirile internaţionale prin transportul fluvial au rămas în fond la acelaşi nivel din anul 2000.

1.2 Turismul intern în România

1.2.1 Volumul şi valoarea sosirilor

Cifrele din Tabelul 1.4 de mai jos ilustrează volumul turismului intern în România şi demonstrează predominanţa covârşitoare a vacanţei ca principal scop al călătoriei. Cifrele sunt înregistrate în Studiul anual al gospodăriilor din România care este întocmit pentru Institutul Naţional de Statistică din România. Acest studiu se bazează pe un eşantion de gospodării din România care este apoi extrapolat pentru a oferi o imagine la nivel naţional privind comportamentul populaţiei în ceea ce priveşte o gamă de modele de consum şi activităţi. Aşadar, numerele nu reprezintă cifre absolute privind volumul de turişti interni, călătorii şi înnoptări în cadrul sejururilor, ci reprezintă estimări bazate pe forma şi structura chestionarului din studiu, tehnicile de selecţie adoptate şi abordarea extrapolării utilizate.

Cifrele sunt deosebit de interesante prin aceea că furnizează un suport statistic elocvent pentru scăderea accentuată, conform raportărilor, a interesului faţă de vacanţele în ţară, în favoarea vacanţelor în afara graniţelor ţării în anul 2006. Călătoriile interne în scop turistic (inclusiv călătorii în scop de afaceri) şi înnoptările în cadrul sejururilor au scăzut cu 25% şi respectiv 26%, în timp ce călătoriile şi înnoptările în scop de vacanţă au scăzut cu 23% în fiecare caz.

Tabel 1.4: Numărul de turişti, călătorii şi înnoptări pe plan intern în 2005 şi 2006 (mii)

	2005			2006
	Turişti	Călătorii	Înnoptări	Turişti	Călătorii	Înnoptări
Vacanţă	6.469	8.357	38.667	5.333	6.440	29.848
Afaceri	218	379	940	161	248	769
Altele	638	691	7.844	442	407	4.280
TOTAL	7.325	9.427	47.451	5.936	7.095	34.897

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România / Studiul Naţional al Gospodăriilor

Studiul Naţional al Gospodăriilor a fost demarat în anul 2003 şi reprezintă un fel de pionierat în ceea ce priveşte detalierea întrebărilor referitoare la profilul consumatorului şi comportamentul acestuia. Un astfel de studiu are o abordare în evoluţie, atât în ceea ce priveşte terminologia folosită în chestionare, cât şi din punct de vedere al categoriilor de populaţie din care este selectat eşantionul studiului. Totuşi, Institutul Naţional de Statistică consideră că structura eşantioanelor şi răspunsurile obţinute nu sunt în totalitate corecte şi se pare că mai sunt necesari câţiva ani de practică în această activitate, până când se va obţine un nivel de bună cunoaştere şi corectitudine superior.

Tabelul 1.5 de mai jos, care este de asemenea preluat din Studiul Naţional al Gospodăriilor, prezintă distribuţia înnoptărilor în ţară atât în scop de vacanţă, cât şi în scop de afaceri, în diferite zone turistice. Aceste cifre corespund exact datelor privind înnoptările în cadrul sejururilor din Tabelul 1.4 dar aici nu este inclusă categoria ‘Altele’ şi ele demonstrează importanţa relativă atât a litoralului, cât şi a zonelor montane (şi Bucureştiului) pentru atragerea vizitatorilor cu înnoptări în cadrul sejururilor în turismul intern.

Scăderea notabilă a înnoptărilor interne prezentată în Tabelul 1.4 de mai sus este încă o dată confirmată de datele din Tabelul 1.5 care demonstrează declinul numărului de înnoptări pe zone turistice. Deşi în termeni absoluţi categoria ‘Alte zone’ a pierdut un mare număr de înnoptări (5,2 milioane), capacitatea de cuprindere şi marea diversitate a acestei categorii (care include majoritatea oraşelor importante din România, inclusiv oraşul Constanţa) face dificil comentariul şi nu poate decât să sugereze că numărul vizitelor cu cazare la prieteni şi rude a scăzut în favoarea unei durate mai lungi petrecute acasă sau în afara graniţelor României. Totuşi, următoarea zonă ca importanţă care îşi reduce numărul de înnoptări în cadrul sejururilor turistice a fost ‘Litoralul’, cu o scădere de aproximativ 2 milioane de înnoptări, reprezentând o reducere de 26%, care reflectă modificarea orientării atracţiilor de piaţă de la litoralul românesc al Mării Negre către destinaţii concurente, cum ar fi Bulgaria.

Tabel 1.5: Înnoptări aferente sejururilor în turismul intern pe zone turistice,

în 2005 şi 2006 (mii)

ZONA TURISTICĂ	2005	2006
Litoral	7.438	5.492
Montană	8.106	6.398
Balneară	1.101	1.251
Delta Dunării	256	199
Circuite turistice	546	361
Alte zone (inclusiv Bucureşti)	22.160	16.917
TOTAL	39.607	30.618

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România / Studiul Naţional al Gospodăriilor

Datele prezentate în Capitolul 6 de mai jos prezintă mărimea, distribuţia geografică, tipul şi calitatea structurilor de cazare selectate de vizitatorii interni, pe baza colectării datelor statistice furnizate direct de proprietarii diferitelor structuri de cazare înregistrate, şi deci prezintă mai corect înnoptările din sejururile vizitatorilor în structuri de cazare înregistrate decât datele din Tabelele 1.4. şi 1.5. Totuşi, datele pe care se bazează structurile de cazare înregistrate nu includ numărul total al călătoriilor şi înnoptărilor, întrucât multe călătorii şi înnoptări includ cazarea la prieteni sau rude, reprezentând structuri de cazare neînregistrate. Deci, după cum se poate demonstra, Studiul Naţional al Gospodăriilor (prin lipsurile sale) prezintă o imagine aproximativă, mai puţin detaliată, a fluxurilor de vizitatori la nivel naţional.

Studiul Naţional al Gospodăriilor include întrebări referitoare la cheltuieli, inclusiv pentru vacanţă şi activităţi de divertisment, dar aceste cifre rămân nepublicate de Institutul Naţional de Statistică din România până când o selectare a eşantioanelor mai corectă şi o completare mai responsabilă vor permite întocmirea unor rapoarte mai riguroase şi reale.

1.3 România în comparaţie cu alte destinaţii

Tabelul 1.6 de mai jos prezintă o comparaţie dintre România şi câteva ţări din regiune în funcţie de sosirile de turişti internaţionali şi încasările aferente acestora în anii 2004 şi 2005.

Tabel 1.6: Realizări comparative între destinaţiile selectate în 2004 şi 2005

	Sosiri turişti internaţionali (mii)		Încasări de la turişti internaţionali (milioane USD)
	2004	2005	2004	2005
Bulgaria	4.630	4.837	2.221	2.401
Croaţia	7.912	8.467	6.848	7.463
Republica Cehă	6.061	6.336	4.172	4.631
Ungaria	12.212	10.048	4.061	4.271
Ucraina	15.629	Nu există cifre	2.560	3.125
ROMÂNIA	6.600	5.839	503	1.060

Sursa: Organizaţia Mondială a Turismului / Banca Naţională a României

Reiese în mod evident din această comparaţie limitată, conform acestor doi indicatori semnificativi, că performanţele României sunt în general mai slabe decât ale ţărilor învecinate, în special în ceea ce priveşte capacitatea de a genera câştiguri din operaţiuni de schimb valutar. Bulgaria, de exemplu, a atras cu aproximativ 20% mai puţine sosiri decât România în anul 2005, dar a reuşit să genereze aproape de trei ori mai multe câştiguri din operaţiuni de schimb valutar de la un număr mai redus de vizitatori, iar Republica Cehă, cu doar 8% mai mulţi vizitatori, poate avea încasări din operaţiuni de schimb valutar de cinci ori mai mari decât România.

Se pare că există anumite diferenţieri din punct de vedere metodologic în procedeele de colectare a datelor (inclusiv înregistrarea în România, la sosiri, a călătorilor zilnici) care explică unele din aceste disparităţi dintre România şi ţările selectate în ceea ce priveşte câştigurile realizate. Dar chiar dacă admitem acest factor, performanţa României va fi considerată în continuare destul de slabă. De fapt, dublarea considerabilă a câştigurilor în România în anul 2005 faţă de 2004 este parţial datorată chiar revizuirii metodologiei de colectare a datelor şi sugerează o înregistrare incompletă de-a lungul timpului a acestor câştiguri.

Tabelul 1.7 de mai jos prezintă în continuare o comparaţie a României cu aceleaşi ţări selectate din regiune, dar de această dată în ceea ce priveşte contribuţia relativă a cheltuielilor din turism la PIB-ul fiecărei ţări, în perioada 2000 - 2004.

Tabel 1.7: Comparaţii internaţionale ale aportului cheltuielilor din turism ca % în PIB-ul ţărilor selectate, în perioada 2000-2004

	2000	2001	2002	2003	2004
Bulgaria	10,8	9,0	9,4	10,6	11,3
Croaţia	15,6	17,4	17,3	22,8	21,0
Republica Cehă	-	-	4,6	4,5	4,6
Ungaria	8,2	8,1	5,8	5,0	4,1
Ucraina	1,8	2,0	2,4	2,4	2,3
ROMANIA	1,1	1,0	0,9	0,9	0,8

Sursa: Organizaţia Mondială a Turismului / Fondul Monetar Internaţional

Încă o dată, performanţa României este cea mai slabă, în comparaţie cu ţările din regiune selectate şi deşi tehnicile modificate de colectare a datelor vor îmbunătăţi indubitabil contribuţia procentuală a cheltuielilor încasate din turism la PIB (cifrele din 2005 au crescut cu 1,1% conform Tabelului 1.11 de mai jos), valoarea turismului conform acestui indicator este slabă, chiar şi în comparaţie cu Ucraina, care este următoarea ţară cu valoare mică a turismului în grupul ţărilor selectate.

O altă comparaţie internaţională a performanţelor naţionale în turism provine dintr-un studiu de cercetare publicat de World Economic Forum (WEF) în Raportul privind competitivitatea în sectorul turismului şi al călătoriilor din anul 2007. Tabelul 1.8 de mai jos prezintă clasamentul general al ţărilor din acelaşi grup de ţări selectate menţionate în tabelele anterioare, iar Tabelul 1.9 analizează aceste comparaţii mai detaliat, utilizând trei indicatori principali – cadrul legal, mediul de afaceri, precum şi resursele umane, culturale şi naturale existente, conform propriei metodologii detaliate de evaluare a WEF.

Tabel 1.8: Clasamentul general al competitivităţii pentru ţările selectate

Ţara selectată	Clasament
Bulgaria	54
Croaţia	38
Republica Cehă	35
Ungaria	40
România	76
Ucraina	78

Sursa: World Economic Forum 2007

Acest sistem de clasament cuprinde 124 de ţări şi poziţionează fiecare ţară în comparaţie cu toate celelalte, în ceea ce priveşte competitivitatea în sectorul turismului şi al călătoriilor. Adică, fiecărei ţări i se acordă o poziţie în clasament între 1 şi 124, în funcţie de îndeplinirea criteriilor stabilite prin metodologia WEF. Astfel, România se află pe locul 76 din 124, chiar înaintea Ucrainei, dar după Bulgaria şi celelalte ţări selectate.

Tabel 1.9: Comparaţii privind competitivitatea în sectorul turismului şi al călătoriilor în funcţie de principalii indicatori pentru ţările selectate

Ţara selectată	Cadrul legal	Infrastructura şi mediul de afaceri	Resurse umane, culturale şi naturale
Bulgaria	66	56	41
Croaţia	58	40	11
Republica Cehă	40	37	22
Ungaria	26	51	51
România	87	74	71
Ucraina	76	73	89

Sursa: World Economic Forum 2007

Această comparaţie demonstrează performanţa competitivă slabă a României în comparaţie cu ţările învecinate, aceasta situându-se pe ultimul loc în funcţie de cadrul legal şi mediul de afaceri şi pe penultimul loc în funcţie de resursele umane / culturale / naturale.

Se consideră că factorii responsabili pentru slaba performanţă în funcţie de cadrul legal sunt asociaţi reglementărilor guvernamentale, în special în domeniul mediului, al sănătăţii şi siguranţei, deşi este posibil ca izbucnirea gripei aviare să fi avut o influenţă deosebită aici. În categoria criteriilor privind mediul de afaceri / infrastructura, aspectele slabe în ceea ce priveşte infrastructura transportului aerian şi rutier sunt considerate a fi responsabile pentru lipsa competitivităţii, în timp ce aspectele slabe în ceea ce priveşte resursele umane şi percepţia publică a importanţei şi valorii turismului din punct de vedere politic şi statistic sunt criterii responsabile din categoria resurselor umane / culturale / naturale.

1.4 Valoarea estimată a turismului intern şi internaţional în 2005

Tabelele 1.11 şi 1.12 de mai jos prezintă estimări ale valorii brute a cheltuielilor interne şi internaţionale în turism, în milioane Euro, şi contribuţia acestora la PIB în economia României în anul 2005. Baza de calcul şi estimările din spatele acestor cifre se găsesc în secţiunea „Impactul economic” prezentat ulterior în acest raport, dar în mare parte ele au fost preluate din analiza şi interpretarea datelor limitate extrase din cele două studii în sectorul turismului ale USAID şi Studiul naţional anual al gospodăriilor.

Se disting tipurile de piaţă internă şi internaţională, dar acestea se pot diferenţia şi în funcţie de tipul structurilor de cazare utilizate (înregistrate sau neînregistrate), având în vedere că Institutul Naţional de Statistică ţine evidenţa numai a vizitatorilor din structuri de cazare înregistrate, în timp ce Studiul naţional al gospodăriilor înregistrează vizitatorii interni din toate tipurile de cazare: înregistrate, neînregistrate, prieteni, rude şi o a doua reşedinţă. Înnoptările în cadrul sejururilor românilor în afara graniţelor României nu sunt incluse în această analiză şi deci scăzând înnoptările totale în cadrul sejururilor interne în structuri de cazare înregistrate din total înnoptări în cadrul sejururilor interne conform Studiului naţional al gospodăriilor, rezultă numărul de înnoptări în structuri de cazare neînregistrate.

Cheltuielile în Tabelul 1.11, descompuse pe piaţa internă şi cea externă (şi descompuse în cadrul pieţei interne), se consideră a fi, în fiecare caz, cheltuieli ‘totale’, adică reprezintă un număr compus care include cheltuielile pentru cazare, masă, transport în România, divertisment şi cumpărături - suveniruri etc.

Tabel 1.11: Valoarea estimată a cheltuielilor din turismul intern şi internaţional în 2005, în milioane Euro

Cheltuieli pe tip de piaţă	2005 (milioane Euro)
Vizitatori internaţionali în structuri de cazare înregistrate	877
Vizitatori interni în structuri de cazare înregistrate	820
Vizitatori interni în structuri de cazare neînregistrate şi VFR	1.058
TOTAL CHELTUIELI	2.755

Sursa: Rapoartele USAID, Studiul naţional al gospodăriilor şi Estimările consultantului

Tabelul 1.12 de mai jos prezintă cheltuielile din Tabelul 1.11 de mai sus în ceea ce priveşte contribuţia în cifre absolute şi în procente la PIB-ul României. Cifrele pentru PIB-ul României, în miliarde Euro, au fost preluate din statisticile oficiale ale Institutului Naţional de Statistică.

Tabel 1.12: Contribuţia estimată a cheltuielilor din turismul intern şi internaţional la PIB-ul României în 2005, în miliarde Euro şi ca procent în PIB

	Cheltuieli vizitatori internaţionali	Cheltuieli vizitatori interni	Total cheltuieli
Cheltuieli turism	0,877	1,878	2,755
PIB-ul României	79,3	79,3	79,3
Cheltuieli ca procent în PIB	1,1	2,4	3,5

Sursa: Banca Naţională a României şi Estimările consultantului

Cheltuielile vizitatorilor internaţionali sunt considerate deci a contribui cu aproximativ 1,1% la PIB-ul României, iar cheltuielile vizitatorilor interni cu mai mult decât dublu, adică cu peste 2,4%, iar împreună reprezintă o contribuţie mult mai importantă, de 3.5%.

1.5 Estimări privind capacităţile de cazare şi utilizarea forţei de muncă în 2005

Tabelul 1.13 de mai jos prezintă un rezumat al estimărilor privind capacităţile de cazare (număr de camere) şi forţa de muncă în structurile de cazare înregistrate în 2005.

Mai multe amănunte legate de mărimea, tipul, distribuţia şi gradul de ocupare din oferta de cazare sunt prezentate în Capitolul 6 de mai jos, iar analiza detaliată a aspectelor legate de forţa de muncă angajată şi resursele umane în structurile de cazare şi sectorul turismului sunt prezentate în capitolul destinat acestui subiect.

Datele statistice corecte referitoare la forţa de muncă angajată în sectorul turismului sunt extrem de limitate la nivelul cifrelor oficiale prezentate aici, întrucât furnizarea diferitelor date de către structurile de cazare înregistrate este obligatorie în sistemul de înregistrare şi deci acestea sunt deja colectate. Totuşi, datele referitoare la alte domenii din sectorul turismului sunt fie dificil de separat în categoriile turism şi activităţi interne de rutină (de exemplu în cazul restaurantelor); fie slab colectate şi prezentate şi deci dificil de interpretat (de exemplu în cazul ghizilor de turism); fie nerelevante pentru analiza noastră, cum este în situaţia cifrelor aferente forţei de muncă angajate în agenţiile de turism.

În vederea estimării mărimii cheltuielilor în turism asociate structurilor de cazare neînregistrate prezentate în Tabelul 1.11 de mai sus, este clar că trebuie să existe forţă de muncă angajată suplimentar în acest sector, care nu este cuprinsă în statisticile oficiale. Se consideră că forţa de muncă suplimentară ar putea să reprezinte peste 20.000 de locuri de muncă.

Tabel 1.13: Estimări ale capacităţilor de cazare înregistrate şi ale forţei de muncă din România în anul 2005

Tip de cazare	Număr de unităţi	Număr de camere	Estimare raport Personal / Număr camere	Număr personal
Hoteluri / Moteluri	1.060	74.050	0,9	66.645
Pensiuni	2.916	15.065	1,0	15.065
Vile, bungalouri închiriate	894	9.600	0,6	5.760
Altele	205	4.205	0,8	3.364
Total	5.075	102.920	0,9	90.834

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România şi Estimările consultantului

2 atracţii turistice şi utilizare

2.1 Atracţii naturale

2.1.1 Arii naturale protejate majore in România

În România există 27 de arii naturale protejate majore, şi anume:

• Rezervaţia Biosferei Delta Dunării
• 13 Parcuri Naţionale
• 13 Parcuri naturale

Suprafaţa totală a acestora este de 1.812.546 hectare – puţin peste 7% din teritoriul României. Delta Dunării are propria sa Administraţie a Rezervaţiei Biosferei. Toate parcurile naţionale sunt administrate de către Administraţia Pădurilor Naţionale (Romsilva) cu excepţia celei din Ceahlău, care este administrată de consiliul Judeţean Neamţ. Există doar trei Rezervaţii Naturale din numărul total care nu sunt administrate de către Romsilva.

