E Viziune, obiective şi ţinte

1 Viziunea noastră este

Să transformăm România într-o destinaţie turistică de calitate pe baza patrimoniului său natural şi cultural care să corespundă standardelor Uniunii Europene privind furnizarea produselor şi serviciilor până în 2013 şi să realizăm o dezvoltare durabilă din punct de vedere al mediului a sectorului turistic într-un ritm de dezvoltare superior altor destinaţii turistice din Europa.

Crearea unei imagini nuanţate atât la nivel intern cât şi la nivel extern privind avantajele României ca destinaţie turistică şi imaginea mărcii sale turistice
Asigurarea unei dezvoltări durabile a turismului într-o manieră în care bogăţiile sale de mediu, culturale şi de patrimoniu să fie în egală măsură apreciate în prezent şi păstrate pentru generaţiile viitoare
Asigurarea recunoaşterii turismului ca factor cheie în cadrul economiei şi ca un generator de noi locuri de muncă
Să conştientizeze populaţia din România cu privire la bogăţiile turistice ale ţării noastre şi dorinţa de a le împărtăşi oaspeţilor
Consolidarea rolului ANT ca o organizaţie naţională de turism eficientă, care să asigure respectarea standardelor de calitate a produselor şi serviciilor, să ofere informaţii vizitatorilor şi să sprijine toate sectoarele industriei turistice a ţării în procesul de dezvoltare a turismului
Dezvoltarea şi implementarea anuală a planurilor de marketing a destinaţiei turistice prin colaborarea dintre sectorul public şi cel privat, vizând toate pieţele principale cu potenţial pentru România
Asigurarea mecanismelor de sprijin coordonat pentru organizaţiile de turism regionale şi locale în dezvoltarea politicii turismului zonal. Strategii şi planuri.
Extinderea sistemului pentru colectarea, analiza şi diseminarea regulată a statisticilor şi studiilor de piaţă pentru a oferi asistenţă în crearea unui Cont Satelit de Turism pentru România şi pentru sprijinirea investiţiilor şi a procesului decizional în marketing
Crearea unei reţele de centre de informare turistică coordonate în toate principalele zone turistice pentru a extinde mesajul de ospitalitate faţă de oaspeţi, oferind acestora informaţii corecte pentru a-i asista în orientarea, plăcerea şi aprecierea destinaţiei lor.
Realizarea unei baze de date la nivel naţional a produselor, unităţilor, evenimentelor şi serviciilor atât în industria turistică cât şi în ce priveşte accesul publicului
Extinderea paginii de turism naţional , aceasta reprezentând un instrument major de promovare, informare şi efectuare a rezervărilor
dezvoltarea unui sistem performant de clasificare şi evaluare a produselor şi serviciilor pentru a asigura furnizarea de produse şi servicii de calitate pentru a satisface nevoile şi aşteptările oaspeţilor
introducerea de mecanisme şi subvenţii pentru a facilita investiţiile în turism atât din partea investitorilor români cât şi a celor străini
consolidarea cadrului legal pentru turism astfel încât acesta să asigure o bună aplicabilitate şi să garanteze standarde ridicate fără existenţa unei birocraţii inutile
Încurajarea autorităţilor municipale, judeţene şi regionale în dezvoltarea planurilor integrate de dezvoltare a turismului, inclusiv a tuturor elementelor de infrastructură pentru a evita dezvoltarea lipsită de coordonare.
Dezvoltarea sistemului de educaţie prevocaţională şi vocaţională pentru sectorul hotelier astfel încât programa să includă satisfacerea necesităţilor pieţei şi asigurarea calificării unui număr de personal suficient pentru a respecta criteriile de angajare / pentru completarea posturilor vacante
facilitarea dezvoltării unui centru convenţional naţional care să permită capitalului şi ţării să concureze pentru realizarea de întruniri la nivel internaţional
dezvoltarea staţiunilor balneare din România pentru a asigura gama de tratamente, centre şi servicii necesare pentru un număr de clienţi într-o rapidă creştere
dezvoltarea zonelor montane şi a staţiunilor montane pentru a oferi facilităţi şi atracţii oaspeţilor pe parcursul întregului an
identificarea oportunităţilor şi luarea măsurilor care să permită extinderea sezonului turistic de către staţiunile de pe litoralul Mării Negre

Să se asigure că cerinţele turiştilor sunt luate în considerare cu prioritate în dezvoltarea sistemului de transport naţional inclusiv a reţelei de drumuri şi căi ferate, a infrastructurii de aeroporturi şi porturi

extinderea sistemului de marcare a obiectivelor turistice de interes naţional în conformitate cu standardele UE şi introducerea de rute turistice tematice
sprijinirea dezvoltării ecoturismului din Delta Dunării, a parcurilor naţionale, a rezervaţiilor şi a zonelor rurale
instruirea şi pregătirea muzeelor şi monumentelor naţionale majore în îmbunătăţirea facilităţilor oferite de către aceştia oaspeţilor, în special a facilităţilor ospitaliere, de interpretare şi de marketing, ca un exemplu pentru toate aceste monumente
crearea unei baze de date a evenimentelor culturale pentru a facilita promovarea artelor vizuale şi auditive, în special a festivalurilor tradiţionale şi a evenimentelor folclorice
Dezvoltarea unei Strategii de Implementare Eficiente pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor Master Planului

3 Obiective - ţintă

Există în momentul de faţă două grupe de date pe care se pot baza obiectivele - ţintă pentru turismul din România:

Sosiri ale vizitatorilor străini
Înnoptări în structuri de cazare înregistrate

Datele privind sosirile vizitatorilor străini includ atât vizitatori zilnici, cât şi turişti – cei care înnoptează cel puţin o noapte. Înnoptările în structuri de cazare înregistrate includ atât români, cât şi oaspeţi străini, din care mulţi pot sta în mai mult de o unitate de cazare.

3.1 Obiective - ţintă privind vizitatorii străini

Se prevede ca sosirile să crească de 2,5 ori între 2006 - 2026, reprezentând o creştere medie anuală de 4,8%, adică mai mult decât dublu faţă de estimările Organizaţiei Mondiale a Turismului privind intrările vizitatorilor, în cadrul Viziunii pentru Europa până în 2020. Creşterea va fi mai rapidă pentru ţările Uniunii Europene (5,5% pe an) şi ţările din afara Europei (8% pe an) decât pentru ţările care nu fac parte din Uniunea Europeană (3,1% pe an). Datele cuprind toate sosirile, inclusiv turişti în sejur şi vizitatori zilnici.

Raportul dintre cele trei mari zone de provenienţă se va modifica considerabil.

Procent vizitatori din principalele regiuni de provenienţă, în 2006 şi 2026

Regiunea de provenienţă	2006 %	2026 %
UE	47	56
Restul Europei	47	34
Restul lumii	6	10

Sursa: Estimările Master Planului pe baza datelor privind sosirile

Metodologia

Obiectivele - ţintă privind ratele de creştere au fost stabilite pentru sosiri, pe următoarele ţări şi grupe de ţări:

Uniunea Europeană centrală şi de est: Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia
Uniunea Europeană de nord: Germania, Austria, ţările scandinave şi baltice plus statele care nu fac parte din UE – Norvegia şi Elveţia
Uniunea Europeană de mijloc şi de sud: ţările din Benelux, Franţa, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Cipru şi Malta
Uniunea Europeană de vest: Marea Britanie şi Irlanda
Restul Europei (fără UE): Moldova, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Serbia / Muntenegru, Federaţia Rusă, Belarus, Croaţia şi state mai mici ne-membre UE
America de Nord: SUA, Canada
Israel
Japonia
Restul lumii

Aceste grupe sunt utilizate în analize de piaţă, strategii de marketing şi planuri de promovare şi marketing şi în alte capitole din cadrul Master Planului.

Obiectivele - ţintă se bazează pe analiza potenţialului de piaţă din diferite rapoarte ale studiilor de piaţă efectuate în 2006 pentru ANT de diferite centre de cercetare din 14 ţări generatoare, estimările Organizaţiei Mondiale a Turismului privind fluxurile de ieşire a turiştilor din cadrul Viziunii pentru 2020 în ceea ce priveşte tendinţele internaţionale şi oportunităţile identificate în România.