Ariile protejate prezintă o diversitate a florei şi faunei, multe din care sunt unice şi sunt pe cale de dispariţie. Deşi protejarea şi conservarea acestor arii reprezintă un obiectiv principal al administratorilor, ariile protejate reprezintă o resursă majoră pentru turism. Activităţile pot varia de la vânătoare şi drumeţii montane până la plimbări de agrement şi sporturi de iarnă. Există un potenţial considerabil de creştere a numărului de vizitatori în anumite părţi ale ariilor protejate.

Numărul şi tipul de unităţi de cazare din ariile protejate variază considerabil. În majoritatea cazurilor există un număr suficient de unităţi de cazare în imediata vecinătate a ariilor protejate.

Tabel 2.1: Ariile protejate – Dimensiune şi Unităţi de Cazare

	Hectare	Unităţi de cazare în ariile protejate	Unităţi de cazare în localitate
Rezervaţie a biosferei
Delta Dunării	580.000	106
Parcuri Naţionale
Munţii Rodna	46.399	1	58
Călimani	24.041	1	50
Cheile Bicaz - Hăşmaş	6.575	5	1
Piatra Craiului	14.800	10	52
Cozia	17.100	3	32
Buila - Vânturariţa	4.186	0	50
Valea Jiului	11.127	2	0
Retezat	38.138	5	12
Valea Domogled - Cerna	60.100	39	3
Semenic – Cheile Caraşului	36.665	3	13
Cheile Nera - Beuşniţa	37.100	1	8
Munţii Măcinului	11.321	0	1
Ceahlău	8.396	0	64
Numărul total de parcuri naţionale	315,948
Rezervaţii naturale
Munţii Maramureş	148.850	39	27
Vânători Neamţ	30.818	2	50
Putna - Vrancea	38.204	37	0
Bucegi	32.663	17	225
Grădiştea Muncelului - Cioclovina	38.184	5	3
Portile de Fier	115.655	18	15
Lunca Mureşului	17.166	2	3
Apuseni	75.784	150	600
Balta Mica a Brăila	17.529	1	0
Comana	24.963	1	1
Lunca Joasa a Prutului Inferior	8.247	0	45
Tara Haţegului Geoparcul Dinozaurilor	102.392	27	15
Geoparcul platoului Mehedinţi	106.000	6	12
Numărul total de parcuri naţionale	756,455

Sursa: Romsilva (Regia Nationala de Padurilor) şi ANT

Există puţine centre de informare în ariile protejate. Numărul vizitatorilor poate fi doar estimat. Romsilva consideră că nu există probleme legate de capacitatea de primire a vizitatorilor în aceste zone care se află în administrarea lor şi că există locuri suficiente pentru creşterea controlată fără a pune în pericol mediul.

Tabel 2.2: Ariile protejate – Centre de Informare şi Estimarea numărului de vizitatori

	Estimarea numărului de vizitatori	Centre de informare	Puncte de informare
Rezervaţie a biosferei
Delta Dunării	*66,740	4	n/a
Parcuri Naţionale
Munţii Rodna	10.000	0	3
Călimani	1.000	0	0
Cheile Bicaz - Hăşmaş	30.000	0	1
Piatra Craiului	80.000	1	0
Cozia	100.000	0	1
Buila - Vânturariţa	1.000	0	0
Valea Jiului	1.000	0	0
Retezat	12.000	2	2
Valea Domogled - Cerna	12.000	1	1
Semenic – Cheile Caraşului	13.000	0	1
Cheile Nera - Beuşniţa	7.000	0	0
Munţii Măcinului	3.000	0	0
Ceahlău	30,000	1	2
Numărul total de parcuri naţionale	300.000	5	11
Rezervaţii naturale
Munţii Maramureş	6.000	1	1
Vânători Neamţ	200.000	1	1
Putna - Vrancea	24.000	0	0
Bucegi	1.000.000	0	3
Grădiştea Muncelului - Cioclovina	6.000	0	0
Portile de Fier	10.000	0	5
Lunca Mureşului	2.500	1	2
Apuseni	300.000	5	4
Balta Mica a Brăila	1.000	0	0
Comana	5.000	0	1
Lunca Joasa a Prutului Inferior	300	0	1
Tara Haţegului Geoparcul Dinozaurilor	8,000	1	0
Geoparcul platoului Mehedinţi	5.000	0	0
Numărul total de parcuri naţionale	1.567.800	9	18

Sursa: Romsilva (Regia Nationala de Padurilor) şi ANT

* 24340 turişti de grup din care 27% din străinătate la care se adaugă 42.400 turişti independenţi conform estimărilor personalului de administrare al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Sunt prevăzute o gamă largă de activităţi în ariile protejate, fie de către administratori fie de către operatorii comerciali. Acestea sunt indicate mai jos, precum şi potenţialul de activităţi suplimentare identificate de către autorităţile din ariile protejate.

Tabel 2.3: Activităţi şi atracţii curente şi propuse oferite în parcurile şi rezervaţiile naturale

Denumirea parcului X = existent P = propus

Alpinism

Ciclism

Speologie

Trasee montane

Pescuit

Sporturi nautice

Schi

Schi fond

Ştiinţific

Mountain Biking

Atracţii culturale

Ornitologie

Observarea animalelor

Turism ecvestru

Delta dunarii

X

X

X

X

X

X

X

X

X

Parcuri Naţionale

Munţii Rodna

X

P

X

X

X

P

P

P

Călimani

X

X

P

P

X

X

X

Cheile Bicaz - Hăşmaş

X

X

X

P

X

X

X

X

X

Piatra Craiului

X

X

X

P

X

X

P

X

X

X

Cozia

X

P

X

X

P

X

P

P

Buila - Vânturariţa

X

P

X

X

X

X

P

P

Valea Jiului

X

P

P

X

X

P

X

P

Retezat

X

X

X

X

X

X

X

P

P

P

Valea Domogled - Cerna

P

P

X

P

P

P

P

P

Semenic – Cheile Caraşului

P

P

X

X

P

X

P

P

X

P

P

P

Cheile Nera - Beuşniţa

X

X

P

X

Munţii Măcinului

X

X

P

X

X

P

Ceahlău

X

X

Rezervaţii naturale

Munţii Maramureş

P

P

P

P

P

P

P

X

P

P

Vânători Neamţ

P

X

X

X

X

X

P

Putna - Vrancea

X

X

P

X

P

X

X

X

X

X

Bucegi

X

P

X

X

X

P

X

P

P

X

P

P

P

Grădiştea Muncelului - Cioclovina

X

X

X

X

X

P

X

P

P

Portile de Fier

X

X

X

X

P

P

P

X

P

P

P

Lunca Mureşului

X

X

X

X

X

X

X

X

Apuseni

x

X

x

x

P

x

x

P

x

x

Balta Mica a Brăila

P

X

P

P

P

P

Comana

P

X

X

P

X

X

X

X

P

Lunca Joasa a Prutului Inferior

P

X

P

X

X

X

P

P

Tara Haţegului Geoparcul Dinozaurilor

X

X

Geoparcul platoului Mehedinţi

X

X

X

X

P

P

X

P

X

P

P

P

Sursa: Romsilva (Regia Nationala de Padurilor) şi ANT

Strategii complete de dezvoltare a turismului au fost realizate doar pentru Parcurile Naţionale Retezat şi Piatra Craiului. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are propria sa strategie de dezvoltare.

2.1.2 Peşteri

În calitate de puncte de atracţie turistică, peşterile reprezintă pentru vizitatori o variaţie, experienţa acestora putând fi foarte bine dominată de clădiri de interes istoric şi muzee.

Există peste 12 500 de peşteri pe teritoriul ţării. 14 dintre acestea au fost adaptate pentru accesul vizitatorilor şi majoritatea au fost electrificate. Există un număr de alte 50 – 100 de peşteri care ar putea fi recondiţionate pentru accesul uşor al vizitatorilor. Cifrele privind numărul de peşteri care au în prezent potenţial turistic nu sunt credibile, însă o estimare realistă arată că anual se înregistrează 300.000 vizite la cele 14 peşteri principale.

În câteva din acestea accesul este limitat iar zonele deschise au avut de suferit din cauza vizitelor frecvente şi a distrugerilor şi astfel prezintă un potenţial turistic slab. Numărul turiştilor pare a fi în creştere. Cele mai renumite peşteri – Urşilor in Bihor şi Dâmbovicioara in Argeş – primesc între 50 000 şi 70 000 de vizitatori în fiecare an iar cifrele sunt în creştere. Trebuie însă observat că, deşi se află încadrate într-un peisaj frumos şi uşor accesibil, Peştera Dâmbovicioara are dimensiuni reduse şi are puţine puncte de interes. Nu există în prezent un motiv întemeiat pentru a primi mai mulţi vizitatori în aceste peşteri. Cu excepţia Peşterii Urşilor, dotările din majoritatea peşterilor sunt rudimentare.

Peşteri cu dotări generale pentru primirea turiştilor

Judeţ	Peştera	Locaţia	Iluminat
Alba	Peştera Vârtop	Arieşeni	Ö
Alba	Gheţarul Scărişoara	Gârda de Sus	Ö
Alba	Poarta lui Ionele*	Gârda de Sus	Ö
Argeş	Peştera Dambovicioara	Dâmbovicioara	Ö
Bihor	Peştera Urşilor	Chişcău	Ö
Bihor	Peştera Meziad	Meziad, comuna Remetea	Ö
Bihor	Peştera Ungurului	Şuncuiuş	Ö
Bihor	Peştera Vântului	Şuncuiuş	Ö
Bihor	Peştera Vadu Crişului	Vadu Crişului	Ö
Caraş Severin	Peştera Comarnic	Iablacea, comuna Caraşova	X
Dâmboviţa	Peştera Ialomiţa	Moroeni	Ö
Gorj	Peştera Muierilor	Baia de Fier	Ö
Gorj	Peştera Polovragi	Polovragi	Ö
Vâlcea	Peştera Liliecilor	Mănăstirea Bistriţa, Costeşti	Ö

Sursa: Institutul Naţional de Speologie "Emil Racovita" şi 'Proiect de valorificare prin turism a reliefului carstic din românia – INCDT 2003'. Ghidul Peşterilor din România – Cristian Lascu.

* Acces dificil

Locaţia principalelor peşteri turistice din România

Pentru speologii amatori şi profesionişti există câţiva tour operatori care oferă vacanţe speologice. Federaţia Română de Speologie şi membrii acesteia oferă asistenţă speologilor care doresc să viziteze celelalte peşteri.

2.2 Patrimoniu Cultural

2.2.1 Monumente istorice

România are şapte obiective turistice incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Unele din acestea sunt deosebite prin faptul că reprezintă grupuri de puncte de atracţie într-o anumită zonă şi nu un singur centru de interes:

§ Delta Dunării (desemnată în 1991)

§ Mănăstirile din Moldova (1993) – 7 puncte de interes

§ Mănăstirea Horezu (1993)

§ Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999) – 7 puncte de interes

§ Cetăţile Dacice din Munţii Orăştie (1999) – 6 puncte de interes

§ Centrul istoric din Sighişoara (1999)

§ Bisericile de Lemn din Maramureş (1999) – 8 puncte de interes

Varietatea şi răspândirea acestor centre importante reprezintă un beneficiu major în încurajarea dispersiei vizitatorilor în ţară şi în special în zonele rurale. Faptul că aceste obiective fac parte din patrimoniul UNESCO ajută la creşterea gradului de conştientizare a calităţii ridicate a numeroase monumente istorice din România.

Lista de patrimoniu a Ministerului Culturii şi Cultelor cuprinde aproape 30.000 monumente istorice, din care 6.614 sunt desemnate drept obiective de interes naţional şi internaţional. Acestea includ sit-uri arheologice, clădiri de interes istoric şi arheologic inclusiv structuri, monumente şi statui de cult şi laice.

Există un număr de 288 clădiri incluse în categoria caselor memoriale. Acestea variază de la Castelul Peleş până la case sărăcăcioase a unor celebri oameni de cultură şi de litere.

Plăcile comemorative reprezintă o caracteristică a numeroase clădiri de notorietate.

Judeţele cu cea mai mare concentraţie de monumente istorice sunt – Argeş, Mureş, Sibiu, Cluj, Braşov, Prahova, Covasna, Dâmboviţa, Bucureşti, Constanta şi Hunedoara. Acest lucru indică faptul că regiunile centrale şi litoralul Mării Negre sunt cele mai importante din perspectiva patrimoniului cultural.

2.2.2 Muzee şi galerii de artă

Muzeele reprezintă o componentă semnificativă a punctelor de atracţie frecventate de către vizitatori. În 2005 existau 675 muzee înregistrate oficial care atrag un număr total de 10.488.000 vizitatori. Aceasta reprezintă o creştere de 29% al numărului de vizitatori pentru muzee din 2000 şi o creştere de 19% a numărului de vizitatori în muzee pentru aceeaşi perioadă. Nu există date disponibile cu privire la procentul de vizitatori în muzee în comparaţie cu rezidenţii locali.

Muzeele din România pe Categorii şi vizitatori 1999-2005

Tematică muzeu	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005
Ştiinţe naturale	36	36	37	40	36	37	44
Tehnico ştiinţifică	11	10	15	15	16	15	21
Istorică	92	96	93	90	99	100	112
Etnografie	58	63	61	68	72	74	115
Istoria culturii	108	121	113	130	131	128	159
Artă	119	113	118	121	126	134	148
Mix	91	80	87	84	71	69	76
Unităţi – total	515	519	524	548	551	557	675
Vizitatori ('000)	8.818	9.594	10.550	11.114	10.108	10.446	10.488
% creştere		8,8	10,0	5,3	-9,1	3,3	0,4

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Institutul de Memorie Culturala IMeC a identificat 740 muzee şi colecţii publice în 2006.

Există 28 de muzee identificate în mod oficial ca fiind de importanţă naţională, şi alte 14 de importanţă regională şi 41 de importanţă judeţeană. Jumătate din muzeele naţionale se află în capitală.

Majoritatea muzeelor sunt deschise în weekend şi închise lunea. Altele închid de asemenea şi marţea. Preţul biletului de intrare variază considerabil, dar în general este sub 10 RON. Exist[ taxe suplimentare pentru serviciile de ghid. Taxele pentru fotografiere, acolo unde acest lucru este permis, sunt în general mari comparativ cu standardele vest europene.

Există de asemenea aproximativ 220 galerii de artă autorizate.

Deşi prezintă colecţii şi piese de muzeu fascinante, cu puţine excepţii, majoritatea muzeelor au exponate şi tehnici de interpretare şi de expunere învechite. În general acestea nu folosesc exponate şi tehnici de prezentare moderne pentru a putea oferi vizitatorilor o experienţă plăcută şi pentru a-i educa în acelaşi timp. Acest lucru le face mai puţin atractive şi interesante pentru turişti.

Există câteva muzee cu unităţi de vânzare a suvenirurilor bine puse la punct. Cu una sau două excepţii, nu există muzee cu cafenele sau restaurante.

Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) a fost înfiinţată în anul 2006 şi încearcă să îmbunătăţească toate aspectele activităţii muzeale. Această reţea numără în prezent 42 de membri. Aceasta lucrează împreună cu Proiectul Matra pentru a oferi asistenţă directorilor muzeelor membre pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare pentru fiecare muzeu.

2.2.2 Patrimoniul religios

Începând din 1990, o dată cu eliminarea restricţiilor de ordin religios, s-a constatat nu numai o extindere a practicilor religioase, dar şi efectuarea unor investiţii semnificative în restaurarea clădirilor şi instituţiilor istorice religioase. Multe din vechile mănăstiri reprezintă mai degrabă exemple de locaţii locuite, însufleţite, decât de arhitectură deteriorată.

Bogăţia şi unicitatea clădirilor religioase din România a fost recunoscută de UNESCO prin includerea în Patrimoniul mondial a 7 biserici din Moldova, 7 biserici fortificate din Transilvania, 8 biserici din lemn din Maramureş, precum şi a Mănăstirii Horezu.

Din aproximativ 12.800 de clădiri de religie ortodoxă din ţară, incluzând peste 380 de mănăstiri, circa 2.400 au fost identificate ca având semnificaţie istorică sau arhitecturală.

Există în plus multe clădiri interesante care aparţin altor secte, precum şi moschee şi sinagogi.

Sunt încă necesare lucrări de restaurare , dar acestea reprezintă un punct de atracţie pentru vizitatori.

Nu se cunoaşte numărul de vizitatori ai clădirilor religioase în cadrul circuitelor turistice, dar numărul acestora este semnificativ. În perioadele de vârf, cum ar fi în lunile de vară, vizitele la aşezări populare cum sunt clădirile din Patrimoniul mondial UNESCO provoacă aglomeraţie care necesită o administrare atentă. Sunt practicate taxe reduse de intrare la multe mănăstiri şi unele biserici. Taxele pentru fotografiere, acolo unde se percep, tind să fie ridicate.

În afară de vizitele în scop de pelerinaj sau rugăciune, majoritatea vizitelor turiştilor la obiective turistice sunt de preferinţă orientate către clădiri religioase. Acestea formează „coloana vertebrală” a atracţiilor turistice din ţară.

2.3 Spectacole

În 2005, s-au înregistrat 146 de spectacole în România, incluzând spectacole de teatru, teatru de păpuşi, concerte simfonice, spectacole de operă, de muzică populară şi de dans.

Tabel 2.6 : Instituţii de spectacol 1999-2005

Instituţii de spectacol	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005
Teatre dramatice	53	54	57	59	57	57	59
Teatre de păpuşi şi marionete	25	26	26	26	25	24	24
Opere	8	8	7	7	7	7	7
Teatre muzicale de estradă sau de operetă	10	10	9	9	9	8	7
Filarmonică şi orchestre simfonice	18	18	18	18	18	17	18
Orchestre populare	9	8	8	8	8	7	6
Ansambluri artistice	22	22	24	24	22	24	24
Circ	1	1	1	1	1	1	1
Unităţi - total	146	147	150	152	147	145	146

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

În 2005 s-au înregistrat aproximativ 17.350 de spectacole. Au existat fluctuaţii anuale în ceea ce priveşte numărul spectacolelor, dar creşterea totală în perioada 2000 – 2005 a fost de 7%.

Tabel 2.7 : Spectacole 1999-2005

Spectacole şi concerte	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005
Teatre dramatice	5.968	5.957	6.783	6.915	6.537	7.320	7.206
Teatre de păpuşi şi marionete	4.295	4.087	4.588	4.811	4.460	4.634	4.171
Opere	973	876	733	723	816	892	833
Teatre muzicale de estradă sau de operetă	930	826	942	893	1.071	887	748
Filarmonică şi orchestre simfonice	1.377	1.592	1.355	1.309	1.262	1.351	1.601
Orchestre populare	435	411	466	412	433	433	285
Ansambluri artistice	2.133	2.302	2.259	2.528	2.328	2.251	1.923
Circ	253	191	230	230	92	139	581
Total	16.364	16.242	17.356	17.821	16.999	17.907	17.348

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Audienţa totală la evenimentele artistice a fost de 4,2 milioane de spectatori în 2005. Aceasta înseamnă o reducere de 26% faţă de anul 2000. Nu se cunoaşte numărul de turişti inclus în numărul total al spectatorilor. Având în vedere că nu s-a modificat numărul sosirilor, dar numărul spectacolelor a crescut, aceasta ar sugera că există o capacitate semnificativă de primire a unui număr suplimentar de turişti spectatori.

Tabel 2.8 : Participarea la spectacole 1999-2005

Spectatori şi auditori	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005
Teatre dramatice	1.017	1.067	1.306	1.213	1.188	1.249	1.121
Teatre de păpuşi şi marionete	534	470	525	511	556	572	536
Opere	318	165	169	200	260	331	319
Teatre muzicale de estradă sau de operetă	189	161	196	184	237	187	153
Filarmonică şi orchestre simfonice	271	544	334	313	259	281	301
Orchestre populare	271	231	224	100	234	281	135
Ansambluri artistice	2.420	2.704	2.000	1.935	1.966	1.399	1.358
Circ	72	81	115	125	86	113	276
Spectatori - total (mii)	5.092	5.423	4.869	4.581	4.786	4.413	4.199

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Nivelul de performanţă al multor spectacole, în special al celor muzicale se ridică la nivelul standardelor internaţionale. Preţurile biletelor şi disponibilitatea acestora sunt potenţial atractive pentru participarea vizitatorilor străini la spectacolele la care limba de exprimare nu reprezintă o barieră. Publicitatea manifestărilor artistice se concentrează la nivel local, iar tur operatorii şi vizitatorii nu sunt vizaţi în mod particular.

2.4 Alte atracţii

2.4.1 Salinele

Aceste amplasamente industriale reprezintă valori turistice din două puncte de vedere. În primul rând, ele atrag vizitatorii care doresc să primească tratament medical în mediul specific minelor de sare. În al doilea rând, ele sunt atrăgătoare pentru vizitatorii care doresc să cunoască salinele, modul de lucru specific în minele de sare şi peşterile subterane. Ambele forme de turism atrag vizitatori în zona minieră şi generează cerere pentru cazare şi alte servicii oferite vizitatorilor. În acelaşi timp, vizitele în mină lărgesc gama atracţiilor din zona respectivă pentru vizitatori şi diversifică astfel opţiunile de vizitare ale acestora.

În România funcţionează şapte mine. Cinci dintre acestea sunt deschise pentru vizitatori, în scop de tratament şi ca obiective turistice. Societatea Naţională a Sării, Salrom, se ocupă de exploatarea minelor, atât pentru extracţia sării, cît şi ca puncte de atracţie a vizitatorilor. De asemenea, în Bucureşti funcţionează un Muzeu al Sării.

Figura: 2.3: Salinele

Depozitele de minerale din mine sunt în proprietatea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) şi orice dezvoltare la nivelul salinelor trebuie aprobată atât de această agenţie, cât şi de Salrom. Din activitatea generală din saline, inclusiv cea legată de vizitare rezultă un profit mic, iar reinvestiţia în facilităţi pentru vizitatori este extrem de limitată.

În momentul de faţă, promovarea salinelor la nivel naţional ca puncte de atracţie în scop de vizitare este redusă. Numărul de vizite zilnice pentru tratament a crescut cu 35% în ultimii trei ani şi se prezintă astfel:

Tabel 2.9 : Salinele din România – vizite în scop de tratament

Salina	Vizite în scop de tratament
	2003	2004	2005	2006	% creştere 2003-2006
Cacica	0	0	0	0
Târgu Ocna			7.000	12.042
Ocna Dej	0	0	0	0
Praid	127.499	116.833	126.288	160.242	26
Slănic Prahova	12.073	12.471	12.160	16.539	37
Total	139.572	129.304	145.448	188.823	35

Sursa: Salrom

Pe aceeaşi perioadă, vizitele turiştilor au crescut cu 61% reprezentând peste 300.000.

Tabel 2.10 : Salinele din România – vizite în scop turistic

Salina	Vizite în scop turistic
	2003	2004	2005	2006	% creştere 2003-2006
Cacica	9.244	9.905	10.389	18.743	103
Târgu Ocna			23.000	41.391
Ocna Dej	650	900	911	1.100	69
Praid	127.499	116.833	126.288	160.242	26
Slănic Prahova	52.793	62.721	80.249	84.864	61
Total	190.186	190.359	240.837	306.340	61

Sursa: Salrom

Tratamentele cuprind în mod obişnuit patru ore zilnic, timp de 6-10 zile, generând astfel utilizarea structurilor de cazare pe plan local şi timp liber pentru activitate turistică suplimentară la nivel local.

Tarifele de intrare variază între 12 RON pentru turişti şi 7 RON pentru pacienţi, cu reduceri practicate pentru un set de mai multe vizite şi pentru copii.

2.4.2 Calea ferată îngustă

În prezent, în România funcţionează trei linii de cale ferată îngustă pentru turişti.

În judeţul Maramureş funcţionează un tren pentru transportul buştenilor, pe o linie de cale ferată cu ecartament de 735mm pe Valea Vaserului, între Vişeu de Sus şi Făina, pe o distanţă de 32 km, numai dus. Există maximum cinci vagoane pentru turişti, cu o capacitate de 150 de pasageri, iar călătoria de întoarcere durează o zi întreagă. Există un program de funcţionare zilnică, pe timpul verii (mai-septembrie). Vizitele în grup şi închirierea se pot aranja în alte perioade.

În judeţul Alba, trenurile funcţionează pe Valea Arieşului, pentru grupuri, la cerere, pe o distanţă de 12 km de linii de cale ferată îngustă între Abrud şi Câmpeni.

La Moldoviţa în judeţul Suceava, trenurile funcţionează pe timpul verii, pe o distanţă de 4km, fiind necesară rezervarea prealabilă. Capacitatea este de 50 de persoane şi sunt disponibile locomotive diesel sau cu abur.

Figura 2.4 : Mocanita

Mai există şi alte rute suplimentare de linii de cale ferată îngustă, având infrastructură, dar neîntreţinută. Cea mai importantă dintre acestea este linia Sibiu-Agnita, care a fost recent desemnată monument istoric şi unde se fac eforturi pentru reabilitarea rutei şi reînceperea operaţiunilor de soluţionare a aspectelor privind proprietatea asupra terenurilor.

Deşi funcţionează cu factori de înaltă sarcină, trenul turistic de la Vişeu de Sus nu poate funcţiona la un nivel comercial durabil fără utilizarea liberă a unei linii de cale ferată întreţinute şi a întreţinerii locomotivei, prin sponsorizarea de către entuziaşti. Nu pare posibil ca alte rute să poată funcţiona cu bune rezultate fără avantaje similare, cu excepţia rutelor pe distanţe scurte. În afara propriei activităţi comerciale, de calea ferată de la Vişeu de Sus beneficiază şi regiunea respectivă, generând un număr semnificativ de înnoptări în zonă.

2.4.3 Turismul viticol

România este o ţară cu o producţie importantă de vinuri, cu reputaţie internaţională tot mai largă şi vânzări la export tot mai mari. Există şapte regiuni viticole importante în ţară:

• Podişul Transilvaniei
• Dealurile Moldovei
• Dealurile Munteniei şi Olteniei
• Dealurile Banatului
• Dealurile Crişanei şi Maramureşului
• Dealurile Dobrogei
• Terasele Dunării

Turismul viticol cuprinde în mod normal trei mari componente:

• Vizite ale cunoscătorilor de vinuri şi cumpărătorilor la anumite plantaţii viticole în scop ştiinţific şi de cumpărare – turism de afaceri
• Vizite ale vizitatorilor în general la plantaţii viticole în scop de cunoaştere a procesului de producere a vinului şi de degustare de vinuri. Aceasta este considerată o activitate de publicitate prin autofinanţare realizată de plantaţiile viticole pentru a încuraja vânzarea pe loc şi fidelizarea clienţilor pe termen lung
• Itinerare vinicole – itinerare pitoreşti prin zone de plantaţii viticole făcând legătura între diferite podgorii

România are nouă podgorii renumite care oferă itinerare şi degustări de vinuri în mod constant pentru vizitatori în general:

• Murfatlar,
• Crama Urlăţeanu
• Casa Seciu
• Ştefăneşti
• Miniş
• Jidvei
• Panciu
• Bucium
• Recaş

Există de asemenea muzee ale vinului la:

• Murfatlar
• Drăgăşani
• Ştefăneşti (Goleşti-Argeş)
• Huşi
• Odobeşti
• Miniş
• Hârlău

S-a stabilit un Itinerar al vinului în judeţul Alba.

Un număr de tur operatori oferă itinerare specializate ale vinului.

3. Produse turistice

3.1 Turismul de litoral

Staţiunile de pe litoralul Mării Negre cuprind un procent mare din numărul locurilor de cazare din România. În 2009 29% din hotelurile înregistrate din ţară erau cele de pe litoral, cu un număr de locuri de cazare reprezentând 45% din numărul total. Însă, aceste hoteluri erau deschise pentru un număr mediu de 102 zile. În acest sezon scurt acestea au obţinut un grad de ocupare de 53%.

Jumătate din vilele şi bungalow-urile din ţară se află de asemenea pe litoral, ca şi cele mai mari spaţii de campare. Sezonul turistic operaţional al unităţilor de cazare tip camping este chiar mai scurt decât cel al hotelurilor.

Tabel 3.1: Unităţile de cazare din staţiunile de pe litoral 2005

	România	Litoral	%	Numărul mediu de zile de funcţionare
Hoteluri	993	285	29	102
Moteluri	161	1	1	n/a
Hoteluri pentru tineret	23	3	13	72
Hostel - uri	33	4	12	25
Vile pentru turişti	716	296	41	39
Bungalow-ri	305	207	68	41
Spaţii de campare	72	17	24	66
Tabere şcolare	151	13	9	57
Pensiuni urbane	597	25	4	80
Pensiuni rurale	956	14	1	55
Apartamente de închiriat	52	26	50	18
Altele	167	0	0	n/a
Total	4,226	891	21	85

Tabel 3.2: Numărul de locuri de cazare în staţiunile de pe litoral

	România	Litoral	%
Hoteluri	164,102	74,222	45
Moteluri	6,186	42	1
Hoteluri pentru tineret	1,487	309	21
Hostel	987	230	23
Vile pentru turişti	15,157	6,549	43
Bungalow-ri	4,963	4,080	82
Spaţii de campare	26,568	18,097	68
Tabere şcolare	28,916	9,348	32
Pensiuni urbane	10,910	667	6
Pensiuni rurale	11,151	688	6
Apartamente de închiriat	4,227	2,986	71
Altele	8,540	0	0
Total	283,194	117,218	41

Majoritatea locurilor de cazare se află în zone cu mare concentraţie din staţiuni precum Mamaia, Eforie Nord şi Sud, Costinesti, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn şi Mangalia. Designul acestor staţiuni reflectă încă pe deplin era expansiunii lor din anii 1970 şi 1980.

Cândva o zonă turistică estivală favorită, atât pentru români cât şi pentru turiştii străini din Europa de vest, litoralul a pierdut mare parte din interesul pentru turiştilor din Europa de vest şi nu a reuşit să se relanseze şi să concureze cu alte destinaţii turistice de litoral din regiune. De asemenea frecventarea de către turiştii români a scăzut pe măsură ce destinaţiile din străinătate au devenit mai accesibile şi mai atractive pentru Români.

3.2 Turismul balnear

Multitudinea de izvoare naturale, nomol şi gaze cu proprietăţi de tratament din România este binecunoscută. România deţine aproximativ o treime din izvoarele minerale naturale din europa. Oferta include o diversitate de tratamente legate de aceste resurse naturale. Există 117 localităţi din România cu factori naturali terapeutici din care 29 sunt desemnate staţiuni balnerare de importanţă naţională iar 32 drept staţiuni de importanţă locală.

Există trei oferte de produse balneoclimaterice principale :

• Tratament medical – elemente naturale cu proprietăţi terapeutice
• Convalescenţă – recuperare prin stimulare
• Întreţinere - fitness de stimulare şi de întreţinere

În prezent accentul este în special pe elementele medicale şi de convalescenţă, care creează o imagine asupra staţiunilor balneare drept locuri de odihnă şi tratament pentru bolnavi şi vârstnici.

În 2005 existau 369 de unităţi de cazare înregistrate în staţiuni balneare, 8,7% din numărul total al unităţilor de cazare din ţară. Acestea ofereau 39 000 locuri de cazare – 13,8% din numărul total de locuri de cazare.

Având în vedere perioadele medii de mai sus de funcţionare, aceste unităţi de cazare ofereau 19,5% din numărul de locuri de cazare disponibile şi erau vândute 5.303.980 de înnoptări. Aceasta reprezenta 29% din numărul total al înnoptărilor vândute în România în 2005.

Aproape 3% din aceste înnoptări erau vândute străinilor.

Doar 9% din numărul de înnoptări erau în unităţi de cazare de 3, 4 sau 5 stele.

Gradul de ocupare anual în camerele disponibile a fost de 53%.

Nu există date disponibile cu privire la veniturile generate de către staţiunile balneare în urma acestui grad de ocupare.

Marea majoritate a activităţii din staţiunile balneare sunt clienţi proveniţi în urma sponsorizării statului prin fondurile de sănătate. În 2005 au fost retrase 276.342 bilete de tratament subvenţionate cu o durată a sejurului de 18 zile. Această cifră a reprezentat 88% din locurile de cazare din staţiunile balneoclimaterice.

Infrastructura urbană din numeroase staţiuni balneare este într-o stare de degradare avansată.

3.3.3. Turismul activ

3.3.1 Sporturi de iarnă

În România există în jur de 27 zone de schi omologate, cu aproximativ 80 de pârtii de schi autorizate. În aceste zone, există o largă gamă de mijloace de transport pe cablu, cum ar fi teleschi, telegondole, telescaun şi telecabine, având o capacitate de peste 35.000 de persoane pe oră.

Amenajarea multor zone de schi nu este suficient de performantă pentru a asigura zăpadă naturală suficientă pentru un sezon al sporturilor de iarnă de 3-4 luni. Zăpada artificială este tot mai mult utilizată, acolo unde sunt suficiente resurse de apă. Totuşi, încălzirea climei din ultimele ierni a avut drept rezultat căderi de zăpadă sub medie şi chiar producerea zăpezii artificiale a fost dificilă în multe zone.

Se înregistrează o mare cerere pe perioada iernii, în weekend-uri, atunci când sunt condiţii de zăpadă favorabile. Multe staţiuni şi-au limitat zonele de parcare respective, ceea ce a condus la o congestionare semnificativă a traficului. Se pare că îmbunătăţirea accesului în staţiunile de schi ar avea o influenţă mai mare asupra realizărilor acestora decât creşterea capacităţilor de transport pe cablu.

Se remarcă un nivel scăzut al activităţii turistice aferente vizitatorilor străini sosiţi pentru sporturi de iarnă. Staţiuni precum Poiana Braşov atrag grupuri de turişti străini care petrec sejururi în cursul săptămânii, ceea ce este în avantajul creşterii gradului de ocupare a structurilor de cazare, fără a mări semnificativ congestionarea traficului. În ceea ce priveşte produsul sporturilor de iarnă, România nu dispune de staţiuni la nivelul standardelor internaţionale. Preţ – transport, precum şi cazarea – reprezintă principalul factor de selectare a României de către turiştii străini entuziasmaţi de sporturile de iarnă.

În pofida atracţiei traficului în vacanţele de vară, precum şi a activităţii specifice conferinţelor din primăvară şi toamnă, gradul mediu de ocupare a structurilor de cazare din staţiunile montane a fost de numai 22% în 2005. Această cifră sugerează că, în general, există suficiente capacităţi de cazare în ofertă.

3.3.2 Golf

În România, golful a fost un sport interzis în regimul comunist, iar Federaţia Română de Golf s-a constituit de-abia în anul 2004 ca organism de coordonare a acestui sport.

România dispune doar de trei terenuri de golf, şi anume clubul Diplomaţilor din Bucureşti şi terenurile de golf de la Breaza şi Pianu de Jos. Toate aceste terenuri dispun numai de nouă găuri şi numai Clubul Lac Verde de la Breaza, din judeţul Prahova este recunoscut ca teren de golf de către Royal & Ancient. Pentru terenul de la Pianu de Jos, se prevede adăugarea a încă nouă găuri.

Cu doar 3 jumătăţi de teren în ţară, România nu poate fi considerată în prezent o destinaţie pentru turismul de golf. În mod specific, turistul de golf caută o gamă de terenuri de calitate la o distanţă rezonabilă unul de altul, combinată cu facilităţi de calitate pentru odihnă, distracţie şi cazare. Între trei şi patru terenuri de golf sunt considerate a reprezenta minimul constituirii unei destinaţii de golf, unde merită să te deplasezi pentru o săptămână sau mai mult.

Figura 3.1: Terenuri de golf

3.3.3 Drumeţii (Hiking)

Deşi necuantificabil din punct de vedere al numărului de excursionişti, traseele montane în Carpaţi reprezintă un modalitate populară de distracţie pentru români şi pentru unii vizitatori străini.

Traseele pentru excursiile montane sunt efectuate de autorităţile locale, iar eliberarea şi marcarea acestora se face cu asistenţa SALVAMONT. Totodată, SALVAMONT oferă informaţii în legătură cu dificultatea traseelor şi echipamentul de care au nevoie excursioniştii. ANT eliberează certificate de autorizare pentru traseele care îndeplinesc standardele de siguranţă şi prezentare. În prezent, există 301 trasee pentru excursii montane autorizate de ANT. Lungimea acestora variază de la 1 la 20 ore de mers pe jos.

Autorităţile locale sunt responsabile cu marcarea, indicând punctele de pornire ale traseelor, precum şi cu întreţinerea acestora.

În parcurile şi rezervaţiile naturale, există peste 340 trasee marcate. Pentru unele dintre acestea trebuie să se obţină autorizarea ANT.