Obiective - ţintă privind sosirile vizitatorilor străini, în funcţie de sursă, ţări

în perioada 2006 - 2026

Origine	2006 bază (mii)	2011 (mii)	Creştere 2006-11 % anual	2016 (mii)	Creştere 2011-16 % anual	2021 (mii)	Creştere 2016-21 % anual	2026 (mii)	Creştere2021-26 % anual
UE	2.803	3.777	+6,15	4.990	+5,73	6.569	+5,65	8.642	+5,64
- C/E	1.547	1.974	+5,0	2.402	+4,0	2.852	+3,5	3.307	+3,0
- N	544	781	+7,5	1.121	+7,5	1.610	+7,5	2.311	+7,5
- M/S	611	877	+7,5	1.259	+7,5	1.808	+7,5	2.595	+7,5
- V	101	145	+7,5	208	+7,5	299	+7,5	429	+7,5
Europa non-UE	2.886	3.428	+3,5	4.022	+3,25	4.663	+3,0	5.340	+2,75
America de Nord	164	235	+7,5	337	+7,5	484	+7,5	695	+7,5
Israel	62	89	+7,5	128	+7,5	184	+7,5	263	+7,5
Japonia	14	23	+10,0	37	+10,0	60	+10,0	86	+7,5
Restul lumii	108	155	+7,5	222	+7,5	319	+7,5	459	+7,5
Total	6.037	7.707	+5,0	9.736	+4,8	12.279	+4,75	15.485	+4,75

Sursa: Estimările Master Planului pe baza datelor privind sosirile

3.2 Obiective - ţintă privind cheltuielile

Obiectivele - ţintă privind creşterea cheltuielilor atât din traficul vizitatorilor străini, cât şi din turismul intern sunt expuse detaliat în secţiunea 'Impactul economic al turismului'.

Estimări privind cheltuielile vizitatorilor internaţionali şi interni pentru anii 2005, 2011, 2016, 2021 şi 2026 în milioane Euro la nivelul valorilor din 2005

Anul	Cheltuieli vizitatori internaţionali (milioane Euro)	Cheltuieli vizitatori interni (milioane Euro)	Total cheltuieli vizitatori (milioane Euro)
2005	877	1.878	2.755
2011	1.726	2.385	4.561
2016	2.947	4.058	7.005
2021	4.798	5.914	10.712
2026	7.740	8.329	16.069

Sursa: Estimările Master Planului pe baza datelor privind sosirile

Se estimează o creştere a contribuţiei totale la PIB-ul României până la nivelul de 6,9% până în 2026.

Estimări privind veniturile totale din turism ca procent în PIB în miliarde Euro

	2005	2011	2016	2021	2026
PIB-ul României (miliarde Euro)	79,3	106,1	142,0	181,3	231,3
Total venituri din turism (miliarde Euro)	2,755	4,561	7,005	10,712	16,069
Venituri ca procent în PIB	3,5	4,3	4,9	5,9	6,9

2005

2011

2016

2021

2026

PIB-ul României

(miliarde Euro)

79,3

106,1

142,0

181,3

231,3

Total venituri din turism

(miliarde Euro)

2,755

4,561

7,005

10,712

16,069

Venituri ca procent în PIB

3,5

4,3

4,9

5,9

6,9

Sursa: Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice şi estimările Master Planului

3.3 Obiective - ţintă privind cazarea

Se prevede o rată mai mare a cererii pentru înregistrările de cazare decât pentru sosiri, având în vedere creşterea aşteptată a probabilităţii sosirilor vizitatorilor care utilizează unităţile comerciale de cazare pe perioada Planului. Între 2005 - 2026, creşterea medie anuală a înnoptărilor vizitatorilor străini în unităţi comerciale de cazare este planificată a ajunge la 9,6%, în timp ce pentru turiştii interni rata corespunzătoare de creştere este de 5,8% pe an, reprezentând împreună o rată de creştere totală a cererii de cazare în unităţi comerciale planificată pentru întreaga perioadă a Planului de 6,8% pe an.

Raportul dintre înnoptările vizitatorilor străini şi înnoptările vizitatorilor interni se va modifica de la 19:81 în 2005 până la 33:67 până în 2026. Numărul de camere necesar în unităţi comerciale de cazare cu un grad mediu de ocupare de 65% va creşte de la sub 50.000 în prezent până la peste 184.000 până în 2026.

Cea mai mare creştere va fi necesară la categoriile de unităţi de cazare cu standard înalt de calitate – de la 7.600 camere în prezent, la peste 32.000 până în 2026. Pentru categoriile medii de calitate va fi necesară o creştere de la 83.000 la peste 130.000 până la sfârşitul Planului. Peste jumătate din camerele corespunzând categoriilor slabe de calitate nu vor mai fi necesare.

În ceea ce priveşte amplasarea, va fi necesară o creştere mai mare în locaţiile tip "oraş", în special în Bucureşti.

Metodologia

Obiectivele - ţintă se bazează pe:

Înregistrări de cazare planificate cu variabile aplicate conform tabelului de mai jos pentru estimarea cerinţelor de cazare pentru fiecare din anii planificării;
Niveluri de înregistrare planificate care au fost stabilite atât pentru oaspeţi români (total), cât şi străini pentru fiecare din anii planificării, cum ar fi 2011, 2016, 2021 şi 2026;
S-a adoptat o clasificare mult mai simplă a ţărilor şi regiunilor de provenienţă pentru obiectivele - ţintă privind vizitatorii străini decât cele folosite pentru obiectivele - ţintă aferente sosirilor – pentru a evita complicarea şi lipsa de acurateţe a detaliilor, cum ar fi:

o Europa UE,

o Europa non-UE, şi

o Restul lumii

§ Ratele planificate de creştere pe perioade pentru ţările şi regiunile de provenienţă s-au bazat pe cele aferente obiectivelor - ţintă mai detaliate ale pieţelor generatoare de sosiri, dar uşor mai ridicate pentru a reflecta o rată mai mare de transformare în timp între sosiri şi înregistrările de cazare. Ca o consecinţă a ratelor crescute de creştere, raportul dintre sosiri şi înregistrări creşte pe perioada planificării de la 35% în 2005 până la 48% în 2026 pentru turiştii UE; de la 4,5% la 8,5% pentru turiştii non-UE; şi de la 81% la 85% pentru turiştii din restul lumii.

Obiective - ţintă privind utilizarea de către vizitatori a spaţiilor de cazare – înregistrări şi înnoptări 2011, 2016, 2021 şi 2026

Anul	Vizitatori străini			Români din ţară			Total
	Mil. înreg.	Mil. nopţi	% anual creşt.	Mil. înreg.	Mil. nopţi	% anual creşt.	Mil. înreg.	Mil. nopţi	% anual creşt.
2005 actual	1,43	3,46		4,38	14,91		5,81	18,37
2011	2,15	6,37	10,7	5,86	21,11	6,0	8,01	27,48	6,9
2016	3,01	10,22	9,9	7,48	27,69	5,6	10,49	37,91	6,7
2021	4,20	16,01	9,4	9,55	37,25	6,1	13,75	53,26	7,0
2026	5,85	23,78	8,2	12,19	48,76	5,5	18,04	72,54	6,4

Sursa: Estimări Master Plan pe baza datelor INCDT privind gradul de ocupare

F Iniţiative strategice

Abordare strategică

Obiectivul central al prezentului Master Plan pentru Dezvoltarea Turismului Naţional este acela de a confirma România ca o destinaţie turistică de succes prin identificarea mijloacelor prin care nevoile pieţei pot fi adaptate produselor şi serviciilor de calitate precum şi optimizarea potenţialului pieţei.

Analiza Situaţiei şi studiul punctelor slabe ale turismului românesc indică clar principalele acţiuni necesare pentru revigorarea industriei şi pentru a o sprijini în atingerea obiectivelor şi viziunii. Aceste acţiuni pot fi rezumate astfel:

Structurile instituţionale ale sectorului public ce beneficiază de personal profesionist şi de resurse corespunzătoare trebuie să lucreze în parteneriat cu asociaţiile din sectorul privat
Cercetarea pieţelor, segmentelor, clienţilor şi a canalelor de comunicaţie
Planificarea integrată a turismului care va duce la modernizarea, dezvoltarea şi prezentarea produselor turistice pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor şi aşteptărilor pieţei
Educaţie şi instruire pentru a asigura industriei la toate nivelurile personal orientat către client, profesionist şi cu aptitudini corespunzătoare
Marketing orientat pentru a stabili locul româniei ca destinaţie preferată

Într-o mai mare sau mai mică măsură, aceste acţiuni trebuie aplicate în toate sectoarele turismului românesc – produse, destinaţii, servicii etc. Acestea includ:

Turismul de litoral
City breaks
Tururi şi geoturism
Turism balnear
Turism activ şi turism de tineret
Turism cultural
Turism de afaceri
Turism rural şi ecoturism
Educaţie şi pregătire în turism
Cazare
Atracţii
Transport
Informare turistică
Marketingul destinaţiilor
Controlul calităţii
Planificare
Mediu
Cadrul juridic
Promovarea investiţiilor şi servicii de consultanţă

Nu este posibil să se transforme toate aceste sectoare într-o perioadă scurtă de timp, în special pentru că acestea sunt independente. Este necesară o abordate etapizată.

În primul rând, este necesară Consolidarea pentru a asigura nivelul curent al activităţii şi operaţiilor în timp ce sunt realizate acţiunile corespunzătoare de cercetare, planificare şi restructurare.

În al doilea rând, trebuie realizate acţiuni de Modernizare planificate pentru a umple golurile, a îmbunătăţi calitatea şi standardele şi pentru a promova şi oferi produse şi servicii mai bune pe piaţă în mod eficient.

În al treilea rând, numeroase sectoare trebuie să îşi diversifice activitatea pentru a ţine pasul cu nevoile în schimbare ale pieţei şi pentru a identifica şi dezvolta noi oportunităţi de piaţă.

Această abordare strategică etapizată este recomandată în cadrul fiecărei Iniţiative Strategice descrise mai jos în acest master plan şi reflectă priorităţile şi termenele identificate în Planul de Acţiune.

Practic toate zonele din România au potenţial turistic într-o formă sau alta şi pot beneficia de pe urma acestei abordări strategice. Unele au potenţial în mai mult de un sector. Unele au posibilitatea de a demara într-un anume sector de turism ca urmare a punctelor tari existente precum căi de acces corespunzătoare, resurse naturale, produse de calitate, infrastructură dezvoltată şi ca urmare a faptului că sunt deja recunoscute pe piaţă. Principalele regiuni sunt:

Litoralul Mării Negre
Delta Dunării
Bucureşti
Transilvania
Bucovina
Maramureş

Nu este posibil pe termen scurt să ne contrăm în toate domeniile concomitent; recomandăm astfel să se acorde atenţie priorităţilor. Aceasta nu exclude alte domenii din procesul de dezvoltare. Se vor aplica aceleaşi principii şi acestea vor beneficia la rândul lor de pe urma activităţii din alte zone şi va fi posibilă egalarea lor.

1 Statistică şi cercetare

1.1 Introducere

Institutul Naţional de Statistică din România (INS) colectează un volum considerabil de date statistice pentru Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT) dar există lacune şi deficienţe majore în datele colectate şi în modul de prezentare a unor informaţii.

Principalele lipsuri şi deficienţe ale datelor au creat probleme pentru aspectele legate de piaţă şi de analiza economică din cadrul studiului, iar în prezent împiedică o înţelegere mai largă a caracterului şi valorii fluxului monetar în turism la nivel naţional. Dacă aceste probleme nu sunt rezolvate atunci cadrul informaţional, care stă la baza formulării politicilor şi planurilor de dezvoltare în general şi implementarea şi monitorizarea Master Planului în particular, vor fi afectate negativ.

Cele două deficienţe principale sunt asociate statisticilor privind sosirile turiştilor străini pe de o parte şi datelor privind cheltuielile străinilor (externe şi interne) pe de altă parte, în timp ce aceste deficienţe fac necesară identificarea de date şi analize suplimentare.

Aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007 a sporit necesitatea îmbunătăţirii statisticilor de bază privind sosirile de turişti ca urmare a deschiderii graniţelor cu statele învecinate membre ale Uniunii Europene, şi în consecinţă înlăturarea controlului de frontieră şi iminenta redundanţă a sistemului actual de colectare a datelor.

1.2 Statistici privind sosirile de turişti străini

Statisticile prezente şi anterioare privind sosirile de turişti străini nu menţionează scopul vizitei şi deşi lipsa acestor informaţii de bază despre piaţă este un aspect negativ major în sine, acestuia i se adaugă faptul că un număr considerabil de vizitatori de o zi din Moldova şi Ungaria în special nu sunt prin urmare identificaţi. Efectul acestui lucru este umflarea în mod artificial a cifrelor reprezentând sosirile de turişti străini, care conform principiilor şi definiţiilor statistice trebuie să rămână cel puţin o noapte în ţară, şi astfel cauzează dificultăţi în ce priveşte comparaţiile statistice în domeniul turistic cu alte ţări. Un aspect mai important este faptul că acest lucru distorsionează imaginea turismului de incoming şi de outgoing al României şi subminează bazele planificării, marketingului şi evaluarea progresului şi a schimbărilor din acest sector.

Turiştii străini ajung în România cu mijloace rutiere, feroviare, aeriene şi maritime şi astfel sistemele de colectare a datelor implică cooperarea unor instituţii guvernamentale. Anterior acestea erau relativ uşor de implementat deoarece fiecare modalitate de transport avea propriul său punct de frontieră, pe care turiştii îl treceau făcând posibilă colectarea de date statistice. Acestea sunt teoretic încă veridice în ce priveşte sosirile pe calea aerului şi maritimă, în care volumele mai mici sunt direcţionate prin puncte de trecere fapt ce oferă acces la date statistice privind sosirile, însă în cazul turiştilor care sosesc pe cale rutieră (aproximativ 75% din sosirile din 2006) sunt mai dificil de cuantificat, în special în viitor, având în vedere înlăturarea barierelor vamale şi de imigraţie între România şi state membre ale UE. În prezent, având în vedere recenta integrare a României în UE, ţara parcurge o perioadă de tranziţie şi conform INS, acest lucru înseamnă concret că înlăturarea tuturor controalelor existente la frontierele de stat nu s-a produs şi că sistemul existent de înregistrare a sosirilor de turişti este încă în utilizare. Acest lucru este important deoarece până în prezent INS nu are elaborat sau în curs de elaborare un sistem alternativ de colectare a datelor.

INS nu a neglijat acest aspect dar are nevoie de recomandări şi de îndrumare din perspectiva turistică în timp cât mai scurt, pentru a asigura informaţiile pentru procesul de planificare şi de luare a deciziilor. INS este în legătură cu Eurostat, organismul de statistică responsabil pentru introducerea armonizării politicilor şi metodologiilor de colectare a datelor la nivel multi-sectorial. Însă, nu este clar în ce măsură s-au înregistrat progrese în domeniul statisticilor în turism deoarece acest organism va încerca să sprijine România în rezolvarea a numeroase probleme statistice.

Ca şi în cazul a numeroase organizaţii statistice centrale, problema bugetului şi a personalului (atât ca număr cât şi ca pregătire) reprezintă în permanenţă factori cheie în analiza situaţiilor în care sunt necesare schimbări semnificative ale metodologiilor existente de colectare a datelor iar INS nu face excepţie de la aceasta situaţie. Acest lucru este deosebit de important pentru INS deoarece înlocuirea unei metode relativ simple de colectare a datelor la punctele de control de frontieră cu o alta care trebuie să funcţioneze fără a beneficia de un astfel de control depinde, aşa cum este cazul, de un mix de tehnici de sondaj, şi care inevitabil va costa mai mult şi probabil va necesita un număr mai mare de personal instruit.

Se înţelege prin aceasta faptul că Inspectoratul Poliţiei de Frontieră (care colectează în prezent datele) şi INS sunt în faza iniţială de negociere cu omologii lor din Bulgaria şi Ungaria, cele două ţări vecine membre UE, prin a căror puncte de frontieră cu România trec marea majoritate a turiştilor străini cu mijloace rutiere. Aceste discuţii se referă la posibilitatea de cooperare pentru elaborarea de sisteme şi metodologii reciproc avantajoase de colectare a datelor a căror implementare, asigurare de personal şi costuri pot fi împărţite.

Metodologiile alternative ar putea include câteva metode de colectare a informaţiilor la sau în apropierea punctelor de frontieră inclusiv chestionare la intrarea şi la ieşirea din ţară prin care se solicita datele despre circuitul vehiculului la care se adaugă înregistrarea manuală şi posibil automată a traficului auto în aceste locaţii. În plus, aceste date vor trebui completate de datele administrative cu privire la sosirile de călători cu mijloace aeriene, maritime şi feroviare.

de câţiva ani se face simţită necesitatea revizuirii şi oferirii de recomandări privind metodologiile şi procedurile îmbunătăţite de colectare a datelor turistice în România, dar ANT nu a beneficiat de experienţa internă (şi nu are această experienţă nici în prezent) pentru a rezolva această problemă fundamentală.

De asemenea lipsa unei liste de priorităţi sau poate lipsa sprijinului intern suficient pentru această problemă a împiedicat direcţionarea fondurilor către acest sector. Este necesară obţinerea unui sprijin tehnic independent pentru a instrui INS şi ANT cu privire la opţiunile acestora şi pentru a face recomandările necesare.

Măsură

Angajarea unui statistician cu experienţă în procedurile de colectare şi analiză a datelor privind sosirile de turişti străini pentru a instrui INS cu privire la redactarea şi implementarea sistemului optim pentru România.

1.3 Date privind cheltuielile turiştilor străini şi români

INS nu colectează date cu privire la cheltuielile turiştilor români şi străini şi nici nu i s-a cerut acest lucru de către ANT. ANT nu şi-a asumat şi nici nu a solicitat o analiză a cheltuielilor turiştilor, deşi în 2004, ca parte dintr-o serie de cinci analize ample în turism în diferite părţi ale ţării întreprinse de către Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Turism în nume propriu, au fost incluse câteva întrebări limitate privind cheltuielile înregistrate în turism.