Tabel 3.3: Trasee montane în parcurile şi rezervaţiile naturale

Parcuri naturale	Trasee marcate	Rezervaţii naturale	Trasee marcate
Delta Dunării	7*	Munţii Maramureş	2
Munţii Rodnei	17	Vânători Neamţ	9
Călimani	25	Putna Vrancea	7
Cheile Bicazului - Hăşmaş	18	Rezervaţia naturală Bucegi	40
Piatra Craiului	31	Grădiştea Muncelului-Cioclovina	6
Cozia	10	Porţile de Fier	15
Buila Vânturăriţa	5	Lunca Mureşului	2
Defileul Jiului	3	Apuseni	32
Parcul Naţional Retezat	20	Balta Mică a Brăilei	9
Domogled – Valea Cernei	35	Comana	10
Semenic-Cheile Caraşului	9	Lunca Joasa Prutul de jos	0
Cheile Nerei Beuşniţa	10	Ţara Haţegului Geoparc Dinozauri	1
Munţii Măcinului	6	Geoparc Platoul Mehedinţi	13
Ceahlău	7

Sursa: Romsilva, Parcuri şi rezervaţii * nemarcate oficial

Există tur operatori şi ghizi montani care promovează vacanţele pe trasee montane.

ANT a realizat puţine materiale promoţionale pentru peste 100 de trasee montane în 2004. Se pare că s-a făcut puţină publicitate generică pentru România ca destinaţie a traseelor montane.

3.3.4 Echitaţie

Există diferite tipuri de activităţi de echitaţie oferite în România:

• Şcoli de echitaţie
• Ferme-crescătorii de cai
• Trasee şi operatori de vacanţă de echitaţie

Şcolile de echitaţie se adresează în principal rezidenţilor locali şi oferă facilităţi de divertisment. Fermele de creştere a cailor pot dispune de facilităţi pentru vizitatori, dar sunt în mod obişnuit o atracţie pentru vizitatori, şi mai puţin furnizori de activităţi de vacanţă. Principalii operatori de vacanţă de echitaţie sunt:

Tabel 3.4: Centre de echitaţie care oferă vacanţe de echitaţie

Judeţ	Nume	Locaţie
Bistriţa-Năsăud	Centrul de echitaţie Ştefan cel Mare	Lunca Ilvei
Braşov	Equus Silvania	Şinca Nouă
Braşov	Centrul olandez de călărie	Făgăras
Cluj	Daksa	Cluj-Napoca
Cluj	Green Mountain Holidays	Huedin
Mureş	Corbet Transair	Târgu Mures
Mureş	Hipohouse	Sighişoara
Sibiu	Centrul englez de călărie	Sibiu
Suceava	Parcul naţional Căliman	Vatra Dornei

Sursa: CNTE & ANT

Toate centrele menţionate mai sus sunt membre ale CNTE (Comitetul Naţional de Turism Ecvestru).

Figura 3.2: Centre de echitaţie de vacanta

3.3.5 Vânătoarea şi pescuitul în România

În 2005 suprafaţa totală a zonelor de vânătoare era de aproximativ 21.603.924 hectare.

Din această suprafaţă:

§ 70,3% este administrată de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor (AGVPS),

§ 27,9% (6.033.104 ha) este administrată de Administraţia Naţională a Pădurilor “Romsilva”,

§ 0,5% (112.066 ha) este administrată de Instituţii de învăţământ şi cercetare, şi

§ 1,3% (278.105 ha) este administrată de asociaţii independente de vânătoare.

Cea mai mare parte a terenurilor de vânătoare este amplasată în zonele de şes ale ţării – 9.067.519 ha. 8.045.882 ha (37,2%) se află în zone de deal şi 4.490.523 ha (20,8%) în zone montane.

Principalele specii de vânat din România sunt: capra neagră, căprioara, cerbul roşcat, iepurele, lupul, râsul, porcul mistreţ, pisica sălbatică, ursul, vulpea, specii de păsări (raţe şi fazani).

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale stabileşte cotele anuale de vânătoare pentru diferite specii de vânat. De asemenea, Romsilva determină taxele de trofeu pentru diferite specii. Unele din speciile de vânat sunt strict protejate, iar vânătoarea acestora este permisă doar cu aprobare specială.

Românii care doresc să devină vânători trebuie să urmeze un curs de instruire şi să susţină un examen pentru a obţine permisul de vânătoare, care se reînnoieşte anual. De asemenea, ei trebuie să posede permis de port armă valabil.

Vânătorii străini pot vâna în România cu condiţia de a-şi demonstra pregătirea şi apartenenţa la o organizaţie de vânătoare recunoscută. Ei au nevoie de autorizarea de vânătoare din partea administratorului rezervaţiei, direct sau prin intermediul operatorului de vânătoare numit de administrator. Se acordă prioritate vânătorilor români.

În 2005 numărul vânătorilor străini a fost estimat la aproximativ 8.000.

Deşi România nu are pretenţii de a fi o destinaţie importantă de vânătoare şi pescuit de nivel internaţional, Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor (AGVPS) a identificat 645 de locaţii de pescuit sportiv în ţară. Principalele specii de peşte sunt crapul şi păstrăvul. Pescuitul este deosebit de popular în Delta Dunării.

Vizitatorii au nevoie de autorizare pentru a pescui în România. Permisul de pescuit poate fi obţinut de la AGVPS sau Romsilva. Romsilva controlează pescuitul în ape curgătoare din zone montane şi din rezervaţiile pe care le administrează. AGVPS controlează toate celelalte zone şi emite şi permise de pescuit în numele Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

În 2005 se estimează că au fost aproximativ 1.000 de vizitatori străini care au practicat pescuitul sportiv.

Principalele căi de creştere a veniturilor din acest tip de turism sunt următoarele:

• Prelungirea perioadelor de timp petrecute de vânători în România (creşterea valorii serviciilor turistice suplimentare prin extinderea duratei de şedere şi diversificarea serviciilor)
• Crearea şi promovarea a noi produse, de exemplu pescuitul sportiv al păstrăvilor în râurile montane
• Crearea unor noi ferme pentru vânătoare în zone apărate (acest sistem poate salva speciile naturale de animale sălbatice)

3.4 Turismul rural

Într-o societate din ce în ce mai urbanizată chemarea către mediul rural şi stilul de viaţă rural devine din ce in ce mai puternică. Locuitorii de la oraşe se întorc la locurile de origine şi la modul de viaţă simplu al „vremurilor de altădată”. Acestea reprezintă câteva din motivaţiile care au determinat o creştere a turismului rural atât în România cât şi în numeroase alte părţi ale globului. Aceste categorii de turişti acoperă un spectru larg de interese, de la ecoturist care este interesat de implicarea în protecţia şi conservarea mediului; agroturistul, interesat să experimenteze stilul de viaţă al gospodăriilor rurale; turistul activ care se lasă atras de activităţile în aer liber; până la interesele mai generale ale geoturistului care apreciază frumuseţea peisajelor, cultura şi tradiţiile rurale.

Recunoaşterea faptului că cheltuielile turiştilor din zonele rurale au un impact economic semnificativ mai mare decât în oraşe şi că tradiţiile rurale, meşteşugurile şi obiceiurile sunt în pericol de a dispărea a inspirat multe persoane şi ONGuri să investească timp şi bani în turismul rural. Multe din acestea sunt intensive şi foarte localizate, cum ar fi proiectul Fundaţiei ADEPT din zona Sighisoara – Tarnava Mare. Unele dintre acestea au o perspectivă naţională cum ar fi activitatea ANTREC ca organizaţie de marketing a unităţilor de cazare rurale. Chemarea zonelor rurale a atras de asemenea un număr mare de firme mici şi de tour operatori, care combină dragostea acestora pentru stilul de viaţă rural cu o activitate comercială care permite de asemenea şi altora să participe.

Ca urmare a acestei activităţi, sunt disponibile numeroase produse de turism rural şi oportunităţi turistice. Există însă o coerenţă redusă a ofertei de produse şi în general o lipsă a activităţilor publice aferente.

Probabil că cel mai clar indicator al creşterii interesului pentru turismul rural este expansiunea pensiunilor turistice din ultimii ani stimulată într-o anumită măsură de disponibilitatea fondurilor SAPARD. În decurs de patru ani numărul de locuri în pensiunile rurale înregistrate s-a triplat.

Tabel 3.5: Expansiunea Pensiunilor Rurale Înregistrate 2001-2006

		2001	2002	2003	2004	2005	2006	% creştere 2001-6
Pensiuni turistice rurale	unităţi	536	682	781	892	956	1,259	234
	locuri	4,736	6,181	7510	9,405	11,151	14,391	303

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Datele privind gradul de ocupare al unităţilor de cazare rurale în general nu este disponibil, însă gradul mediu de ocupare al unităţilor de cazare montane este în general scăzut, între 20 şi 25%. Unităţile de cazare montane însă au un sezon turistic mult mai îndelungat decât de exemplu unităţile de cazare de pe litoral. Se pare că există suficiente unităţi de cazare rurale disponibile atât în sectorul celor înregistrate cât şi al celor neînregistrate, neoficiale, care se consideră a avea o pondere mai mare în zonele rurale.

Turismul rural beneficiază de pe urma faptului că numeroase puncte principale de atracţie turistică şi de patrimoniu din România se află în zonele rurale, cum ar fi mănăstirile pictate, bisericile din lemn, bisericile săseşti fortificate şi cetăţile dacice. Mărcile turistice consacrate pe plan internaţional ale Bucovinei, Maramureşului, Deltei Dunării şi Transilvaniei, şi care de asemenea sunt adecvate în special în zonele rurale. Structurile de cazare, operatorii de activităţi turistice precum şi specialiştii în agroturism şi ecoturism sunt prin urmare bine poziţionaţi pentru a beneficia de pe urma creşterii interesului manifestat faţă de turismul rural.

3.5 Croazierele pe Dunăre

Frecvenţa croazierelor pe dunăre a crescut rapid de la reluarea acestora în 2003. În 2007 se anticipă un număr de aproape 1000 croaziere. Fiecare vas are între 100 şi 120 de pasageri. Sezonul croazierelor durează din martie până în noiembrie. Acest sezon turistic prezintă interes pentru Asociaţia die Donau, o organizaţie de colaborare cu reprezentare în cadrul tuturor operatorilor şi ţărilor implicate. ANT este reprezentantul oficial pentru România al Asociaţiei die Donau.

Croazierele durează până la patru zile cu durată variabilă în apele române. Acestea sunt în mare parte organizate de tour operatorii din România în numele societăţii care organizează croazierele şi sunt rezervate din timp. Acestea variază de la vizite scurte la Drobeta Turnu Severin şi în interiorul Deltei Dunării, până la vizite complete de o zi în bucureşti din Giurgiu / Olteniţa. Conţinutul excursiilor este stabilit de către organizatorul croazierei şi de către tour operatori. Turiştii care participă la croazieră au ocazia de a cunoaşte puntele de atracţie din România şi sunt principalii vizaţi pentru a deveni clienţi fideli pentru acest tip de produs.

3.6 Conferinţe şi Expoziţii (MICE)

Principalele facilităţi pentru conferinţe şi expoziţii din România se află predominant localizate în capitală. Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii deţine o bază de date cu privire la spaţiile de conferinţe şi expoziţii din întreaga ţară. O analiză a acestor date şi a numărului de săli de conferinţă cu diferite capacităţi indică existenţa chiar şi în capitală a unui număr insuficient de astfel de facilităţi care să permită organizarea de întruniri de mare anvergură. Cel mai mare spaţiu de acest fel are o capacitate de 650 locuri. Pentru întruniri de o mai mare amploare este necesar să se recurgă la utilizarea teatrelor şi a clădirilor de interes public. Puţine astfel de spaţii pot organiza întruniri la capacitatea maximă a spaţiului disponibil şi de asemenea să ofere servicii de catering complete pentru toţi participanţii. Puţine astfel de facilităţi au spaţii de dimensiuni mai mici pentru a putea organiza întruniri adiacente sesiunilor plenare. Majoritatea centrelor de conferinţe de mari dimensiuni de asemenea nu dispun de o amplasare favorabilă faţă de unităţile de cazare.

O analiză a bazei de date a Asociaţiei Naţionale a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii privind centrele de conferinţe ilustrează o relativă lipsă de centre cu capacitate medie şi mare.

Tabel 3.6: Numărul de săli de conferinţe în funcţie de capacitate

Locaţie	Capacitatea sălilor de conferinţe
	1-50	51-100	101-200	201-500	500+
Bucureşti	82	51	37	24	14
Restul ţării	323	150	110	34	10
Total	405	201	147	58	24

Sursa: Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii

Palatul Parlamentului situat în bucureşti, cunoscut de asemenea sub denumirea de „Centrul Internaţional de Conferinţe din Bucureşti”, este cel mai mare centru de conferinţe de calitate. Deşi nu a fost proiectat ca un centru de conferinţe, acesta are un număr de săli de conferinţe, restaurante şi galerii cu o capacitate de până la 1200 persoane cu dispunere stil teatru şi poate oferi spaţiul necesar pentru servicii de catering pentru până la 2000 persoane. Confirmarea disponibilităţii sălilor de întrunire se face pe o perioadă scurtă şi reprezintă o limitare în alegerea acestui centru pentru desfăşurarea întrunirilor de mare amploare care sunt programate cu câţiva ani înainte. Acesta este membru al Asociaţiei Internaţionale Palais de Congres (AIPC).

Nu sunt disponibile statistici cu privire la numerele şi dimensiunea întrunirilor care au loc. Totuşi, în ultimii ani s-a remarcat o creştere clară a numărului de întruniri de mici dimensiuni numeroase având ca scop instruirea sau motivarea personalului.

Piaţa internaţională de conferinţe cuprinde trei mari segmente – Conferinţe de afaceri, conferinţe guvernamentale şi conferinţe ale asociaţiilor. Segmentul de piaţă al conferinţelor de asociaţii este mobil şi poate fi atras către o varietate de destinaţii. Poate fi de asemenea luată în considerare atât în ce priveşte numărul de conferinţe cât şi în ce priveşte numărul de participanţi şi puterea de cumpărare relativ mare a acestora. Capacitatea României de a atrage acest segment de piaţă este salbă.

În analiza sa cu privire la conferinţele internaţionale organizate de către membrii săi în 2005 Asociaţia Internaţională de Congrese şi Conferinţe (ICCA) identifică 5315 conferinţe internaţionale organizate în aproape 100 de ţări. Din acestea 12 au fost organizate în românia. Acest lucru situează România pe locul 53 între ţările gazdă.

Tabel 3.7: Întrunirile Asociaţiei Internaţionale organizate în ţările selectate în 2000-2005

Ţara	2000	2001	2002	2003	2004	2005	Locul
Ungaria	64	51	76	75	94	97	20
România	8	16	16	12	17	12	53
Serbia şi Muntenegru	2	1	0	3	12	10	58
Bulgaria	2	3	12	5	11	6	67
Total Mondial	4.500	4.468	4.981	5.014	5.497	5.315	-

Sursa: Asociaţia Internaţională de Congrese şi Conferinţe ICCA 1996-2005

Există două motive pentru această performanţă slabă. În primul rând, România nu are multe centre de conferinţe special destinate acestui scop care să corespundă cerinţelor de pe piaţa internaţională de conferinţe şi expoziţii – atât pe segmentul asociaţiilor, guvernamental cât şi de afaceri. Al doilea motiv este acela că, în ciuda eforturilor îndrăzneţe ale Asociaţiei Naţionale a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii, se face simţită o lipsă a studiilor de piaţă şi a activităţii de promovare pentru asigurarea conferinţelor la nivel internaţional.

Principalul centru expoziţional, Romexpo, se află în bucureşti. Acesta totalizează 52100 metri pătraţi de spaţiu expoziţional în 36 de săli. Aceste săli expoziţionale sunt funcţionale dar nu toate sunt inter-conectate , iar multe dintre ele nu au dotări la nivelul standardelor internaţionale. Conform planurilor de urbanism aprobate, până în 2008 va fi construit un nou spaţiu expoziţional de 12 000 metri pătraţi care va asigura conexiunea cu câteva spaţii existente.

Romexpo organizează majoritatea expoziţiilor în acest centru expoziţional în colaborare cu organizaţiile comerciale de resort. Au loc anual aproximativ 40 de expoziţii. În jur de 20% din expozanţi provin din străinătate. Numărul total de vizitatori nu se cunoaşte.

Romexpo are de asemenea opt săli de conferinţe cu o capacitate cuprinsă între 50 şi 300 de angajaţi. Acestea nu sunt bine conectate între ele şi este necesară găsirea de soluţii creative pentru a asigura serviciile de catering pentru întrunirile de mare anvergură. Se face simţită cererea de spaţii de conferinţe cu capacitate de 1000 – 1200 locuri pentru lansarea de produse şi pentru alte evenimente cu scop comercial.

Constanta în prezent a demarat construcţia unui centru expoziţional de mici dimensiuni în Mamaia, combinat cu o sală de conferinţe de 250 de locuri. Acest centru va asigura servicii de catering în principal pentru evenimente locale şi regionale.

Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii (RCB) încearcă să promoveze România ca o destinaţie pentru sectorul de conferinţe şi expoziţii şi acţionează ca o casă de clearing pentru contactarea organizatorilor de conferinţe şi expoziţii care caută spaţii corespunzătoare. RCB este membră a Asociaţiei Internaţionale de Congrese şi Conferinţe (ICCA), însă este singurul organizator de conferinţe şi expoziţii membru al asociaţiei care este pur privat. Majoritatea organizatorilor de expoziţii sunt parţial deţinute de stat sau sunt finanţate din bugetul local, fie prin împrumuturi directe nerambursabile fie printr-o formă de taxă pentru locurile de cazare. Această dependenţă de finanţările din sectorul privat a limitat activităţile RCB şi eficienţa generală. Pe măsură ce România creează noi centre de conferinţe şi expoziţii moderne, va fi necesară dezvoltarea RCB pentru a promova în mod eficient acest produs.

4 Acces şi Transport

4.1 Reţeaua strategică

Figura 4.1: Coridoare de transport europene

Sursa: UE

România este aşezată la intersecţia mai multor coridoare de transport europene, care leagă Europa de sud-est cu nordul şi vestul. Aceste coridoare formează „coloana vertebrală” strategică a legăturilor strategice terestre interne şi externe din România şi reprezintă principalele investiţii în artere de infrastructură, astfel:

• Coridorul VII, Dunărea, care leagă Marea Neagră de Marea Nordului

• Coridorul IV, un coridor rutier şi feroviar care face legătura dintre Germania în vest şi Europa de sud-est. După ce trece prin Germania, Austria, Slovacia şi Ungaria, coridorul se ramifică în trei artere cu punct terminus la Istanbul, Salonic şi respectiv Constanţa. Principalul drum, E68, intră în România la Nădlac şi se bifurcă la Arad. Artera de sud, spre Istanbul şi Salonic trece prin Timişoara şi Craiova ca să traverseze Bulgaria la Calafat. Artera Constanţa, E81, trece prin Sibiu, Piteşti şi Bucureşti spre Constanţa. Elementul feroviar al arterei Constanţa a Coridorului IV are un traseu mai spre nord decât şoseaua şi trece prin Braşov.

• Coridorul IX, un coridor rutier şi feroviar care face legătura între Finlanda, Lituania în nord şi Grecia în sud. Acestă arteră de transport trece prin Minsk, în Belarus, Moscova, Moldova, România şi Bulgaria spre Grecia. În România, coridorul trece prin Albiţa la graniţa cu Moldova, Focşani, Buzău, Bucureşti şi intră în Bulgaria la Giurgiu. Traseul rutier este E85. Componenta feroviară a Coridorului IX urmează traseul coridorului rutier, E85.

Infrastructura de transport din România a suferit timp îndelungat din cauza unei serioase lipse a investiţiilor. Ca rezultat, infrastructura existentă este aglomerată. Ca exemplu, volumul bunurilor transportate pe kilometrul de drum în România este de 1.390 tone, în timp ce media în Uniunea Europeană este de 252 tone/km. S-au derulat o serie de programe extinse pentru îmbunătăţirea infrastructurii de transport, care este încă sub standardele europene.

În ultimii 15 ani, caracterul transportului de călători în ţară a suferit modificări, conform prezentării din Tabelul 4.1de mai jos. Începând din 1990, economia a fost liberalizată, iar structura preţurilor biletelor de călătorie a fost stabilită tot mai mult pe baze comerciale. Ca urmare, numărul total al călătoriilor prin transportul de pasageri a scăzut dramatic de la 1,19 miliarde în 1990 până la 317 milioane în 2004.

Tabel 4.1: Călătorii aferente transportului de pasageri în România [2] pe tip de mijloace de transport (mii) 1995 – 2004

	1990	1995	2000	2004
Feroviar	407.931	210.738	117.501	99.434
Rutier	780.666	413.502	205.979	216.524
Căi de navigaţie interne	1.637	2.042	133	214
Aerian	2.738	1.963	1.282	1.337
Total	1.192.972	628.245	324.895	317.509

Sursa: Anuarul Statistic al României 2005

În timp ce numărul de pasageri a scăzut, distribuţia traficului de călători pe tipuri de mijloace de transport s-a modificat, conform prezentării din Tabelul 4.2 de mai jos:

Tabel 4.2: Distribuţia călătoriilor aferente transportului de pasageri în România [3] pe tip de mijloace de transport (%)

	1990	1995	2000	2004
Feroviar	34,19	33,54	36,19	31,32
Rutier	65,44	65,82	63,41	68,25
Căi de navigaţie interne	0,14	0,32	0,01	0,01
Aerian	0,23	0,32	0,39	0,42
Total	100	100	100	100

Sursa: Consultant

În perioada 1990 - 2004 numărul sosirilor turiştilor a rămas acelaşi în linii mari, recuperând-se scăderea sosirilor între 1990 - 2004. Tabelele 4.3 şi 4.4 indică faptul că sosirile turiştilor pe calea ferată au scăzut de la 2,3 milioane în 1990 până la 308.000 în 2004. Pe aceeaşi perioadă, sosirile pe căi rutiere au crescut de la 3,6 milioane până la 5,4 milioane. Cea mai importantă creştere au înregistrat-o sosirile pe calea aerului, cu o creştere a traficului turistic de 260%.

Tabel 4.3: Sosiri turişti (mii) pe tip de mijloace de transport 1990 - 2004

	1990	1995	2000	2004
Rutier	3.670	4.266	3.808	5.401
Feroviar	2.349	570	660	308
Aerian	271	433	655	705
Maritim[4]	242	176	141	186
Total	6.532	5.445	5.264	6.600

Sursa: Anuarul Statistic al României 2005

Tabel 4.4: Distribuţia sosirilor turiştilor (%) pe tip de mijloace de transport 1990 – 2004

	1990	1995	2000	2004
Rutier	56,18	78,35	72,34	81,83
Feroviar	35,96	10,47	12,54	4,67
Aerian	4,15	7,95	12,44	10,68
Maritim[5]	3,71	3,23	2,68	2,82
Total	100	100	100	100

Sursa: Consultant

Strategia, politicile şi reglementările privind transportul în România sunt stabilite la nivel naţional de Ministerul Transporturilor şi Construcţiilor[6]. Ministerul coordonează programele de construcţii ale drumurilor naţionale şi administrează această infrastructură prin societăţile Administraţia Naţională a Drumurilor din România şi Drumuri româneşti. Implementarea şi administrarea drumurilor judeţene şi comunale (orăşeneşti) sunt efectuate de administraţiile locale respective.

Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), în Secţiunea 1, Căi de comunicaţie, stabileşte obiectivele de dezvoltare a transportului şi proiectele prioritare ale infrastructurii de transport pentru perioada 2007 - 2015. Obiectivele concrete sunt:

• Modernizarea reţelei de drumuri naţionale. Aducerea la standarde europene a 5.700 km de drumuri. Completarea a 1.052 km de autostradă dintre Nădlac şi Sibiu şi construirea unei legături de autostradă cu Bucureşti şi Constanţa. În plus, sunt planificaţi circa 300 km de şosele de centură în jurul marilor oraşe.
• Îmbunătăţirea reţelei de căi ferate. Modernizarea a aproximativ 1.100 km de linii, îmbunătăţirea stocurilor de material rulant şi a gărilor pentru a creşte numărul pasagerilor cu 35% până în 2015.
• Creşterea traficului maritim. Îmbunătăţirea facilităţilor şi infrastructurii pentru a mări volumul încărcăturii pe căile de navigaţie interne.
• Modernizarea aeroporturilor. Modernizarea a patru aeroporturi de nivel naţional, Bucureşti Henri Coandă, Bucureşti Aurel Vlaicu, Timişoara şi Constanţa, pentru a creşte fluxul de pasageri până la 11,3 milioane până în 2015.

4.2 Reţeaua de şosele

România are o reţea totală de drumuri de aproximativ 80.000 km, din care circa 15.700 km formează reţeaua de drumuri naţionale, aşa cum este ilustrat în Figura 4.2 de mai jos. Aceasta cuprinde drumuri naţionale, autostrăzi şi drumuri cu destinaţie europeană. Numai 1,4% sau 211 km din reţeaua drumurilor naţionale este la standard de autostradă. Majoritatea drumurilor europene nu corespund standardelor UE şi peste 60% din totalul drumurilor naţionale sunt sub standard.

Lungimea totală a reţelei de drumuri, de aproximativ 64.000 kilometri, se compune din drumuri judeţene şi municipale. Principalele date statistice pentru drumurile României sunt prezentate în Tabelul 4.5 de mai jos.

Tabel 4.5: Drumuri publice în România 1995 – 2004

	1990	1995	2000	2004
Total drumuri publice (Km)	72.816	72.859	78.479	79.454
Drumuri naţionale (Km)	14.683	14.683	14.824	15.712
Drumuri judeţene şi comunale (Km)	58.133	58.176	63.655	63.742
Modernizate (Km)	16.592	17.608	19.418	20.880
Km de drum la 100 km²	30,5	30,6	32,9	33,3

Sursa: Anuarul Statistic al României 2005

Din 1990 s-a înregistrat o creştere de 61% a înregistrărilor de vehicule, cu o creştere mai marcantă pentru automobile, care au crescut ca număr cu aproximativ 150% din 1990. Creşterea autovehiculelor înregistrate în România din 1990 este prezentată în Tabelul 4.6 de mai jos. În pofida creşterii, numărul de vehicule este scăzut în comparaţie cu standardele europene şi se anticipează o creştere în continuare. România deţine 20 camioane la 1.000 de locuitori, comparativ cu media din Uniunea Europeană de 64/1.000 locuitori. Ratele de deţinere în proprietate a maşinilor sunt de asemenea reduse şi se aşteaptă o creştere rapidă în următorii ani.

Figura 4.2: Reţeaua de şosele din România

Sursa: Consultant

Drumurile naţionale, extrem de utilizate şi aglomerate, reprezintă totodată o problemă majoră în ceea ce priveşte aglomerarea drumurilor orăşeneşti în România. Această problemă este acută în special în principalele oraşe, localităţi urbane şi atracţii turistice. Deşi în multe cazuri capacităţile rutiere par a fi corespunzătoare, configuraţia legăturilor rutiere şi disciplina la volan este adesea slabă, iar capacitatea rutieră este deficitară la capitolul parcări. Standardele asigurării parcărilor sunt foarte slabe, iar zonele publice de parcare sunt aproape inexistente şi cu puţine amplasamente de parcare oferite. În afară de reducerea capacităţii rutiere, parcarea pe stradă ocupă trecerile pietonale, forţând de multe ori pietonii să ocolească prin traficul aglomerat.

Tabel 4.6: Autovehicule înregistrate 1995 – 2004

	1990	1995	2000	2004
Autobuze	24.297	30.365	27.181	25.421
Minibuze	3.975	11.682	13.535	17.771
Autoturisme[7]	1.292.283	2.197.477	2.777.594	3.225.367
Motociclete	206.202	205.032	137.103	130.193
Altele [8]	364.145	465.756	529.257	586.934

Sursa: Anuarul Statistic al României 2005

4.3 Infrastructura aeriană

În ţară sunt în prezent 16 aeroporturi comerciale. Aeroportul din Caransebeş, primul care urmează a fi privatizat, a fost închis întrucât nu corespunde standardelor de autorizare. Din cele 16 aeroporturi rămase, 11 fac parte din reţeaua de transport trans-europeană şi deci sunt eligibile pentru susţinere de către Uniunea Europeană, nefiind incluse aici Târgu Mureş, Tulcea, Craiova şi Baia Mare. 13 sunt aeroporturi internaţionale şi dispun în permanenţă de facilităţi vamale şi de imigrare, deşi celelalte pot obţine facilităţi vamale şi de imigrare cu aviz prealabil de 48 de ore.

4 aeroporturi sunt clasificate de Guvern drept aeroporturi naţionale, acestea fiind: Bucureşti Henri Coandă, Bucureşti Aurel Vlaicu, Timişoara şi Constanţa. Trei aeroporturi sunt controlate la nivel central de Departamentul Aviaţiei Civile: Bucureşti Henri Coandă, Bucureşti Aurel Vlaicu şi Constanţa. Acest departament coordonează un program de dezvoltare a aeroporturilor. Alte aeroporturi sunt conduse de autorităţile judeţene, deşi Departamentul Aviaţiei Civile este responsabil cu analiza strategiilor de dezvoltare a acestora.

Figura 4.3: Aeroporturile din România

Sursa: Consultant

În 2004, volumul total de pasageri din traficul aerian a fost de 3.405.710 reprezentând o creştere de 9% faţă de 2003. Evoluţia creşterii deplasărilor aeriene ale pasagerilor în România în perioada 1999 - 2004 este prezentată în Tabelul 4.7 de mai jos.

Tabel 4.7: Rezumatul deplasărilor aeriene ale pasagerilor în România 1999 - 2004

	1999	2000	2001	2002	2003	2004
Curse programate	1.983.469	2.230.509	2.376.050	2.415.511	2.676.262	2.925.026
Curse charter	93.125	127.594	126.777	163.971	224.028	480.684
Total	2.076.594	2.358.103	2.502.827	2.579.482	2.900.290	3.405.710

Sursa: Anuarul Statistic al României 2005

În 2006 Aeroportul Henri Coandă Bucureşti a fost cel mai aglomerat aeroport din România, cu un trafic de aproximativ 3 milioane pasageri, urmat de Timişoara cu 500.000 de pasageri şi Cluj cu 250.000 de pasageri. Punctul central pe plan intern şi internaţional este Bucureşti Henri Coandă (Otopeni). Carpatair şi-a dezvoltat un punct de legatură în partea de vest, la Timişoara deservind în principal piaţa de afaceri, în timp ce transportatorul naţional TAROM îşi dezvoltă un punct de legatură la Cluj. Principalul aeroport low cost din ţară este Bucureşti Aurel Vlaicu (Băneasa) cu un trafic de pasageri de 600.000 în 2006. Caracteristicile aeroporturilor din ţară sunt prezentate mai jos, în Tabelul 4.8.

Tabel 4.8: Aeroporturi din România

Oraş	Nume aeroport	Vamă	Pasageri 2005 (* 2006)	Lungime pistă (picioare)
Arad	Arad	Da	1.758	6.500
Bacău	Bacau	Nu	44.847	8.200
Baia Mare	Tautii Magheraus	Nu	6.309	5.900
Bucureşti	Aurel Vlaicu	Da	385.759	10.400
Bucureşti	Henri Coanda	Da	3.035.511	11.400
Caransebeş	Caransebes	Nu	73	6.500
Cluj-Napoca	Someseni	Da	*244.366	6.000
Constanţa	M. Kogalniceanu	Da	111.142	11.400
Craiova	Craiova	La cerere	1.557	8.200
Iaşi	Iasi	La cerere	41.959	5.900
Oradea	Oradea	Da	37.891	5.900
Satu Mare	Satu Mare	Nu	9.276	8.200
Sibiu	Sibiu	Da	60.475	6.500
Suceava	Salcea	La cerere	*12.766	5.900
Târgu Mureş	Vidrasau	Da	4.215	6.500
Timişoara	Traian Vuia	Da	*608.212	11.400
Tulcea	Cataloi	Nu	29.054	6.500

Sursa: Ghidul aeroporturilor mondiale

TAROM reprezintă transportatorul aerian naţional al României şi are o activitate începută în 1920, când a fost iniţiată cursa Bucureşti - Paris. În 1990, ca urmare a revoluţiei din România, compania a început să funcţioneze pe baze comerciale şi a fost adoptat un nou program strategic. Cel mai remarcabil aspect al acestei iniţiative a fost modernizarea flotei cu aparate de zbor Airbus şi Boeing pentru a aduce compania la nivelul de competitivitate al standardelor internaţionale. TAROM deţine în prezent o flotă de 16 aparate de zbor, 5 Boeing 737-300, 4 Boeing 737-100 şi 7 ATR 42-500. Acţiunile TAROM sunt deţinute după cum urmează: 92,63% de Statul român, 5,42% de Traficul Aerian Român, 1,43% de Muntenia, un Fond Privat de Investiţii Financiare şi 0,52% de Autoritatea Aviaţiei Civile din România. TAROM face parte din alianţa Skyteam şi recent a anunţat că va reîncepe serviciile de transport pe distanţe lungi după îmbunătăţirea flotei.

Aeroportul internaţional Henri Coandă, Bucureşti

Figura 4.4: Aeroportul internaţional Henri Coandă

Aeroportul, care este cel mai aglomerat din ţară, acoperind aproximativ 75% din totalul traficului de pasageri, funcţionează sub coordonarea unei companii de stat Compania Naţională AIHCB, şi deţine două piste cu o lungime de 3.500m. În 2005 aeroportul a înregistrat circa 3.035.311 pasageri şi 53.496 curse aeriene. Capacitatea sa actuală este de aproximativ 35 - 40 de curse aeriene pe oră. Se estimează ca în 2007 aeroportul va primi 4,4 milioane de pasageri. Aeroportul este amplasat în nordul Bucureştiului, aproape de oraşul Otopeni şi este adesea denumit Aeroportul Otopeni. Aeroportul este clasificat de Comisia Europeană în ‘Grupa 4’, ca aeroport mic. Comparativ, Aeroportul din Praga are în prezent un trafic de peste 11 milioane de pasageri, iar cel din Amsterdam înregistrează 30,3 milioane curse de pasageri.

Aeroportul Henri Coandă este amplasat în partea de nord a Bucureştiului la circa 18 km de centrul oraşului, având legătură cu acesta printr-o linie de autobuz expres şi taxi. Există planuri de legare a aeroportului cu oraşul prin autostrada M3 şi linia de metrou M6 din Bucureşti şi o legătură uşoară pe calea ferată cu Gara de Nord. În prezent, lipsa unei linii transport speciale cu un tren suburban pentru deservirea aeroportului, precum şi lipsa unor servicii de informare clară reprezintă principalele impedimente pentru sosirea turiştilor.

Aeroportul are o singură clădire terminal cuprinzând un terminal pentru Plecări şi un terminal pentru Sosiri. Cursele interne sunt coordonate tot în această clădire terminal. Sunt în total 36 de ghişee de verificare a documentelor, un finger cu 13 porţi şi 5 rampe pentru pasageri.

Un al doilea finger cu 7 rampe pentru pasageri este în prezent în construcţie şi o nouă clădire terminal este de asemenea prevăzută. Noua clădire terminal va mai include un hotel în incinta aeroportului, în extremitatea de est a terminalului actual. Noul terminal va cuprinde patru culoare, fiecare având o capacitate de 5 milioane pasageri anual. Se preconizează ca până în 2015 Terminalul 2 să poată funcţiona pentru un număr estimat de 20 milioane de pasageri pe an. Se cunoaşte, dar fără ca ştirea să fie confirmată, că Aeroportul Băneasa va fi închis şi că toate activităţile şi cursele aeriene vor fi transferate la Aeroportul Henri Coandă.

Aeroportul reprezintă un important punct de legătură naţional şi regional şi este folosit de multe companii de transport aerian, cum ar fi:

• Aegean Airlines spre Atena
• Aeroflot spre Moscova
• Air France spre Paris CDG
• Air Moldova pentru Chişinău
• Alitalia având curse spre Roma şi Milano
• Alpi Eagles având curse spre Veneţia
• Austrian Airlines spre Viena
• British Airways spre Londra LHR
• Carpatair spre Constanţa şi Timişoara
• Cimber Air având curse spre Copenhaga
• Czech Airlines spre Praga
• Delta Air Lines spre New York JFK
• El Al având curse spre Tel Aviv
• Finnair spre Helsinki
• Hemus spre Sofia
• Iberia Airlines spre Madrid
• KLM spre Amsterdam
• LOT spre Varşovia
• Lufthansa având curse spre Frankfurt, Munchen şi Düsseldorf
• Malev Hungarian Airlines spre Budapesta
• Meridiana spre Verona
• Olympic Airlines spre Atena
• Swiss International spre Zurich
• Syrian Arab Airlines spre Aleppo şi Damasc
• TAROM având curse spre Amman, Anatolia, Atena, Bacău, Baia Mare, Barcelona, Beirut, Bodrum, Budapesta, Bruxelles, Cairo, Chişinău, Cluj-Napoca, Craiova, Djerba, Dubai, Frankfurt, Iaşi, Istanbul, Larnaca, Londra, Madrid, Milano, Monastir, Munchen, Oradea, Paris, Roma, Satu Mare, Siiu, Sofia, Târgu Mureş, Tel Aviv, Salonic, Timişoara şi Viena.
• Turkish Airlines spre Istanbul
• Windjet având curse spre Forli

În plus, un număr de curse charter sunt operate de la aeroport prin Ion Ţiriac şi Romavia. Facilităţile de încărcare includ legături naţionale pentru DHL and TNT.