Astfel imaginea oficială cu privire la valoarea turismului pentru economia naţională este creată pe baza datelor colectate de către Banca Naţională a României pentru includerea în raportul anual al Balanţei de Plăţi. Contul de călătorii al Balanţei de Plăţi (cu excepţia cheltuielilor de transport) este astfel considerat a fi singurul instrument care oferă date pentru evaluarea cantitativă a turismului prin faptul că determină masa valutară a cheltuielilor în românia pentru cumpărarea de monedă naţională, şi acest lucru se poate asocia sosirilor de turişti în România. Însă, ultimele cifre din Balanţa de Plăţi nu au corespuns cu valorile reale privind sosirile turiştilor iar negocierile cu Banca Naţională a României au reliefat nemulţumirea acestora cu privire la metodologia anterioară de colectare a datelor şi introducerea de către aceştia a modificărilor recente destinate îmbunătăţirii preciziei acestor date.

Nu pot exista soluţii alternative pentru analiza corespunzătoare, regulată şi viabilă a cheltuielilor turiştilor, fapt ce permite obţinerea unei imagini statistice precise şi corecte a datelor economice, ce demonstrează valoarea şi contribuţia turismului la economie.

Astfel de studii pot fi realizate în aeroporturi, porturi maritime, terminale feroviare, pe şoselele din apropierea principalelor graniţe sau în alte locaţii turistice principale şi este posibil ca acestea ar putea cuprinde şi propuneri viitoare privind metodologii noi de colectare a datelor cu privire la sosiri / plecări.

Banca Naţională a României a menţionat de asemenea faptul că salută orice soluţie mai fiabilă şi mai precisă de colectare a unor date importante cu privire la cheltuieli nu doar în ce priveşte satisfacţia, inconvenientele şi costul sistemului actual al acestora, şi anticipând termenul de şase sau şapte ani până la data la care România urmează a se integra zonei Euro, când contribuţia turismului la Balanţa de Plăţi va deveni o trăsătură mult mai puţin relevantă din punct de vedere economic. Banca Naţională a României şi-a manifestat de asemenea disponibilitatea de a se implica în dezvoltarea unui nou sistem de colectare a datelor şi de a lua în considerare participarea la finanţarea implementării acestuia.

Pe lângă aspectele legate de finanţare, este esenţial să se obţină asistenţa tehnică independentă pentru a instrui INS şi ANT cu privire la opţiunile de analiză a pieţei şi pentru a face recomandările pentru implementarea acestora.

Măsură

Obţinerea asistenţei tehnice pentru a oferi recomandări privind formatul optim al sistemului de colectare a datelor referitoare la cheltuielile turiştilor corelat cu satisfacţia generală a turiştilor şi chestionarele de ieşire din ţară pentru a putea realiza o analiză continuă în colaborare între ANT / Banca Naţională a României.

1.4 alte cerinţe legate de cercetare

Contul satelit pentru turism

Nu există un Cont Satelit pentru Turism (CST) funcţional deoarece este clar că una din componentele fundamentale ale unui astfel de sistem este disponibilitatea datelor cu privire la cheltuielile turiştilor. Însă, introducerea analizelor privind cheltuielile turiştilor va furniza aceste date şi va permite dezvoltarea acestui instrument de cercetare valoros permiţând crearea unei imagini mai ample a contribuţiei turismului la formarea economiei naţionale. În plus, va fi de asemenea identificat gradul în care turismul are legături economice cu alte sectoare ale economiei şi astfel cât este de important pentru dezvoltarea unei economii sănătoase.

Înţelegem faptul că unele măsuri au fost deja întreprinse de către Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Turism, cu sprijinul ANT. Lucrările pregătitoare pentru introducerea CST au început dar finanţarea în derulare a acestor lucrări a fost sistată în vreme ce proiectul Master Planului pentru Turism trece de la elaborare la implementare şi finalizare. Continuarea finanţării acestei lucrări trebuie să devină o prioritate.

Măsură

ANT va continua îmbunătăţirea bazei de date statistice pentru a permite crearea şi actualizarea Contului Satelit în Turism de către Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Turism.

Revizuirea datelor statistice existente şi prezentarea acestora

INS pregăteşte un număr considerabil de tabele de date cu privire la sectorul turistic din România şi majoritatea acestora se referă la dimensiunea, stilul, calitatea, utilizarea şi distribuţia geografică a sectorului unităţilor de cazare înregistrate. Unele din aceste tabele au o valoare scăzută, altele folosesc o listă prea detaliată de tipuri de unităţi de cazare, unele sunt dificil de interpretat deoarece includerea / excluderea anumitor locaţii din anumite tabele nu este clară etc. O analiză tehnică independentă şi obiectivă a prezentării, cuprinsului şi a gradului general de utilitate a datelor din tabelele existente ar fi de un real folos.

Studiu privind unităţile de cazare

Această analiză trebuie să includă aprecieri privind metoda curentă de colectare a datelor referitoare la capacitatea de cazare şi gradul de ocupare. Unităţile de cazare trebuie să furnizeze lunar date privind gradul de ocupare. Însă, pentru ca acestea să fie motivate să procedeze astfel, trebuie să li se pună la dispoziţie sisteme simplificate (de preferinţă electronice) pentru obţinerea de profit şi de asemenea acestea trebuie să fie transmise cu regularitate în scopul realizării de studii comparative cu datele analizate privind modul în care a funcţionat acest sector în ultimele luni.

Cercetare

ANT nu are un departament de statistică sau de cercetare în afara Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Turism (INCDT), un organism complet autonom separat de ANT însă care se află încă în subordinea Ministerului Transporturilor, şi care aparent funcţionează în câteva aspecte ca un astfel de departament. A fost însărcinat de către ANT să elaboreze Contul Satelit pentru Turism, de exemplu, iar în ultimii ani a realizat o serie de activităţi de cercetare ad-hoc în numele ANT.

ANT a realizat unele studii de piaţă la nivel internaţional în America de Nord şi în câteva ţări europene, de exemplu, dar în prezent este necesar să se realizeze o abordare mai organizată şi mai bine programată pentru aceste cerinţe de cercetare. Acest program va răspunde şi va sprijini oportunităţile de piaţă identificate în secţiunea din Master Plan referitoare la marketing, dar se va referi de asemenea şi la probleme de cercetare care au fost ignorate până în prezent, cum ar fi necesitatea realizării monitorizării şi evaluării participării ANT la târguri şi expoziţii internaţionale de turism şi realizarea de studii privind satisfacţia turiştilor.

Mixul activităţilor de cercetare necesare poate fi detaliat într-un număr de domenii ample cum ar fi:

Cercetarea pieţei sursă la nivel naţional
Cercetarea segmentării pieţei
Cercetarea continuă sau sezonieră / anuală
Cercetare ad-hoc

Cercetarea pieţei sursă la nivel naţional

Aşa cum o sugerează şi titlul, acest domeniu de cercetare va pune accentul pe o piaţă naţională individualizată sau poate pe o grupare geografică a pieţelor precum America de Nord sau cea din Orientul Mijlociu, care sunt considerate a reprezenta oportunităţi de piaţă semnificative pentru România. Acest studiu va furniza informaţii pentru ANT referitoare la activitatea viitoare de marketing şi promovare şi va permite o utilizare mai eficientă a resurselor umane şi financiare.

Cercetarea segmentării pieţei

Pieţele sursă naţionale sunt importante dar segmentarea pieţei ce trece dincolo de graniţele ţării poate fi chiar mai semnificativă pentru dezvoltarea turismului. Acest lucru este îndeosebi valabil pentru România, al cărei produs turistic diversificat se împarte în mod natural într-un număr mare de oportunităţi pe nişă de piaţă specializate, din care unele au beneficiat deja de atenţia ANT în cadrul studiilor sale.

Pieţele evoluează şi se schimbă iar organizaţiile turistice naţionale trebuie să cunoască aceste evoluţii şi tendinţe, să monitorizeze potenţialul de care dispun pentru a crea un impact pozitiv sau negativ. Litoralul, staţiunile balneo – climaterice şi cele pentru practicarea sporturilor de iarnă reprezintă trei zone în care dinamica pieţei evoluează rapid şi trebuie întreprinse analize corespunzătoare. Sectorul staţiunilor balneo – climaterice în special este unul în care cercetarea a lipsit şi care în prezent necesită acordarea unei priorităţi majore. Ungaria, Republica Cehă, Slovacia şi alte câteva ţări din Uniunea Europeană au importante staţiuni balneo – climaterice care se confruntă cu aceleaşi probleme privind adaptarea la condiţiile economice şi ale pieţei în schimbare şi este posibil să se ia în considerare realizarea unui studiu trans-naţional, care să includă România, şi care să fie finanţat de către Uniunea Europeană. ANT, ca o condiţie minimă, trebuie să asigure participarea la acest studiu, şi de asemenea să continue realizarea de analize independente dacă este necesar.