Aeroportul internaţional Traian Vuia, Timisoara

Aeroportul, care este amplasat la Timişoara, în vestul României, este cel de-al doilea aeroport aglomerat din ţară din punct de vedere al traficului aerian şi se află la circa 12km nord-est de centrul oraşului Timişoara. Aeroportul este în proprietatea statului şi funcţionează sub coordonarea SN Aeroportul Internaţional Timişoara şi dispune de o singură pistă de rulare de 3.500 metri şi are capacitate de depozitare a unor aparate de zbor de mare capacitate. Denumit anterior Aeroportul Giarmata, el a fost redenumit în 2004.

În 2005 aeroportul a înregistrat 512.000 pasageri. Aeroportul a cunoscut o creştere a numărului de pasageri de aproximativ 25% pe an cu o estimare de creştere până la 650.000 pasageri în 2006. Aeroportul este principalul punct de legătură pentru Carpatair, o companie de transport aerian importantă pe plan intern şi regional. Companiile aeriene care utilizează aeroportul sunt următoarele:

• Alitalia spre Milano
• Alpi Eagles spre Veneţia
• Austrian Airlines având curse spre Viena
• Carpatair deservind: Ancona, Bacău, Bergamo, Bolonia, Bucureşti, Budapesta, Chişinău, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Düsseldorf, Florenţa, Frankfurt, Iaşi, Lviv, Munchen, Napoli, Oradea, Paris, Roma, Satu Mare, Sibiu, Stuttgart, Suceava, Târgu Mureş, Turin, Veneţia şi Verona
• Lufthansa spre Munchen
• On Air având curse spre Pescara
• Malev Hungarian Airlines spre Budapesta
• MyAir spre Milano şi Veneţia
• TAROM având curse spre Bucureşti

Un nou terminal pentru Carpatair, ridicându-se la un cost de 50 milioane Euro, este prevăzut ca făcând parte din programul de modernizare a aeroportului.

Aeroportul Aurel Vlaicu (Băneasa), Bucureşti

Cel de-al treilea aeroport aglomerat din România este Aeroportul Bucureşti Aurel Vlaicu. A fost singurul aeroport din oraş până în 1968, când a fost construit noul aeroport internaţional. Până la construirea noului aeroport în 1968, era cunoscut drept Aeroportul Băneasa şi reprezenta principalul nod de legătură aeriană şi bază pentru TAROM, compania aeriană naţională. Până în 2000 TAROM şi-a transferat toate operaţiunile la noul aeroport internaţional. Astăzi, Aeroportul Aurel Vlaicu, care este amplasat aproape de centru oraşului, şi-a dezvoltat rolul de punct de legătură pentru aviaţia comercială şi companiile low cost. Prima companie low cost care a funcţionat aici a fost Blue Air în 2004. Există informaţii că la începutul anului 2007 Sky Europe, Wizz Air, şi Germanwings vor începe de asemenea să funcţioneze la Aeroportul Aurel Vlaicu.

Aeroportul se află la 8 km nord de centrul oraşului şi este în legătură cu oraşul prin linii de autobuz, tramvai şi metrou. În 2005 Aurel Vlaicu a înregistrat un trafic de circa 375.000 pasageri.

Un număr tot mai mare de operatori low cost a stabilit servicii pentru România, cum ar fi:

• Blue Air: care are rute ce deservesc următoarele oraşe: Atena, Barcelona, Bolonia, Bruxelles – Charleroi Sud, Cluj-Napoca, Koln/Bonn, Cuneo, Istanbul-Ataturk, Lyon, Madrid, Malaga, Milano-Bergamo, Paris-Beauvais, Roma-Ciampino, Salonic, Valencia şi Verona
• Germanwings: spre Koln
• Jet Tran Air: un operator charter
• MyAir: având curse spre Bari, Catania, Milano-Bergamo, Milano-Malpensa, Napoli, Roma-Ciampino şi Veneţia
• Nouvelair: Monastir
• SkyEurope: deservind Bratislava, Budapesta şi Roma-Fiumicino
• Wizz Air: cu zboruri spre Barcelona, Budapesta, Dortmund, Londra-Luton şi Roma-Ciampino

Aeroportul internaţional Cluj-Napoca

Aeroportul Cluj-Napoca se află în proprietatea statului şi funcţionează sub coordonarea Consiliului Judeţean Cluj. Aeroportul are o singură pistă de rulare de 2.100m şi este cel de-al patrulea aeroport aglomerat al ţării. Situat la circa 10km est de centrul oraşului Cluj-Napoca, aeroportul este deservit de autobuz şi servicii de taxi.

Companiile aeriene care operează de la Aeroportul internaţional Cluj-Napoca sunt următoarele:

• Alpi Eagles având curse spre Veneţia
• Blue Air deservind Bucureşti, Valencia şi Barcelona
• Carpatair spre Budapesta şi Timişoara
• TAROM spre Bucureşti, Frankfurt, Milano, Munchen, Sibiu şi Viena
• Nouvelair având curse sezoniere spre Monastir

Cluj-Napoca a devenit aeroport internaţional în 1996 şi în ultimii ani a cunoscut o creştere semnificativă a traficului de pasageri ca nod de legătură pentru unele din serviciile TAROM. În 1999 aeroportul a înregistrat un trafic de circa 59.353 pasageri, care a crescut la 105.091 în 2002 şi la 121.037 pasageri în 2003, reprezentând o creştere de 22% de la un an la altul. Se estimează ca până în 2010 aeroportul să ajungă la un trafic de 400.000 pasageri şi un nou terminal pentru pasageri este preconizat pentru a satisface această creştere.

Aeroportul internaţional Mihail Kogălniceanu, Constanţa

Aeroportul Mihail Kogălniceanu este amplasat în sud-estul României la 26 km de oraşul Constanţa şi este principalul aeroport din regiunea Dobrogei şi staţiunile de la Marea Neagră (partea românească). Zona aeroporului, care deţine o pistă de 3.500m, are dublă utilizare, civilă şi militară. Capacitatea de trafic maxim a aeroportului a ajuns în 1979 prin sosirea turiştilor în staţiunile de pe litoral, la un număr de 778.766 pasageri. O dată cu pierderea unui mare număr de vizitatori străini pe litoralul Mării Negre, numărul curselor aeriene şi volumul pasagerilor a scăzut dramatic. Lucrările de modernizare a legăturilor rutiere şi feroviare între Bucureşti şi Constanţa a condus de asemenea la reducerea traficului pe această rută. Rezultă acum că aeroportul a funcţionat mult sub capacitate.

Serviciile programate sunt oferite de Carpatair spre Bucureşti şi Timişoara, în timp ce alte companii aeriene cum ar fi Air Berlin, Hamburg International, Lauda Air, Lux Air, Malev, Sterling şi Tarom oferă servicii sezoniere pe durata sezonului turistic. În plus, aeroportul primeşte un mare număr de curse charter din întreaga Europă pe durata sezonului estival.

Aeroportul Târgu Mureş

Aeroportul Târgu Mureş Vidrasau a fost de curând redenumit Aerportul Transilvania Târgu Mureş. Aeroportul are o pistă de rulare de 6.500 picioare lungime şi dispune în permanenţă de facilităţi vamale şi de imigrare. Aeroportul a suferit lucrări extinse de renovare şi în octombrie 2005 s-a deschis un nou terminal internaţional, şi a fost inaugurat un sistem de aterizare din Categoria II de instrumente, care permite operarea zborurilor timp de 24 de ore. Aeroportul Transilvania a înregistrat o creştere impresionantă a numărului de pasageri în ultimii ani de la 4.200 în 2000 până la 46.600 în 2005 preconizându-se un număr 160.000 pasageri în 2007.

Figura 4.5: Aeroportul Transilvania, terminal Plecări

Sursa: Aeroport Transilvania

Serviciile programate de la Târgu Mureş sunt operate de Carpatair spre Bucureşti şi Timişoara, Wizzair spre Budapesta, Barcelona şi Roma, Cimber Air spre Copenhaga şi Malev spre Budapesta şi Londra. Sunt în curs negocieri şi cu alte companii de transport care preconizează să iniţieze noi rute în 2007, inclusiv un posibil serviciu spre Israel.

Conducerea aeroportului estimează că 61% din pasageri sunt români. Din călătorii străini 47% sunt maghiari şi 32% provin din Marea Britanie. După aderarea României la Uniunea Europeană, unele companii aeriene low cost au căutat să stabilească deservirea aeropoartelor din România, inclusiv cel din Târgu Mureş. Conform relatărilor, aceste companii includ Ryanair şi EasyJet. Sosirea acestor companii de transport aerian low cost care deservesc importante pieţe – sursă de turişti trebuie încurajată şi susţinută, iar asistenţa de marketing acordată acestor companii trebuie evaluată prin analiza cost - beneficiu.

4.4 Infrastructura feroviară

Figura 4.6: Reţeaua feroviară din România

Sursa: Consultant

România deţinea în total 11.385 km de cale ferată şi 1.844 gări în 2005[9], iar din acest total 10.898km erau cu ecartament standard, 60 km cu ecartament larg şi 427 km cu ecartament îngust. 3.888 km din reţeaua totală au fost electrificaţi. Principalele date statistice privind reţeaua de căi ferate sunt prezentate în tabelul de mai jos

Tabel 4.9: Principalele date statistice pentru reţeaua feroviară din România

Anul	Lungime reţea (km)	Total pasageri (milioane)	Pasageri Intercity şi internaţionali (milioane)
1990	11.348	407,94	30,58
1995	11.376	210,74	18,88
2000	11.015	117,50	11,63
2004	11.053	99,43	8,64

Sursa: Anuarul Statistic al României 2004

Administrarea căilor ferate din România a fost de curând reorganizată pentru ca sistemul să funcţioneze pe baze comerciale. S-a înfiinţat Autoritatea Feroviară Română, AFER, prin Ordonanţa Guvernului, ca agenţie a Ministerului Transporturilor, având în responsabilitate administrarea şi reglementarea industriei feroviare din România. Principalele responsabilităţi ale AFER sunt următoarele:

• Urmărirea şi aplicarea reglementărilor feroviare naţionale şi internaţionale
• Aplicarea reglementărilor de siguranţă şi de mediu pe calea ferată şi autorizarea echipamentului şi personalului feroviar
• Urmărirea standardelor tehnice şi de întreţinere a căilor ferate
• Investigarea accidentelor grave

Infrastructura căilor ferate este administrată de operatorul căilor ferate române CFR, Căile Ferate Române, reprezentând reţeaua feroviară pe locul patru în Europa în ceea ce priveşte volumul de pasageri.

Sistemul feroviar din România datează din 1854, iar CFR funcţionează din 1880. În momentul schimbării guvernării din 1989 ţara deţinea una din cele mai intens utilizate reţele feroviare din Europa, deşi având echipament şi infrastructură vechi şi depăşite. Începând din anii 90 sistemul a suferit o perioadă de declin, multe linii din mediul rural închizându-se şi o mare parte din echipamentul rulant ajungând în stare de degradare. În 1998 sectorul feroviar a fost reorganizat şi CFR a intrat într-un program major de investiţii.

Reţeaua feroviară deserveşte în total 996 de gări din întreaga ţară. Reţeaua a avut de suferit timp de mulţi ani din cauza slabei întreţineri şi lipsei investiţiilor. Ca rezultat, limitările de viteză sunt valabile pe mari distanţe şi pe circa 27% din reţea viteza maximă este de 50 km/h, iar pe 39% din reţea, viteza trenurilor este limitată la 80 km/h. Ca urmare, de cele mai multe ori călătoriile sunt lente şi obositoare. Deşi sistemul feroviar a beneficiat de o strategie majoră de investiţii, printr-un program continuu de creştere a calităţii serviciilor, numărul călătorilor a fost în permanent declin începând din 1990.

Reţeaua CFR operează cu patru tipuri de trenuri de pasageri pe rutele sale, astfel:

• "P" trenuri Personal, acestea sunt lente şi cu servicii extrem de ieftine, funcţionând în special în zonele rurale
• "A" trenuri Accelerat, un serviciu semilent, funcţionând între oraşe şi nedeservind sate
• "R" trenuri Rapid, un serviciu mai confortabil şi mai rapid, operând pe arterele principale
• "IC" trenuri Intercity, serviciul CFR de primă clasă.

CFR a introdus de curând standardele business class pentru serviciile sale intercity. Serviciul Business Class presupune locuri mai confortabile, televizor personal şi acces la internet. Serviciul este cu aproximativ 50% mai scump decât serviciile obişnuite.

Conceptul de turism pe calea ferată este bine stabilit ca zonă a produselor de nişă, cu multe exemple internaţionale de produse turistice renumite cum ar fi Orient Express şi Palace on Wheels. Cu o reţea întinsă de trasee pitoreşti şi cu colecţia de locomotive cu abur şi cunoscând valoarea şi potenţialul turistic al acestor resurse, s-a constituit compania de turism Căile Ferate Române, CFR. Principalele rute pitoreşti sunt următoarele:

• Linia Sinaia – Braşov, traversând Carpaţii până în Transilvania
• Linia Braşov – Sibiu, de-a lungul Munţilor Făgăraş şi Văii Oltului
• Linia Ilva Mică - Vatra Dornei, prin Munţii Bârgăului şi Suhard
• Trecătoarea Mestecăniş, incluzând viaductele de pe Valea Salautei şi linia Maramureş
• Linia Caransebeş - Turnu Severin, prin Munţii Semenic şi Cernei şi de-a lungul fluviului Dunărea
• Linia de cale ferată secundară Oraviţa - Anina, prin Munţii Semenic

Itinerariile pe care operează CFR acoperă întreaga reţea de căi ferate din România şi se concentrează asupra principalelor centre turistice cum sunt Sibiu, Braşov, Târgu Mureş, Vişeu, Suceava, Bucureşti şi Oraviţa. Există o gamă largă de produse oferite de la călătorii de o zi până la circuite de o săptămână sau mai mult. De asemenea, grupurile organizate pot închiria trenul personal al fostului rege al României, precum şi trenul privat al fostului preşedinte Ceauşescu.

De curând au fost redeschise câteva linii de cale ferată îngustă şi ele funcţionează ocazional prin SFT, pe rutele:

• Abrud - Campeni
• Târgu Mureş - Band, şi
• Moldoviţa - Canton

Multe din liniile de cale ferată îngustă sunt ampalsate în zone forestiere şi au fost administrate de Căile Ferate Forestiere (CFF). Din 1989 CFF s-a privatizat şi a fost vândută companiilor forestiere private, multe linii închizându-se. O dată cu dezvoltarea turismului rural şi ecoturismului în zonele forestiere, unele din aceste linii, cum ar fi ruta pitorească de pe Valea Vaserului au devenit importante atracţii turistice.

4.5 Marea şi fluviul

4.5.1 Turismul fluvial

Dezvoltarea turismului de croazieră reprezintă unul din segmentele cu cea mai rapidă creştere din turism care în ultimii ani a cunoscut o creştere susţinută de 5% pe an. Marea Neagră reprezintă o cunoscută destinaţie turistică de croazieră, principalele porturi fiind: Varna în Bulgaria, Constanţa, Yalta, Odessa şi Sochi în Ucraina, precum şi porturile din nordul Turciei cum sunt Trabzon, Sinope şi Batumi. În plus faţă de turismul la Marea Neagră, există şi croaziere fluviale de-a lungul fluviului Dunărea.

Dunărea intră în România pe la Porţile de Fier la graniţa de sud a ţării şi curge pe o distanţă de peste o mie de kilometri spre Marea Neagră, unde formează cea mai mare deltă din Europa. Delta Dunării reprezintă o rezervaţie a biosferei acoperind 5.500 km² de canale, bălţi şi mlaştini, un habitat unic pentru peste 300 de specii de păsări. Activităţile de croazieră pe Dunăre prin Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Muntenegru, Bulgaria şi România oferă turiştilor şi operatorilor o gamă largă de itinerarii prin mai multe centre turistice.

În 1970 a fost înfiinţat un organism multinaţional, Comisia Dunării pentru promovarea dezvoltării turismului de-a lungul celor 2.500 km ai fluviului şi pe teritoriul ţării. România s-a afiliat organizaţiei cu sediul la Viena în 1999.

Printre nenumăratele puncte turistice de atracţie din vecinătatea sau de-a lungul sectorului românesc al fluviului Dunărea, cele mai interesante obiective care merită vizitate sunt Podul roman de la Drobeta, Peştera Topolniţa, Barajul Porţile de Fier, oraşele Drobeta Turnu Severin, Orşova, Giurgiu, Olteniţa port al Bucureştiului, Brăila, Galaţi şi Tulcea în zona Deltei Dunării. În 2004 aproximativ 90 de nave au lucrat pe fluviu, numărul lor crescând la 100 în 2005 şi 109 în 2006[10], reprezentând o creştere de aproape 10% pe an. Operatorii români de croaziere şi companiile de transport naval care funcţionează în prezent sunt:

§ ATBAD

§ Eurodelta Travel

§ Karpaten Turism

§ Navrom, şi

§ Prestige Tours

4.5.2 Turismul de croazieră pe Marea Neagră

Portul Constanţa este amplasat pe ţărmul Mării Negre, la circa 340 km nord de Strâmtoarea Bosfor şi 160 km sud de vărsarea Dunării în Marea Neagră. Portul, care este cel de-al patrulea ca mărime în Europa, are 140 de dane operaţionale şi o capacitate de lucru de 100 milioane tone pe an. Lungimea totală a cheiului portului este de 30 km iar adâncimea apei variază între 8 şi 19 metri, cu o capacitate de acostare a vaselor de până la 165.000 tone. În ultimii ani, portul a cunoscut o dezvoltare impresionantă. Traficul de containere a crescut de la 118.000 TEU[11] în 2001 la 1.037.000 TEU în 2006.

Ca principal port de ape adânci al ţării şi destinaţie turistică importantă, Constanţa şi-a dezvoltat activităţile de turism de croazieră pe mare şi pe fluviu. În 2005 a fost inaugurat în portul Constanţa un nou terminal de croazieră pentru pasageri în scopul continuării dezvoltării activităţilor de turism de croazieră. Noul terminal este amplasat în vechiul port, în apropiere de centrul oraşului şi de staţiunea Mamaia.

O prezentare în linii mari a activităţilor de turism de croazieră desfăşurate şi a croazierelor cunoscute este cuprinsă în Tabelul 4.1 de mai jos.