Alte studii ale nişelor de piaţă necesare pe lângă segmentele menţionate mai sus includ acoperirea sectorului turismului de afaceri, a pieţei de conferinţe şi expoziţii, a pieţei turismului de tineret, a turismului de ocazie şi a pieţei de „city breaks”, pieţele de eco-turism, pieţele de cultură şi patrimoniu cultural, turismul de aventură, pieţele de „bird watching”, pescuit şi piaţa turismului vieţii sălbatice etc.

Cercetarea continuă sau sezonieră / anuală

Acesta este tipul de cercetare care se realizează mai bine şi în mod continuu pe parcursul întregului an sau care este realizat sezonier pentru a obţine feedbackul turiştilor de anumite naţionalităţi şi cu preferinţe pentru anumite sporturi, viaţa sălbatică şi pentru eco-turism. Analiza satisfacţiei vizitatorilor de exemplu poate fi introdusă ca parte a analizei ieşirilor de turişti sau a analizei privind cheltuielile, iar acest lucru ar putea fi realizat ca un program de analiză continuu sau acesta ar putea fi realizat mai bine complet separat în funcţie de factorii sezonieri.

În plus, tipul de cercetare care este necesar pentru monitorizarea şi evaluarea participării la târgurile de turism şi la evenimentele expoziţionale va fi realizat pe parcursul întregului an în conformitate cu programul de evenimente.

Evaluare şi cercetare ad-hoc

Acest tip de cercetare aşa cum o sugerează denumirea probabil că va produce efecte singulare şi reprezintă un răspuns la o oportunitate care a apărut în termenii de piaţă sau de finanţare sau ca urmare a impactului extern semnificativ la nivel politic, economic, de sănătate sau de mediu. Există de asemenea o cerinţă pentru ANT de a monitoriza eficacitatea activităţilor sale de marketing, precum publicitatea, participarea la expoziţii, prin poştă directă etc şi vor fi necesare analize ocazionale pentru a identifica eficienţa de cost a activităţilor din punctul de vedere al costurilor şi pentru a oferi asistenţă în îmbunătăţirea activităţii promoţionale.

Măsură

Pentru a oferi asistenţă în activităţile de marketing şi de dezvoltare, ANT urmează să iniţieze un program de cercetare a pieţei şi a segmentelor de piaţă; să realizeze un studiu anual privind satisfacţia turiştilor; sunt necesare : să monitorizeze şi să efectueze studii de evaluare a activităţilor sale; şi să realizeze analize adhoc în funcţie de cerinţe.

2 Politicile, organizarea şi legislaţia în turism

Introducere

Obiectivul general al iniţiativelor strategice recomandat în domeniul politicilor, organizării şi legislaţiei este de a constitui un cadru de lucru pentru dezvoltarea viitoare eficientă a sectorului turismului din România.

În momentul redactării, modificările structurale în conducerea organizaţiei de turism au fost realizate. Organizaţia Naţională a Turismului a fost inclusă ca departament în cadrul Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale. S-a stabilit ca ministerul să fie condus de un Secretar General. În continuare sunt prezentate rolurile şi funcţiile “best practice” pentru organizaţiile de turism şi structurile recomandate care trebuie să ia în considerare actualele modificări.

S-au stabilit rolurile şi funcţiile respective ale ministerului, Organizaţiei Naţionale a Turismului, administraţiilor regionale, judeţene şi locale, precum şi ale sectorului privat. S-au făcut recomandări pentru schimbări şi s-au făcut propunerile necesare de modificare a legislaţiei pentru a efectua schimbările recomandate.

S-a preferat varianta ca fosta Autoritate Naţională pentru Turism să se reconstituie ca o organizaţie parastatală, semiautonomă, cu un Preşedinte, Consiliu de Administraţie, un Director executiv permanent, apolitic şi un număr mai mare de personal. Consiliul de Administraţie al ONT va fi constituit de aşa manieră încât să pună laolaltă sectorul public şi cel privat pentru a coordona industria în viitor.

Înfiinţarea unei astfel de organizaţii poate necesita aprobarea Parlamentului. O a doua propunere, cu implementare imediată, pe termen scurt este numirea unui comitet consultativ sau de îndrumare între Secretarul de Stat pentru turism şi Departamentul de turism, împreună cu un Secretar General (Director executiv).

Propunerea înfiinţării unei Organizaţii Naţionale a Turismului, independentă de minister dar sub auspiciile acestuia, se înscrie în cerinţele internaţionale de “best practice”. Majoritatea ţărilor cu performanţe în turism au adoptat această variantă, întrucât permite Organizaţiei Naţionale a Turismului să funcţioneze în afara restricţiilor care se aplică în mod normal în funcţionarea ministerelor în ceea ce priveşte luarea deciziilor, cumpărarea, recrutarea personalului, contractarea, delegarea sarcinilor şi responsabilitatea. În fiecare an, planurile şi bugetele Organizaţiei Naţionale a Turismului trebuie aprobate de minister şi toate conturile şi tranzacţiile monetare reprezintă subiectul auditului realizat de guvern.

Ministerul stabileşte şi urmăreşte obiectivele-ţintă de creştere a turismului şi urmăreşte performanţa Organizaţiei Naţionale a Turismului şi a sectorului. Ministerul se concentrează asupra imaginii generale şi obiectivelor pe termen lung, fără a trata alte aspecte pe termen scurt sau modificările de pe piaţă ori alte împrejurări. Organizaţia Naţională a Turismului împreună cu industria urmează programele anuale de lucru şi se concentrează asupra problemelor imediate, având posibilitatea de a răspunde rapid la probleme pe termen scurt şi de a modifica strategiile pe termen scurt în funcţie de necesităţi.

2.1 Structuri ale unui parteneriat public-privat (PPP)

2.1.1 Rolul guvernului în turism

Rolul guvernului în turism este acela de conducere a întregii industrii ca pe o forţă economică a naţiunii. El trebuie totuşi să intervină acolo unde industria însăşi este incapabilă să acţioneze efectiv. În mod specific, rolul guvernului este:

Formularea politicilor de turism pe termen mediu şi lung, planificarea dezvoltării turismului şi reglementarea activităţilor turistice prin legislaţie, acordarea licenţelor şi a certificatelor de clasificare.

Urmărirea performanţei în ceea ce priveşte calitatea, siguranţa şi obiectivele-ţintă.

Facilitarea dezvoltării turismului prin asigurarea cadrului economic, de infrastructură, de reglementare, fiscal şi politic pentru încurajarea investiţiilor şi o creştere ordonate.
Asigurarea facilităţilor de formare profesională şi învăţământ care să furnizeze forţă de muncă calificată pentru industrie.

Asigurarea marketingului României ca destinaţie turistică.

2.1.2 Rolul şi funcţiile ministerului în a cărui responsabilitate se află turismul

Rolul fundamental al ministerului faţă de turism constă în formularea politicilor de turism pe termen mediu şi lung, precum şi urmărirea implementării acestora. Acesta permite ministerului să se concentreze asupra politicilor şi obiectivelor pe termen mediu şi lung şi să nu se abată către “crize imediate”. ONT răspunde în asemenea împrejurări şi se concentrează asupra programelor operaţionale, activităţilor şi obiectivelor-ţintă pe termen scurt şi mediu.

Funcţiile ministerului sunt:

Formularea şi elaborarea politicilor şi planurilor pe termen mediu şi lung pentru turism

Aceasta este cea mai importantă funcţie a ministerului. Ar trebui să fie un exerciţiu anual care să implice:

Analiza trendurilor turismului românesc şi internaţional în scop de îndrumare a dezvoltării politicilor;
Stabilirea ţintelor generale ale turismului (ţinte pe 5 sau 10 ani);
Elaborarea unui set de îndrumări şi stimulente ale politicilor pentru atingerea ţintelor stabilite;
Elaborarea unor noi iniţiative pentru dezvoltarea turismului;
Aprobarea planurilor de lucru şi bugetelor anuale pentru ONT;
Aprobarea bugetelor sau resurselor generale care sunt alocate ONT.

Este important să menţionăm că formularea şi elaborarea continuă a politicilor de turism necesită accesul la o bază de date unificată referitoare la mărimea şi performanţa industriei turismului în România, pe plan regional şi internaţional.