Tabel 4.10: Activitatea de croazieră pe Marea Neagră 2007-8

Vas	Linie	Pasageri	Nopţi	De la	Convocare Constanţa
Rotterdam	Holland America	1600	12	Piraeus
Oriana	P&O	1900	18	Southampton
Rhapsody	MSC	800	12	Genoa
Seven Seas	Regent	500	12	Piraeus	X
Costa Classica	Costa	1400	14	Genoa
Rotterdam	Holland America	1600	14	Piraeus
Boudicca	Fred Olsen	900	28	Dover
Crystal Serenity	Crystal	1000	12	Piraeus	X
Rhapsody	MSC	800	12	Genoa
Prinsendam	Holland America	800	12	Piraeus	X
Corinthian II	Noble Caledonian	120	10	Venice
Perla	Louis Line	1000	10	Piraeus	X
Galaxy	Celebrity	2200	14	Genoa	X
Marco Polo	Orient Lines	800	14	Piraeus
Europa	Hapag Lloyd	400	10	Istanbul
Perla	Louis Line	1000	10	Piraeus
Galaxy	Celebrity	2200	14	Genoa	X
Deutschland	Deilman	500	10	Istanbul	X
Rotterdam	Holland America	1600	12	Piraeus	X

Costa Europa	Costa	1500	12	Genoa
Clipper Adventurer	Clipper Line	120	12	Istanbul	X
Nautica	Oceania Cruises	800	12	Piraeus	X
Royal Princess	Princess Cruises	800	12	Genoa
Costa Europa	Costa	1500	12	Genoa
Silver Whisper	Silversea	400	8	Istanbul
Seabourn Spirit	Seabourn	200	13	Istanbul
Hebridean Spirit	Hebridean	80	13	Istanbul	X
Silver Cloud	Silversea	200	12	Piraeus	X
Nautica	Oceania Cruises	800	18	Southampton
Rotterdam	Holland America	1600	12	Piraeus
Oriano	P&O	1800	18	Southampton
Rhapsody	MSC	800	12	Genoa
Seven Seas	Regent	500	12	Piraeus	X
Costa Classica	Costa	1400	14	Genoa

Tabelul de mai sus indică faptul că 20.000 de turişti vor naviga pe Marea Neagră în croaziere programte în sezonul 2007-8. Din acest total, circa 11.500 vor fi convocaţi în portul Constanţa, ca regulă pentru o zi. Datele de mai sus exclud vasele de origine rusească şi ucraineană. Aceasta demonstrează că Terminalul de croazieră Constanţa este activ timp de numai aproximativ 14 zile, sau 14% din sezonul de 100 de zile de croazieră pe Marea Neagră.

Creşterea gradului de utilizare a terminalului se poate realiza prin atragerea unui procent mai mare de croaziere planificate sau prin oferirea portului Constanţa ca port de origine în locul porturilor Piraeus sau Istanbul. Lăsând de o parte aspectul cheltuielilor portuare, trebuie remarcat că nivelul redus al serviciilor internaţionale la Aeroportul Constanţa reprezintă o problemă majoră.

4.6 Căi de acces turistic

4.6.1 Zone de dezvoltare potenţială a turismului

Pe baza resurselor turistice, infrastructura de acces şi principiile analizei de piaţă, s-a identificat un număr de zone ca zone de dezvoltare potenţială a turismului. Zonele identificate sunt zone geografice întinse care trebuie dezvoltate ca zone prioritare. Zonele identificate au un spectru larg de atracţii capabile să susţină activitatea turistică pe parcursul anului. Pentru a reflecta spectrul de activităţi şi oportunităţi de dezvoltare în aceste zone, ne referim la ele denumindu-le grupări zonale. Următoarele zone de dezvoltare potenţială a turismului, sau grupări zonale au fost identificate şi sunt ilustrate în Figura 4.7:

• City Break în Bucureşti– Cultură, MICE şi Divertisment
• Circuit turistic în Transilvania – Cultură, Natură, Ecoturism, Sănătate şi tratament, Schi şi Turism de aventură
• Litoralul Mării Negre – Plajă, Divertisment, Cultură, Sănătate şi tratament, Croaziere pe Marea Neagră
• Bucovina – Cultură, Ecoturism, Natură, Tratament, Schi şi Turism de aventură
• Maramureş – Cultură, Natură, Ecoturism, Schi şi Turism de aventură
• Delta Dunării – Natură, Ecoturism, Croaziere pe fluviu, şi Divertisment

Figura 4.7: Grupări zonale de dezvoltare a turismului

În fiecare din grupările menţionate este disponibilă o gamă largă de activităţi turistice, de exemplu Transilvania are multiple resurse culturale, naturale, de ecoturism, sănătate şi tratament, schi şi turism de aventură. În cadrul fiecărei grupe de produse, există o gamă de oportunităţi şi se creează oportunitatea de a forma o gamă de itinerarii de circuit, cum ar fi: biserici fortificate şi oraşe cetăţi. În continuare va fi necesară planificarea detaliată pentru dezvoltarea şi marketingul acestor circuite, precum şi identificarea punctelor de legătură, a cerinţelor de cazare, infrastructură şi facilităţi.

Proiectul demonstrativ pentru Sighişoara, prezentat în acest raport, analizează cerinţele de dezvoltare şi standardele pentru un punct de dezvoltare, sau un subcentru pe Circuitul turistic al Transilvaniei.

4.6.2 Căi de acces turistic

În asociere cu fiecare din grupările zonale identificate ca fiind zone de dezvoltare prioritară a turismului, au fost identificate căi de acces, sau centre de servicii. Scopul acestor căi de acces este de a furniza o focalizare viabilă pentru dezvoltarea turismului în fiecare din zonele grupărilor zonale. În cea mai extinsă grupare zonală, Transilvania, s-au identificat două căi de acces deservind zonele din nord şi din sud.

Căile de acces au fost selectate pe baza unui număr de criterii generale, care includ: disponibilitatea legăturilor de transport de înaltă calitate şi mare capacitate, inclusiv legături internaţionale; un nivel înalt al infrastructurii de turism existente; o bază stabilită de industrii de servicii şi instituţii de învăţământ terţiare. În plus, căile de acces trebuie să aibă resurse şi atracţii turistice de înalt nivel, precum şi o imagine a turismului stabilită.

Figura 4.8: Căi de acces turistic propuse

S-a stabilit o listă iniţială de căi turistice sau puncte de dezvoltare a grupărilor zonale, care urmează a fi studiate ulterior în detaliu. Centrele identificate sunt:

• Bucureşti, cale de acces internaţională pentru servicii internaţionale de aeroport şi cale ferată. Coridoarele trans-europene de transport IV şi IX. Capitala ţării, centru administrativ, de afaceri şi cultural, destinaţie de turism tip city break şi de afaceri.
• Constanţa, punct central pentru turismul la Marea Neagră, coridorul trans-european de transport IV, servicii de aeroport internaţional şi cale ferată, precum şi legături pe Dunăre şi Marea Neagră
• Suceava, aeroport internaţional, cale ferată şi E58 deservind gruparea zonală turistică Bucovina
• Târgu Mureş, aeroport internaţional şi drumul E60 deservind gruparea zonală turistică din nordul Transilvaniei.
• Sibiu, coridorul trans-european de transport IV, legături prin aeroportul internaţional şi pe calea ferată deservind gruparea zonală turistică din sudul Transilvaniei.
• Cluj-Napoca, cale de acces internaţională cu servicii de aeroport şi cale ferată şi E60 deservind gruparea zonală turistică Maramureş.

O atenţie deosebită trebuie acordată procesului de dezvoltare a turismului pentru a asigura implementarea infrastructurii de transport şi altor infrastructuri turistice în mod planificat şi la timp. Necoordonarea dezvoltării acestor centre va împiedica dezvoltarea întregii grupări zonale care va fi privată de baza serviciilor.

5 Alte Elemente de Infrastructură

5.1 Telecomunicaţii

5.1.1 Consideraţii generale

Sistemul de telecomunicaţii din România a reprezentat până în ultimii ani un monopol de stat şi a avut de suferit de pe urma lipsei investiţiilor şi de pe urma concurenţei. Înainte de începutul anului 1997 Romtelecom era societatea naţională de telecomunicaţii. De atunci, industria a fost privatizată şi, la fel ca şi pe celelalte pieţe europene, s-a putut observa pătrunderea unui număr mare de operatori privaţi, a concurenţei, însoţită de îmbunătăţirea nivelului serviciilor şi de scăderea preţului pentru aceste servicii. Liberalizarea a permis de asemenea româniei să investească în infrastructură pentru a realiza un sistem IT modern şi competitiv care în prezent este în expansiune într-un ritm impresionant. Se estimează că piaţa de IT din România înregistrează o creştere de 4 miliarde euro la o rată de creştere de aproximativ 19%¹ în 2007.

5.1.2 Serviciile de telefonie fixă

Piaţa serviciilor de telefonie voce din România a fost reglementată în 2003 deşi acest lucru nu a determinat schimbări majore. Romtelecom, cu o cotă de piaţă de 89,5%, rămâne principalul furnizor de servicii de telefonie fixă, ce oferă servicii pe 3,9 milioane de linii telefonice. Sistemul cu sârmă din cupru este în prezent în curs de conversie într-o reţea de fibră optică, din care peste 30 000 km sunt deja instalaţi. Această reţea, în care Romtelecom investeşte 500 milioane Euro, asigura serviciile de voce, date şi VPN, internet precum şi servicii video.

5.1.3 Servicii de telefonie mobilă

Serviciile de telefonie mobile GSM au fost lansate în România în 1997 de către Mobi Fon şi Mobil Rom. Până la sfârşitul anului 2001 existau 3,9 milioane abonaţi, cu o rată de penetrare a pieţei de 17,3%. Până în 2001 rata de pătrundere pe piaţa de telefonie mobilă a atins 60%, una din cele mai mari din Europa. Până în 2005 erau prezenţi în acest sector de piaţă patru mari furnizori prin sosirea companiilor Orange şi Vodaphone iar numărul total al abonaţilor a crescut la 13.5 milioane[12] cu o pătrundere pe piaţă de 85%, similară celorlalte ţări din Europa.

5.1.4 Accesul la Internet şi serviciile broadband

La nivel naţional, în 2006, pătrunderea serviciilor de internet broadband era de 5,5%şi se prevedea că se va ajunge la 10% până la finele anului 2006. Această creştere se estimează că va fi susţinută cel puţin parţial prin fondul de aproximativ 336 milioane Euro pe care Uniunea Europeană urmează să îi investească în sectorul IT până în 2013. Cei mai mari furnizori de servicii de internet (ISPs) sunt RomTelecom, Astral Telecom, şi RDS. Accesul la soluţiile de internet mobile este oferit de către Orange, Vodafone, şi Zapp.

La sfârşitul anului 2005 numărul de utilizatori regulaţi ai serviciilor de internet era estimat la aproximativ 3,7 milioane. Numărul total de utilizatori interni inclusiv utilizatori ocazionali este estimat la aproximativ 4,7 milioane, cu o rată a pătrunderii pe piaţă de 22%. Alături de creşterea pătrunderii pe piaţă, numărul de domenii româneşti .ro a înregistrat o creştere de la 68.000 în 2004 la 112.000 în 2005.

5.1.5 Serviciile de televiziune prin cablu şi prin satelit

De la liberalizarea sectorului Telecom, distribuţia serviciilor TV prin cablu a devenit un sector cu o dezvoltare rapidă. În prezent aproape 45% din locuinţe au cablu TV iar piaţa din România, cu o penetrare de peste 3,3 milioane de abonaţi este clasificată a şasea din Europa după pătrunderea pe piaţă.

5.2 Serviciile de canalizare

Aproximativ 90% din populaţia urbană şi 10% din populaţia rurală este racordată la reţeaua de canalizare. Din volumul total serviciilor de canalizare doar 77% oferă servicii de tratare completă la standarde europene, Craiova, Drobeta, Braila, Galati şi Tulcea deversează reziduurile menajere fără a le trata în prealabil.

Uniunea Europeană recunoaşte standardele scăzute de calitate a tratării apelor reziduale din România şi problemele inerente ale poluării chimice. În 2001 doar 16.5[13]% din cantitatea totală de ape reziduale deversate care necesită tratare a fost tratată la standardele corespunzătoare. 35% din cantitatea totală de apă nu a beneficiat de nici un fel de tratament. Au fost iniţiate o serie de programe finanţate de PHARE, ISPA şi Sapard.

Este clar faptul că realizarea unei centrate de tratare a apelor menajere moderne pentru bucureşti a fost întârziată de litigiile contractuale iar construcţia sa a fost doar recent reluată. Deversarea reziduurilor netratate în apele de ţărm este o problemă majoră şi a dus la producerea de daune de amploare asupra mediului, punând de asemenea în pericol sănătatea umană. Patru centrale de tratare a apelor menajere din Constanţa Nord, Constanta Sud, Eforie Sud şi Mangalia sunt construite în prezent cu fonduri UE şi sunt programate a fi puse în funcţiune la sfârşitul anului 2008.

Toate structurile turistice noi au obligaţia, ca o condiţie pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare din partea ONT, de a respecta standardele în vigoare cu privire la tratarea apelor reziduale şi menajere. Aceste structuri turistice au obligaţia fie de a se racorda la reţeaua publică de canalizare, fie de a avea dotări individuale de tratare sub forma foselor septice sau a centralelor de tratare colective, în funcţie de amploarea construcţiei.

Acţiune

ONT trebuie să pregătească un set de recomandări de mediu în vederea înregistrării şi a clasificării structurilor de cazare turistice. Aceste recomandări trebuie să includă standarde pentru evacuarea deşeurilor solide şi a apelor reziduale precum şi cu privire la economia de energie .

5.3 Evacuarea deşeurilor solide

În trecut tratarea şi evacuarea deşeurilor solide a fost de asemenea o problemă pentru România iar imaginea poluării industriale grave din a doua jumătate a anilor 1980 şi începutul anilor 1990 au afectat în mod nefavorabil percepţia ţării pe plan internaţional.

Ca urmare a reducerii activităţii industriale din ţară, în special în sectorul minier, volumul de deşeuri produse a scăzut substanţial. Se estimează că în 1995 România a produs aproape 353 milioane tone de reziduuri, valoare care scăzut la 55 milioane tone în 2000. A fost adoptată o strategie naţională de management a reziduurilor care şi-a asumat responsabilitatea respectării tuturor Directivelor Europene cu privire la managementul deşeurilor până în 2007. Din volumul total de deşeuri aproximativ 8,15 milioane tone [14] reprezintă deşeuri municipale şi menajere. Aproximativ 80% din zonele urbane dispun de servicii de colectare a deşeurilor, în timp ce serviciile de colectare sunt aproape total absente în zonele rurale. Deşeurile care nu sunt colectate de autorităţile locale sunt în general depozitate în gropi de gunoi.

Gropile ecologice reprezintă cea mai obişnuită metodă de evacuare a deşeurilor din România. Cantitatea anuală a deşeurilor evacuate este de ordinul a 200 000 tone. Există în prezent 973 de gropi ecologice în ţară, ce reprezintă o suprafaţă totală de peste 11.000 hectare. 303 dintre gropile ecologice sunt amplasate în zonele urbane. Multe gropi de gunoi sunt amplasate în medii necorespunzătoare cu risc mare de poluare, cum ar fi malurile râurilor, şi doar 10% din toate structuri au autorizaţii de funcţionare de mediu.

Deşi au fost luate unele iniţiative iar în prezent furnizori de servicii de colectare a reziduurilor solide sunt contractaţi de către toate oraşele principale, rămâne totuşi moştenirea nefastă a numeroşilor ani de neglijenţă. Evacuarea deşeurilor municipale şi industriale reprezintă o problemă majoră şi contribuie din plin la crearea unei imagini negative a ţării sub aspectul protecţiei mediului. Periferiile a numeroase oraşe şi sate sunt poluate de deşeuri purtate de vânt, la care adaugă gunoaiele aruncate de-a lungul drumurilor. În plus, numeroase peisaje pitoreşti, păduri şi râuri din ţară continuă să fie poluate cu cantităţi inacceptabile de deşeuri. Dovezile anecdotice indică faptul că gunoaiele creează un impact puternic negativ asupra turiştilor străini care vizitează România şi este clar că trebuie rezolvate dacă se doreşte ca ţara să devină o destinaţie turistică internaţională.

România a primit un împrumut de 20 milioane Euro de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), destinat unui proiect pilot pentru o centrala de tratare a deşeurilor în oraşul Bacău. Acest proiect cuprinde un număr de componente, ce include:

• Modernizarea gropilor ecologice, închiderea gropilor de gunoi locale şi realizarea infrastructurii aferente gropilor ecologice.
• Asigurarea vehiculelor pentru colectarea reziduurilor, a containerelor şi a echipamentelor pentru gropile ecologice
• Pregătirea concesiunilor şi a reglementărilor

5.4 Furnizarea apei

Calitatea apei din România reprezintă o problemă majoră, şi adesea este citată ca fiind principala problemă de mediu din ţară, deoarece atât apele de suprafaţă cât şi apele subterane sunt poluate puternic. Principalele surse de poluare sunt legate de activitatea industrială, inclusiv din industria chimică şi petrochimică, precum şi din gospodării, din agricultură şi minerit. Apele reziduale din aceste surse sunt deversate netratate sau doar parţial tratate. Există în jur de 400 uzine de tratare a apelor reziduale, însă majoritatea acestora sunt vechi şi asigură doar o filtrare primară în cadrul procesului de tratare. Poluarea cursurilor de apă din teritoriu din care se colectează apa reprezintă o problemă specială. Dunărea, care asigură mare parte din necesarul de apă al Bucureştiului, este un fluviu foarte poluat şi contribuie semnificativ la problemele calităţii apei din Marea Neagră.

România a aderat la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007. În mod similar cu multe alte noi state membre, nivelul de dezvoltare a infrastructurii de utilităţi publice are o dezvoltare sub media standardelor europene. România are o populaţie de aproape 22 milioane locuitori din care 15,5 milioane au acces la reţeaua de livrare a apei potabile şi 11,5 milioane sunt racordaţi la reţeaua de canalizare. Doar 54%[15] din populaţie are acces la reţeaua de apă şi canalizare.

Deficitul curent al alimentării cu apă este rezultatul direct al infrastructurii slab dezvoltate în acest sector. Problemele de alimentare au apărut şi ca urmare a consumului excesiv al populaţiei locale şi în general a unei slabe conştientizări a problemelor folosirii raţionale a apei.

Uniunea Europeană a alocat Fonduri de Coeziune în valoare de aproximativ 1 miliard euro pentru alimentarea cu apă şi pentru proiecte de canalizare. În plus, Banca Mondială a oferit 100 milioane USD pentru finanţarea Programului de Dezvoltare Rurală (RDP) din cinci judeţe din întreaga ţară. Acest program acoperă aproximativ 320 sate şi o populaţie rurală de aproape 400 000 persoane.

Majoritatea surselor de apă ale României provine din râuri, care satisfac 89%[16] din cererea curentă. Acestea sunt asigurate de râuri, care satisfac 89 procente din cererea curentă. Din valoarea totală, 48% provin din Dunăre. Delta dunării, de pe litoralul românesc al Mării Negre, reprezintă un habitat natural unic, care a fost desemnat drept Obiectiv de Patrimoniu Natural al UNESCO.

Alimentarea cu apă şi tratarea apei au fost privatizate în două oraşe din România, bucureşti şi Ploieşti. Concesionarea alimentării cu apă a capitalei, care durează 15 ani, a fost atribuită societăţii franceze Veolia[17] şi societăţii afiliate acesteia pe plan local APA Nova Bucureşti.