Asigurarea fondurilor şi resurselor necesare pentru turism

Ministerul trebuie să solicite Ministerului Finanţelor şi guvernului alocarea fondurilor pentru dezvoltarea activităţilor implicite ale turismului cum sunt formarea profesională, marketingul intern şi internaţional al României ca destinaţie turistică.

o Îndrumarea alocării resurselor de infrastructură şi altor resurse care vor avea un impact pozitiv asupra turismului

O funcţie cheie de politică a Ministerului Turismului o reprezintă îndrumarea în ceea ce priveşte alocarea resurselor existente în aşa fel încât să susţină creşterea contribuţiilor economice ale sectorului turismului. Aceasta va include recomandări pentru alocarea cheltuielilor pe baza impactului economic al fiecărei categorii de cheltuieli.

Astfel, de exemplu, fondurile publice sunt alocate pentru drumuri, lucrări publice etc., în funcţie de contribuţia acestora la dezvoltarea turismului. Este important ca efectul asupra turismului al acestor fonduri să fie evaluat pentru fiecare activitate prin identificarea tuturor aporturilor aduse (ale ministerelor implicate, instituţiilor statului) şi a rezultatelor cantitative şi calitative asociate (venituri provenind de la turişti străini, cheltuieli pe plan intern, locuri de muncă, protecţia mediului etc.) permiţând astfel evaluarea profitului pentru ţară din susţinerea activităţii.

o Coordonarea acţiunilor altor ministere şi agenţii guvernamentale cu impact asupra dezvoltării turismului

Există un număr de ministere şi autorităţi ale statului care sunt serios implicate, direct sau indirect, în sectorul turismului. Ele includ ministere şi autorităţi cu responsabilităţi în domenii cum ar fi finanţare, transport, agricultură, păduri şi dezvoltare rurală, învăţământ, afaceri externe, etc.

o Coordonarea relaţiilor bilaterale şi multilaterale din turism cu organizaţii, agenţii de finanţare şi donatoare internaţionale

Această activitate cu multiple faţete cuprinde relaţiile cu Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO), cu alte organizaţii şi agenţii de finanţare şi donatoare internaţionale – Uniunea Europeană (EU), Banca Europeană de Investiţii (EIB), Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite (UNDP), Banca Mondială etc., precum şi proiectele de supraveghere sau direcţionare a asistenţei tehnice.

o Cercetarea şi contribuţia la politicile şi planificarea generală

Această funcţie implică:

Cercetarea diferitelor aspecte;
Întocmirea materialelor de prezentare a politicilor către guvern;
Pregătirea planurilor de dezvoltare pe termen lung pentru industria turismului din România;
Pregătirea informaţiilor privind contribuţia la dezvoltarea industriei turismului pentru planurile economice naţionale;
Pregătirea informaţiilor privind contribuţia la dezvoltarea bugetelor, politicilor şi strategiilor naţionale.

Monitorizarea şi evaluarea performanţelor industriei şi ale ONT

Ministerul va urmări performanţele industriei şi în special ale ONT. Aceasta va implica stabilirea ţintelor, precum şi dezvoltarea şi urmărirea criteriilor de evaluare a performanţelor activităţilor acestora.

Astfel, ministerul va evalua anual performanţele ONT, ca parte a procesului continuu de urmărire şi evaluare, în ceea ce priveşte:

Activităţile desfăşurate pentru realizarea Planului anual de lucru;
Resursele alocate acestor activităţi;
Impactul economic şi social al acestor activităţi în contextul obiectivelor pentru dezvoltarea turismului;
Realizarea din punct de vedere contabil a veniturilor turismului naţional şi ţintelor planificate.

Dirijarea implementării Master Planului pentru turismul naţional

Ministerul va face public în mod oficial Master Planul către alte ministere şi agenţii guvernamentale, către industrie şi mari agenţii comerciale, financiare, donatoare şi internaţionale din România. Ministerul va acţiona pentru:

Înfiinţarea şi conducerea Comitetului de evaluare a implementării;
Implementarea restructurării Organizaţiei Naţionale a Turismului;
Întocmirea proiectelor de lege necesare, obţinerea aprobării guvernului şi prezentarea lor în Parlament;
Asigurarea fondurilor şi altor resurse necesare;
Coordonarea implementării continue;
Urmărirea progresului.

2.1.3 Organizaţia Naţională a Turismului

Rol

Ca principal motor al implementării politicii ministerului în domeniul turismului, rolul ONT este de a încuraja şi promova dezvoltarea turismului către şi în România. Aceasta se va realiza prin formularea şi implementarea politicilor, strategiilor şi planurilor pe termen scurt şi mediu. Funcţiile ONT trebuie menţionate în legislaţia pentru turism şi trebuie să includă următoarele:

o Marketingul României pe plan intern şi internaţional ca destinaţie turistică

Pe baza cercetării de piaţă şi a informaţiilor de pe piaţă pe care le va autoriza, contracta sau le va colecta prin propriile sale acţiuni, ONT va formula strategii de marketing, planuri şi acţiuni anuale, pe termen mediu şi lung pentru promovarea turismului.

Pentru implementarea acestor planuri, ONT va urmări:

Angajarea în orice fel de acţiune de promovare (activităţi de relaţii publice, publicitate, evenimente ale consumatorilor ş.a.m.d.) cu scopul de a atrage turişti internaţionali şi interni;
Înfiinţarea, dotarea, funcţionarea, contractarea sau susţinerea funcţionării birourilor de turism şi reprezentanţelor din străinătate şi de pe plan regional pentru marketingul României;
Realizarea cercetării de piaţă;
Colectarea şi verificarea cu regularitate a datelor statistice relevante din industrie (hoteluri, companii aeriene etc);
Asamblarea datelor aferente produselor, serviciilor şi facilităţilor turistice;
Întocmirea, publicarea şi distribuirea materialelor promoţionale, video, website etc. referitoare la turism;
Angajarea în activităţi comune de marketing cu furnizorii de călătorii, produse, servicii şi facilităţi;
Stabilirea legăturilor şi coordonarea activităţilor de marketing din industria turismului.

o Susţinerea dezvoltării cunoştinţelor şi iniţiativelor de marketing în cadrul industriei

Pentru a avea certitudinea că industria este pregătită pentru a-şi juca rolul în realizarea marketingului României, ONT va urmări:

Furnizarea, publicarea şi folosirea altor căi de popularizare a informaţiilor care pot mări eficienţa marketingului în industrie – cercetări de piaţă, statistici, date privind piaţa ş.a.m.d.;
Organizarea de conferinţe, seminare, sesiuni practice şi utilizarea altor metode pentru susţinerea dezvoltării iniţiativelor de marketing în cadrul industriei.

o Promovarea unor standarde înalte ale facilităţilor şi dotărilor turistice şi urmărirea calităţii şi a siguranţei

Aceasta va implica pregătirea şi actualizarea în mod continuu, cu sprijinul autorităţilor şi organizaţiilor regionale, a unui inventar al resurselor turistice. Folosind cercetarea de piaţă, sondajele şi comentariile consumatorilor, ONT va revizui standardele facilităţilor, serviciilor turistice şi de confort şi va oferi îndrumări industriei cu privire la îmbunătăţirile şi revizuirile necesare la nivelul standardelor şi criteriilor. ONT va acţiona pentru:

Utilizarea stimulentelor prin acordarea de premii şi aprecieri în scopul ridicării standardelor în cadrul industriei;
Asigurarea că facilităţile şi serviciile acordate turiştilor corespund cerinţelor de siguranţă;
Certificarea serviciilor şi facilităţilor turistice, acordarea licenţelor şi clasificarea unităţilor de cazare turistică;
Pe baza propriilor informaţii şi cercetări şi a îndrumărilor din partea industriei, revizuirea criteriilor de acordare a licenţelor şi a certificatelor de clasificare, în scopul încurajării industriei de a menţine standardele la nivelul aşteptărilor pieţei şi concurenţei internaţionale.

Promovarea şi asigurarea educaţiei şi formării profesionale a resurselor umane

Având în vedere că turismul este o industrie a activităţilor inter-umane, ONT, cu consultarea industriei şi a Comitetului consultativ pentru dezvoltarea resurselor umane va urmări:

Evaluarea continuă a necesităţilor de formare profesională a forţei de muncă din industrie din punct de vedere numeric şi al abilităţilor necesare;
Organizarea şi, unde este cazul, pregătirea furnizării, implementării şi autorizării programelor de instruire pentru personalul care lucrează în industrie şi pentru noii angajaţi;
Implementarea schimbului bilateral al programelor de instruire în turism;
Păstrarea legăturii cu universităţi, şcoli şi colegii şi alte instituţii relevante şi cu industria în ceea ce priveşte caracterul şi tipul programelor de instruire şi cursurilor, pentru îndrumarea în ceea ce priveşte necesităţile specifice de forţă de muncă din industrie.

o Promovarea dezvoltării produselor, serviciilor şi facilităţilor turistice cu potenţial de atragere a turiştilor

Pentru a stimula investiţiile şi oferta de atracţii, servicii şi facilităţi turistice, ONT va acţiona pentru:

Publicarea statisticilor de turism, studiilor de cercetare, planurilor de marketing, planurilor de dezvoltare şi altor informaţii de interes pentru industrie;
Formularea strategiilor şi planurilor de piaţă pentru dezvoltarea turismului;
Încurajarea şi sprijinirea autorităţilor locale în întocmirea planurilor lor de dezvoltare a turismului;
Încurajarea sectorului privat să investească în turism şi să dezvolte produse, servicii şi facilităţi viabile care să atragă turiştii;
Acordarea de îndrumări practice întreprinderilor turistice referitoare la strategiile de cercetare, promovare şi de afaceri etc.

o Promovarea mai bunei cunoaşteri şi înţelegeri a beneficiilor obţinute de România din turism prin intermediul programelor de conştientizare şi învăţământ

Pentru a avea certitudinea că guvernul şi oamenii în general apreciază şi susţin turismul şi vin în întâmpinarea vizitatorilor, ONT va urmări:

Identificarea şi estimarea avantajelor economice, sociale, de mediu şi culturale pe care le creează turismul pentru România şi populaţia ei;
Realizarea unor campanii publicitare care implică difuzarea informaţiilor cu privire la avantajele turismului;

o Stabilirea şi administrarea bugetelor anuale

Întocmirea şi prezentarea ministerului responsabil cu turismul a planurilor de lucru detaliate şi a bugetelor pentru finanţarea anuală a ONT

Justificarea tuturor fondurilor acordate ONT şi a veniturilor încasate;
Întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare anuale şi a rapoartelor anuale ale ONT.

2.1.4 Rolul şi funcţiile administraţiilor locale în domeniul turismului

Administraţiile locale sunt constituite din 41 de judeţe, municipiul Bucureşti, şase consilii locale distincte, 314 consilii locale orăşeneşti şi 2.852 consilii locale comunale. Consiliile locale şi judeţene sunt autorităţi care stabilesc politicile, iar primarii sunt autorităţi de execuţie. Există opt regiuni de dezvoltare.

Rolul administraţiilor locale în domeniul turismului constă în dezvoltarea în nume propriu şi sprijinirea ONT în dezvoltarea turismului la nivel local, stimularea şi susţinerea interesului comunităţii faţă de turism.

Ordonanţa nr. 58 din 1998, stabileşte în articolul 20 următoarele responsabilităţi ale consiliilor judeţene şi Consiliului municipiului Bucureşti:

Inventarierea principalelor resurse turistice;
Administrarea registrelor locale ale patrimoniului turistic;
Întocmirea propunerilor de dezvoltare, pe care se bazează programul anual de dezvoltare a turismului;
Participarea la omologarea traseelor turistice şi a pârtiilor de schi;
Contribuţia la creşterea calităţii produselor turistice;
Supravegherea activităţii turistice pentru ca agenţii economici cu activitate în domeniul turismului să aibă acces la resursele turistice cu respectarea normelor de capitalizare şi valorificare a acestora.

Se propun următoarele funcţii suplimentare, considerate necesare a fi îndeplinite de administraţiile locale:

Identificarea, păstrarea, protecţia şi dezvoltarea activelor şi resurselor turistice în cadrul judeţului sau zonei respective;
Promovarea şi marketingul judeţului sau zonei respective ca destinaţie turistică pe plan intern şi, acolo unde este cazul, pe pieţele regionale;
Furnizarea serviciilor de informare a vizitatorilor şi rezidenţilor conform direcţiilor stabilite de ONT;
Generarea unor atitudini pozitive faţă de turism, popularizând avantajele activităţilor de turism bine administrate;
Realizarea cercetării şi colectării datelor pentru a contribui la studiile naţionale contractate de ONT;
Formularea recomandărilor pentru ONT referitoare la acţiunile în beneficiul turismului.

2.1.5 Rolul şi funcţiile întreprinderilor din sectorul privat sau comercial

Rolul fundamental al întreprinderilor din sectorul privat sau comercial este de a pune la dispoziţia turiştilor şi sectorului turistic bunuri, facilităţi şi servicii.

Funcţiile întreprinderilor de turism din sectorul privat sau comercial pot fi enunţate după cum urmează:

Furnizarea de bunuri, facilităţi şi servicii compatibile cu aşteptările şi dorinţele turiştilor din punct de vedere al calităţii, cantităţii, siguranţei şi în conformitate cu politicile, legislaţia şi reglementările naţionale, precum şi cu cerinţele internaţionale;
Asigurarea că turiştii potenţiali cunosc produsele, serviciile şi facilităţile din ofertă şi promovarea lor pe piaţă;
Asigurarea că forţa de muncă din industrie este corect instruită şi recompensată pentru munca efectuată şi dispune de condiţii de muncă în conformitate cu „best practice”;
Asigurarea protecţiei mediului şi ecosistemului în toate activităţile întreprinse.

2.1.6 Rolul şi funcţiile organizaţiilor din sectorul privat sau comercial

Sectorul privat sau comercial cuprinde două tipuri de organizaţii, şi anume organizaţii reprezentative de sector sau regionale şi organizaţii de marketing în grup sau regionale. În acest raport ne vom limita la organizaţiile reprezentative, întrucât organizaţiile de marketing în grup sunt stabilite pe grupuri-nişă sau geografice unde necesitatea marketingului este evidentă.

Sectorul privat sau comercial este cel mai bine deservit de organizaţii reprezentând subsectoare cum sunt asociaţiile hoteliere, asociaţiile tur-operatorilor, organizaţii regionale etc.

Rolul acestor organizaţii este de a reprezenta interesele sectorului sau regiunii respective în organismele de conducere şi alte organizaţii şi, în cazul organizaţiilor regionale de a iniţia şi coordona dezvoltarea turismului pe plan local.

Funcţiile organizaţiilor din sectorul privat sau comercial şi al organizaţiilor regionale poate fi formulat după cum urmează:

Identificarea, formularea şi exprimarea necesităţilor şi contribuţiilor sectoarelor respective.
Comunicarea şi stabilirea legăturii cu guvernul, organizaţiile guvernamentale, autorităţile civile şi alte sectoare comerciale.
Contribuirea la marketingul destinaţiei şi sectorul privat prin acţiuni mixte.
Cercetarea, întocmirea şi prezentarea către autorităţile corespunzătoare a aspectelor importante ale sectorului;
Contribuirea la politica şi planificarea naţională;
Îndrumarea şi direcţionarea membrilor.

2.1.7 Confederaţia asociaţiilor din industria turismului

Industria trebuie să se consolideze şi să pună în legătură diferitele asociaţii specifice care există în prezent pentru a forma un organism care poate să se adreseze şi să influenţeze guvernul în aspectele de importanţă majoră pentru sector.

Pentru a exprima aspectele majore ale politicilor care afectează industria în general şi care au semnificaţie pentru industrie în sens larg şi pentru ţară, se recomandă ca organizaţiile care reprezintă diferite sectoare cum sunt sectorul hotelier, balnear, turismul rural, operatorii de călătorii, tur-operatorii, etc., să constituie o confederaţie având un consiliu ai cărui membri sunt organizaţiile componente. Politicile şi punctele de vedere exprimate trebuie să fie cele agreate de consiliu. O astfel de organizaţie nu există în prezent în România.

2.2 Organizaţii de turism propuse

Schema prezentată mai jos prezintă organizaţiile propuse şi relaţiile dintre acestea în cadrul structurii turismului din România. Principalul organism care stabileşte politicile este ministerul în a cărui responsabilitate se află turismul.

Organizaţia Naţională a Turismului (România Turism) este organismul care implementează politicile enunţate de minister în numele guvernului.

Figura 2.1: Organizaţiile şi relaţiile dintre acestea

2.2.1 Ministerul responsabil cu turismul

Se propune ca secretarul de stat pentru turism să supravegheze rolul ministerului în domeniul turismului şi să fie numit un asistent al secretarului de stat în cadrul ministerului pentru a conduce şi administra implementarea Master Planului pentru turism.

Pentru a îndeplini mai bine aceste roluri, cabinetul secretarului de stat pentru turism trebuie să includă un economist şi un expert în strategie.

Ministerul este responsabil să asigure implementarea şi realizarea politicilor, planurilor, obiectivelor şi ţintelor creşterii şi dezvoltării turismului intern şi internaţional. Acest master plan se ocupă numai de rolul turismului şi activitatea de turism din cadrul ministerului.

Mai jos sunt prezentate structurile, funcţiile şi responsabilităţile ministerului în domeniul turismului.

Figura 2.2: Activitatea de turism în cadrul ministerului

2.2.2 Organizaţia Naţională a Turismului (ONT)

Se recomandă ca Autoritatea Naţională pentru Turism să fie reconstituită şi înfiinţată prin lege ca un organism semi-independent (parastatal) cu o denumire legală, cum ar fi “Consiliul de Conducere al Turismului Românesc” dar conform practicii internaţionale de dată recentă, în relaţiile comerciale s-ar putea numi “România Turism”.