5.5 Încălzire şi alimentare electrică

5.5.1 Alimentarea electrică

In 2004 România avea o capacitate de generare instalată de 18.314[18] MW care era generată de o varietate de surse inclusiv surse nucleare, termale şi alternative. România avea un deficit de energie net de aproape 6% din cererea totală. Detalierea pe sectoare a deficitului energetic este indicată mai jos în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1: Capacitatea de producţie a energiei electrice a României

Sursa de curent	% din total
Hidro	23.28
Nucleară	9.65
Eoliană	0.00
Termoelectrică, din care	66.97
Pe cărbune	37.88
Pe petrol	4.38
Pe baze	24.95
Biovegetală	0.01

Sursa: Agenţia Austriacă pentru Energie

Industria energetică din românia a fost iniţial sub controlul RENEL, o regie aflată sub monopol de stat. Această societate a fost divizată în societăţi separate responsabile de producerea, transmiterea şi distribuţia energiei electrice. Există în prezent şapte producători diferiţi de energie termo-electrică, o companie producătoare de energie hidro-electrică şi nuclero-electrică, care este responsabilă pentru sectorul energiei nucleare.

România funcţionează în sistem de furnizare a energiei electrice de 220 volţi, 50 Hz în conformitate cu normele europene. Prizele cu 2 pini sunt standard alături de prizele tip F europene, Schuko. Cererea de electricitate a fluctuat în general în funcţie de performanţele economice ale ţării şi în prezent înregistrează o cerere de aproximativ 3% pe an.

5.5.2 Reţeaua de distribuţie electrică

Reţeaua de distribuţie electrică din România este administrată de către Transelectrica, societate deţinută de stat. Reţeaua amplă de distribuţie este are o lungime totală de 600 000 km şi este interconectată la reţeaua de distribuţie regională. În 2002 Transelectrica a primit un împrumut de 51,5 milioane USD din partea BERD pentru retehnologizarea reţelei de distribuţie şi pentru a o face compatibilă cu reţeaua de disdtribuţie electrică europeană. Reţeaua naţională funcţionează pe 750 kV, 400 kV, şi 220 kV pentru transmisie şi 20 kV, 10 kV, 6 kV, 1 kV şi 0.4 kV pentru distribuţie.

În august 2006 sectorul energetic a fost descentralizat şi privatizat[19], iar astfel un număr de societăţi străine au pătruns pe piaţă. Sistemul de distribuţie este asigurat de 8 societăţi regionale de transmisei, şi anume:

• Electrica Banat, achiziţionată de către concernul italian ENEL
• Electrica Dobrogea, achiziţionată de asemenea de către ENEL
• Electrica Moldova, achiziţionată de către CEZ
• Electrica Oltenia, achiziţionată de către CEZ
• Electrica Muntenia Sud
• Electrica Transilvania Nord
• Electrica Transilvania Sud
• Electrica Muntenia Nord.

Reţeaua naţională de distribuţie a energiei electrice este conectată la Reţeaua de Distribuţie Europeană şi se estimează că este una din cele mai eficiente din Europa. Capacitatea de producţie la nivel naţional depăşeşte cererea iar România este un exportator de energie. La nivel local şi regional reţelele de distribuţie a energiei electrice de joasă şi medie tensiune au suferit din cauza lipsei investiţiilor în trecut iar în prezent este modernizată ca o condiţie pentru privatizare. Aproximativ 98% din numărul total de gospodării din România sunt conectate la reţeaua de distribuţie a energiei electrice, care este disponibilă în toate zonele cu excepţia zonelor greu accesibile.

Deşi în unele zone se înregistrează unele dificultăţi în furnizarea curentului electric, cum ar fi în nordul litoralului mării Negre, livrarea curentului electric şi stabilitatea acestuia nu este considerată pe termen lung ca o constrângere în dezvoltarea turismului.

5.5.3 Distribuţia şi furnizarea gazelor naturale

România este cel mai mare producător de gaze naturale din Europa centrală şui de est, cu o producţie de 6,1 milioane m³ in 2004, gazele naturale reprezintă 20% din consumul total de energie la nivel naţional. Deşi producţia de gaze naturale a scăzut în ultimii ani, ţara are cea mai mare cerere din regiune pentru consumul intern. Pe lângă rezervele proprii, românia importă în prezent gaze naturale din Rusia. SNGN Romgaz SA este compania responsabil ă pentru producţia şi depozitarea de gaze naturale şi asigură peste 41% din volumul de gaze naturale consumat la nivel naţional. Ca urmare a unei structuri a preţului puternic bazată pe piaţă, cererea de combustibil a scăzut în ultimii ani pe măsură ce utilizatorii devin mai raţionali în utilizarea acesteia.

Reţeaua de distribuţie a gazelor naturale din românia este administrată de două societăţi, Distrigaz Sud SA şi Distrigaz Nord SA. In mai 2005 Gaz de France a cumpărat 51% din acţiunile Distrigaz Sud ce deserveşte peste un milion de gospodării şi de unităţi industriale din sudul României. Reţeaua de distribuţie acoperă marea parte a ţării şi pare a fi disponibilă şi utilizabilă chiar şi în zonele rurale.

5.6 Centralele de termoficare

România are un sistem de termoficare de sector bine dezvoltat, care în mare parte reprezintă o moştenire a regimului socialist anterior. La nivel naţional, aproximativ 29% din suprafaţa construită din ţară primeşte apă caldă pentru încălzire şi pentru consum de la unităţile de termoficare centrale sau de sector. Această cifră creşte până la 55 % în zonele urbane. Centralele termice de sector satisfac aproximativ 60% din cererea de apă caldă şi căldură din România şi un număr total de 68 de oraşe au reţele de încălzire de sector.

Majoritatea sistemelor au fost date în funcţiune înainte de 1972 şi drept urmare sunt ineficiente, au pierderi majore de căldură în furnizare. După adoptarea „Strategiei Naţionale pentru Energie Termică” în 2004 aceste sisteme au fost modernizate şi renovate. Un proiect cheie din cadrul acestui program este construcţia unei centrale de termoficare de sector pentru oraşul Iaşi printr-un împrumut în valoare de 20 milioane Euro primit de la BERD pentru renovarea reţelei locale de distribuţie.

Printre proiectele de renovare iniţiate se numără cel de la Campeni din judeţul Alba prin care s-a permis construirea unei centrale de termoficare cu două instalaţii de ardere pentru biomasă. Această centrală, care va furniza agent termic pentru un oraş cu o populaţie de 10 000 locuitori, incinerează reziduuri locale inclusiv reziduuri lemnoase şi are o contribuţie semnificativă la reducerea poluării, în special în zona râului Arieş.

Această iniţiativă, care a fost finanţată prin fonduri ale Uniunii Europene, poate constitui un model pentru dezvoltarea zonelor turistice prin faptul că nu oferă doar o sursă de energie, ci de asemenea reprezintă o soluţie pentru rezolvarea problemelor de reciclare a reziduurilor solide pe plan local.

6 Cazarea

6.1 Categoriile şi oferta de unităţi de cazare

Datele complete privind structurile de cazare înregistrate oficial în România sunt publicate de Institutul Naţional de Statistică în 'Turismul din România în cifre – 2006'. ANT are o gamă largă de clasificări pentru înregistrarea cazării:

Tabel 6.1: Unităţi de cazare şi locuri de cazare pe categorii în 2006

Categoria	Unităţi	Locuri în pat
Hotel	1.066	167.705
Motel	154	5,359
Han	9	278
Hotel pentru tineret	34	2.272
Hostel	41	1.240
Cabană	116	4,696
Vilă	742	15.561
Bungalou	298	4.184
Pensiune – urbană	702	12.428
Pensiune – rurală	1.259	14.391
Campinguri	68	26.962
Tabere şcolare	128	20.261
Sat de vacanţă	2	110
Popasuri pentru turişti	31	1.034
Închirieri case	53	4.193
Ambarcaţiuni	7	461
Total	4.710	281.135

Sursa: Turismul din România în cifre - 2006

Aceasta reflectă numărul structurilor de cazare înregistrate oficial. Se consideră că există un mare număr de structuri de cazare "neoficiale" în special de unităţi de capacitate mai redusă.

Creşterea capacităţilor principalelor categorii de cazare în ultimii ani este semnificativă.

Tabel 6.2: Unităţi de cazare şi locuri de cazare în perioada 2001 – 2006

Tip de cazare		2001	2002	2003	2004	2005	2006	2001-6 %
Hoteluri şi moteluri	Unităţi	968	974	1029	1077	1154	1220	26
	Paturi	162116	161386	164571	166362	170288	173064	7
Pensiuni urbane	Unităţi	244	271	328	461	597	702	188
	Paturi	3660	4320	5670	8100	10910	12428	240
Pensiuni rurale	Unităţi	536	682	781	892	956	1259	135
	Paturi	4736	6181	7510	9405	11151	14391	204
Hoteluri pentru tineret şi hosteluri	Unităţi	10	12	19	31	58	75	650
	Paturi	365	325	626	1180	988	3512	862
Tabere şcolare	Unităţi	168	168	157	157	151	128	-24
	Paturi	33460	30099	32821	30198	28916	20261	-39
Vile turistice	Unităţi	746	669	676	691	716	742	-1
	Paturi	18079	16121	16464	16107	15157	15561	-14

Sursa: Turismul din România în cifre - 2006

S-a înregistrat o creştere semnificativă în sectoarele hotel/motel şi pensiuni. În timp ce capacităţile de cazare de tip hostel au crescut foarte mult, cele de tipul taberelor şcolare au scăzut foarte mult.

Calitatea cazării

Sistemul de clasificare care constă în acordarea de stele şi margarete se bazează aproape în întregime pe existenţa fizică a facilităţilor. Se acordă puţină atenţie calităţii facilităţilor şi serviciilor. În consecinţă, poate exista un spectru larg al calităţii şi preţului în cadrul unei categorii de stele.

Deşi ponderea se îmbunătăţeşte, există încă o preponderenţă a unităţilor de cazare de slabă calitate reprezentând aproape 70% din numărul de camere de două stele sau mai puţin.

Tabel 6.3: Categorii de stele pentru cazare în 2006

Categoria	Unităţi	%	Camere	%
5 stele	53	1	1.481	1
4 stele	251	5	7.787	7
3 stele	990	21	24.703	21
2 stele	2.084	44	57.713	49
1 stea	955	20	17.749	15
Neclasificate	377	8	7.400	6
Total	4.710	100	116.833	100

Sursa: Turismul din România în cifre - 2006

Figura 6.1: Unităţi de cazare pe categorii de stele în 2006

Sursa: Turismul din România în cifre - 2006

Figura 6.2: Locuri de cazare pe categorii de stele în 2006

Sursa: Turismul din România în cifre - 2006

Locaţia structurilor de cazare

Pentru comoditate, cazarea este prezentată parţial din punct de vedere geografic şi parţial pe tipuri de destinaţie.

• Staţiuni balneare
• Litoral (exclusiv Constanţa)
• Staţiuni montane
• Delta Dunării (inclusiv Tulcea)
• Bucureşti şi alte centre comerciale (exclusiv Tulcea)
• Zone rurale şi alte zone

Tabel 6.4: Locaţia structurilor de cazare în 2006

	Unităţi	Camere	% din unităţi	% din camere
Balnear	377	17.380	8	15
Litoral	919	44.920	20	38
Montan	973	13.280	21	11
Delta	144	1.319	3	1
Oraşe	818	25.240	17	22
Altele	1.479	14.694	31	13
Total	4.710	116.833	100	100

Sursa: Turismul din România în cifre - 2006

Unităţile mai mari de cazare se găsesc în staţiunile balneare, pe litoral şi în oraşe.

6.2 Caracterul sezonier al ofertei de cazare şi gradul de ocupare

Din datele furnizate de unităţile de cazare în ceea ce priveşte numărul de locuri de cazare disponibile în cursul unui an este posibilă identificarea numărului mediu de zile în care aceste unităţi au funcţionat. Aceasta nu indică numărul exact de luni din sezonul de vârf în diferite zone turistice, dar, când se compară cu gradul de ocupare realizat, indică viabilitatea potenţialului financiar (sau în alte privinţe) a unităţilor de cazare.

Tabel 6. 5: Perioade de funcţionare şi grad de ocupare

– toate structurile de cazare pe locaţii

	Litoral	Balnear	Montan	Delta	Oraşe
Paturi	160,214	39,090	33,196	3,806	51,734
Nopţi locuri de cazare disponibile	9,918,831	10,714,712	9,153,362	532,763	16,381,326
Număr mediu de zile de funcţionare	62	274	276	140	317
% grad de ocupare a locurilor de cazare în perioade de funcţionare	45	53	22	27	31

Sursa: Turismul din România în cifre – 2006

Se poate observa că multe unităţi de cazare de pe litoral funcţionează pe un sezon extrem de scurt. Acesta are multe implicaţii – necesitatea de a percepe tarife mari (probabil necompetitive) în perioadele de funcţionare, probleme de personal, etc. – şi demonstrează în mod clar necesitatea de prelungire a sezonului în această zonă.

Gradul relativ bun de ocupare realizat în staţiunile balneare este posibil pentru că marea majoritate a clienţilor vin în perioade prestabilite pe bază de bilete de tratament subvenţionate (sistemul de Bilete), iar unităţile respective îşi pot adapta perioadele de deschidere şi funcţionare în consecinţă.

Se cunoaşte că gradul de ocupare de vârf în unităţile de cazare din staţiunile montane este pe perioada sezonului sporturilor de iarnă, adică în special la sfârşit de săptămână şi pe perioada concediilor la nivel naţional. Există o mare capacitate de spaţii libere în majoritatea altor perioade.

Sezonul de vârf în Deltă este vara, dar unităţile de cazare realizează un sezon mai lung decât litoralul datorită interesului special în sezonul de iarnă şi turismului activ.

Deşi majoritatea oraşelor se bucură de un grad mare de ocupare în cursul săptămânii pe aproape întreaga durată a anului, sunt afectate de o activitate redusă la sfârşit de săptămână şi pe timpul verii, precum şi în vacanţa de Crăciun şi Anul Nou.

Datele privind gradul de ocupare sunt disponibile neţinând cont de amplasarea geografică a diferitelor tipuri de unităţi de cazare. După cum era de aşteptat, perioada de vârf este în lunile de vară, dar chiar şi atunci se realizează niveluri scăzute de ocupare. S-a înregistrat un grad redus de ocupare în luna aprilie (Paşte) indicând probabil că reducerea normală a activităţii de turism în această perioadă nu este compensată de turismul de divertisment.

Figura 6.3: % grad de ocupare a locurilor de cazare disponibile - 2006

Sursa: Turismul din România în cifre – 2006

Datele indică faptul că oferta de cazare depăşeşte cu mult cererea pe cea mai mare perioadă a anului, ceea ce explică de ce în anumite zone structurile de cazare nu funcţionează pe perioade mai lungi.

7 Facilităţi şi servicii turistice

7.1 Agenţi de turism şi tur operatori

Există 2.638 companii cu autorizaţii atât de tur operatori, cât şi de agenţii de turism şi încă 184 companii autorizate doar ca agenţi de turism. Numărul mare de tur operatori este justificat de calificările suplimentare relativ de mică importanţă necesare pentru ca un agent de turism să fie desemnat tur operator. Majoritatea "tur operatorilor" nu îndeplinesc această funcţie.

Tabel 7.1: Judeţele în care sunt amplasaţi agenţi turism şi tur operatori

Judeţ	Agenţi de turism – tur operatori combinaţi	Agenţii de turism detailiste
Alba	34	1
Arad	39	2
Argeş	44	5
Bacău	75	6
Bihor	51	2
Bistriţa Năsăud	45	3
Botoşani	7	3
Braşov	129	15
Brăila	42	4
Bucureşti	909	36
Buzău	19	6
Caraş-Severin	14	1
Călăraşi	9	3
Cluj	127	13
Constanţa	147	14
Covasna	9	3
Dâmboviţa	14	6
Dolj	44	2
Galaţi	67	6
Giurgiu	6	1
Gorj	9	1
Harghita	19	2
Hunedoara	49
Ialomiţa	5	1
Iaşi	136	12
Ilfov	10
Maramureş	37
Mehedinţi	11
Mureş	36	4
Neamţ	30
Olt	21	1
Prahova	74	7
Satu Mare	21	4
Sălaj	6
Sibiu	63	4
Suceava	67
Teleorman	8	1
Timiş	100	7
Tulcea	27	2
Vaslui	31
Vâlcea	14	3
Vrancea	33	3
	2638	184

Sursa: ANT

ANAT, asociaţia agenţiilor de turism este una din cele mai mari şi mai active asociaţii din industria turismului.

7.2 Ghizi de turism

Ghizii de turism trebuie să se califice la Centrul Naţional de Învăţământ Turistic (CNIT) sau alte instituţii autorizate de stat în acest scop.

Există 937 de ghizi de turism înregistraţi de ANT. Ei cuprind următoarele categorii:

Tabel 7.2: Ghizi de turism calificaţi

Naţionali	758
Locali	93
Specialişti:
Montan	56
Religios	26
Echitaţie	1
Sport	1
Animaţie	1
Ecoturism	1
Total	937

Surse: ANT

Există o gamă largă de abilităţi de cunoaştere a limbilor străine, iar ghizii sunt calificaţi pentru următoarele limbi străine:

Tabel 7.3: Limbi străine în oferta ghizilor de turism

Arabă	3
Bulgară	1
Cehă	9
Engleză	622
Franceză	190
Germană	105
Greacă	6
Hindusă	1
Italiană	43
Ebraică	1
Japoneză	29
Maghiară	20
Norvegiană	4
Olandeză	1
Portugheză	3
Poloneză	3
Numai română	68
Rusă	10
Spaniolă	26
Suedeză	4
Turcă	2

Sursa: ANT

Distribuţia regională a ghizilor de turism este bună.

Tabel 7.4: Amplasarea regională a ghizilor de turism

Judeţ	Ghizi naţionali	Ghizi locali	Ghizi de specialitate
Alba	7
Arad	16
Argeş	20		3
Bacău	28
Bihor	12	1
Bistriţa Năsăud	6	1
Botoşani	3
Braşov	45	10	32
Brăila	7	2
Bucureşti	278	9	4
Buzău	2	1
Caraş Severin	2	6
Călăraşi	3
Cluj	45	1
Constanţa	19	4
Covasna	5		1
Dâmboviţa	7	1
Dolj	6	1
Galaţi	2	3	2
Giurgiu		1
Gorj	4
Harghita	18	2
Hunedoara	3	2	25
Ialomiţa	1
Iaşi	39	1
Ilfov	4
Maramureş	8	1	2
Mehedinţi		1	1
Mureş	20	19
Neamţ	11	2
Olt	6		2
Prahova	21	1
Satu Mare	5
Sălaj	2		1
Sibiu	11	1	2
Suceava	22	4
Teleorman
Timiş	33