Se propune titlul “România Turism” pentru a avea certitudinea că numele “România” este primul cuvânt care apare pe antetul tuturor materialelor organizaţiei, şi mai ales în materialele publicitare, în special pe website-uri, reclame şi expuneri. De asemenea, numele prezintă mai corect sfera de activitate a organizaţiei şi faptul că turismul către şi în România reprezintă rolul şi principala sa preocupare. Astfel de nume sunt utilizate de Visit Britain, Tourism Ireland, Turespana, Tourism Australia, Discover Dominica.

Reorganizarea ANT ca o organizaţie semi-independentă, parastatală şi sub denumirea de “România Turism” are câteva aspecte pozitive. Ca organizaţie parastatală, este finanţată din resursele guvernului, urmărită de minister şi evaluată financiar prin auditul anual. Totuşi, va avea un Consiliu de Administraţie cu membri provenind atât din sectorul privat cât şi din sectorul public, constituind astfel un centru de cooperare şi colaborare între guvern şi sectorul comercial. Acesta va permite industriei să împartă cu guvernul atât proprietatea, cât şi responsabilitatea politicilor, planurilor şi strategiilor de turism, precum şi a implementării acestora.

Pentru a înfiinţa organizaţia şi a-i conferi statut juridic, se recomandă o legislaţie similară cu cea adoptată pentru înfiinţarea Agenţiilor Regionale de Dezvoltare. Agenţiile Regionale de Dezvoltare au fost înfiinţate prin Legea nr. 315 din 2004 şi Hotărârea Guvernului nr. 1256 din 2004.

Agenţiile Regionale de Dezvoltare sunt organizaţii non-profit, semi-independente, având fiecare propriul Consiliu de conducere (Consiliu de Administraţie), un Director executiv numit de Consiliu. Ele sunt finanţate de autorităţile centrale, autorităţile locale şi sectorul privat – bănci, investitori şi Uniunea Europeană. Ele sunt auditate anual. Legislaţia stabileşte obiectivele, competenţa, membrii Consiliului, responsabilităţile Consiliului, competenţa de luare a deciziilor, procedurile şi reglementările interne ale Consiliului.

2.2.2.1 Structura

Se fac următoarele propuneri pentru Organizaţia Naţională a Turismului.

Membrii Consiliului de Administraţie vor fi numiţi de ministerul având în responsabilitate turismul

Preşedinte: Secretarul de stat pentru turism

Membri: Funcţionar superior de la ministerul responsabil cu turismul

Funcţionar superior de la Ministerul Finanţelor

Doi reprezentanţi de la autorităţile regionale sau locale

Un reprezentant din sectorul ospitalităţii

Un reprezentant de la Confederaţia asociaţiilor de turism (când se va înfiinţa)

Un reprezentant din domeniul turismului de litoral

Un reprezentant din domeniul turismului rural

Un reprezentant din sectorul balnear

Director executiv al companiei aeriene naţionale

Consiliul trebuie să se întrunească lunar sau bilunar, pentru a dezbate propuneri şi rapoarte ale conducerii executive pe probleme cum ar fi:

o Rapoarte financiare lunare

o Bugete

o Politici

o Strategii de marketing, dezvoltare şi alte strategii

o Planuri de marketing şi dezvoltare

o Politici, planuri şi strategii pentru dezvoltarea resurselor umane

o Rapoarte lunare de activitate

Organele de execuţie ale ONT vor lua decizii cu libertate de acţiune în cadrul politicilor, planurilor şi bugetelor stabilite, care se vor supune discuţiei Consiliului prin intermediul Directorului executiv. Recrutarea nu se va supune reglementărilor privind serviciile civile, permiţând recrutarea şi terminarea conform bunei practici comerciale.

Se recomandă ca titlul de “Director executiv” să fie utilizată pentru conducătorul executiv al organizaţiei. Aceasta va conferi organizaţiei o imagine mai degrabă de sector comercial privat.

Propunerea de mai sus de a înfiinţa un organism semi-independent ca organizaţie parastatală sau pe jumătate publică este recomandarea pe care consultanţii au preferat-o. Legislaţia parlamentară va fi probabil necesară pentru a înfiinţa un organism semi-independent şi acest lucru ar putea fi de durată. De aceea, se recomandă următoarele măsuri interimare pentru implementarea imediată:

Noul departament din cadrul ministerului să fie denumit “România Turism”;
Un Consiliu de Administraţie după cum s-a menţionat anterior, să fie numit cu caracter consultativ;
Secretarul general (Director executiv) să fie numit pe baza selectării interviurilor şi recomandării Consiliului către Secretarul de stat şi ministru pentru numirea în funcţie;
Recomandările pentru şedinţele Consiliului să fie adoptate;
Structura organizatorică aşa cum este prezentată mai jos să fie adoptată;
Categoriile de personal să nu fie restricţionate prin legislaţie;
Celelalte surse de venit în afara bugetului de stat să fie permise.

Figura 2.3: Structura, funcţiile şi responsabilităţile Organizaţiei Naţionale a Turismului

Acţiunea 1

Înfiinţarea unei Organizaţii Naţionale a Turismului care să raporteze unui Consiliu de Administraţie public-privat condus de un Secretar de stat din ministerul responsabil cu turismul.

Acţiunea 4

Realizarea unei evaluări a operaţiunilor birourilor din străinătate ale ONT în vederea reorganizării reţelei, inclusiv prin mutarea birourilor în locaţii mai eficiente din punct de vedere al costurilor, înlocuirea cu companii de reprezentare locale sau închiderea acestora.

2.2.2.2 Funcţii şi responsabilităţi ale departamentelor

Departamentul de Marketing

Realizarea cercetării şi formularea strategiilor, planurilor şi acţiunilor anuale, pe termen mediu şi lung pentru promovarea României ca destinaţie turistică atractivă.

Realizarea, cumpărarea şi/sau contractarea şi analizarea cercetării de piaţă şi a informaţiilor de pe piaţă, inclusiv a studiilor de piaţă şi de previziune.

Colaborarea şi îndrumarea Institutului Naţional de Statistică şi a Institutului Naţional pentru Cercetare-Dezvoltare în Turism în ceea ce priveşte colectarea, corectarea şi interpretarea statisticilor relevante ale furnizorilor de turism şi din alte domenii (hotelieri, companii aeriene, restaurante, imigraţie etc.) în mod continuu.

Dezvoltarea şi păstrarea unei baze de date cuprinzătoare a statisticilor, cercetării şi rezultatelor studiilor de turism.

Întocmirea unor proiecte de planuri şi strategii de marketing pentru a le supune atenţiei Consiliului de îndrumare în marketing.

La îndrumarea şi recomandările Consiliului de îndrumare în marketing, întocmirea planurilor şi strategiilor în vederea aprobării de către Consiliul de Administraţie şi ulterior implementarea.

Publicarea sau organizarea publicării statisticilor, studiilor de cercetare, planurilor de marketing în turism şi a altor informaţii interesante pentru industrie.

Promovarea şi marketingul ţării ca destinaţie turistică de marcă pe plan local, regional şi internaţional

Întocmirea unor planuri de marketing ale destinaţiei pentru piaţa internă şi internaţională pentru o perioadă de trei ani şi actualizarea lor anuală.

În cadrul încurajării iniţiativelor şi programelor de marketing în cooperare, stabilirea împreună cu Consiliul de îndrumare în marketing a componenţei forţelor responsabile din industrie care să colaboreze la implementare.

Dezvoltarea campaniilor promoţionale pe baza planurilor de marketing şi angajarea în activităţi promoţionale: vizite în scop educaţional şi de familiarizare, vizite media, reclamă, alte activităţi de relaţii publice, iniţiative de marketing în cooperare al căror obiectiv este de a atrage turişti internaţionali şi interni.

În susţinerea acestor campanii, producerea, publicarea şi distribuirea unor materiale promoţionale de calitate: CD-uri, DVD-uri, materiale video, broşuri, pliante etc. referitoare la ţară ca destinaţie turistică.

Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de marketing digital prin intermediul unui website interactiv cu un birou de presă on-line incluzând o bibliotecă foto.

Înfiinţarea, dotarea, operarea, încheierea unor contracte sau colaborarea la funcţionarea unor birouri sau reprezentanţe pe piaţă, pentru promovarea turismului pe pieţe internaţionale şi regionale viabile.

Colaborarea şi îndrumarea organizaţiilor regionale, judeţene şi comunale pentru marketingul zonelor respective pe piaţa internă şi regională respectivă.

Urmărirea eficienţei campaniilor de marketing.

Colaborarea la dezvoltarea aptitudinilor de marketing şi a iniţiativelor de cooperare în cadrul industriei

Realizarea legăturilor şi coordonarea activităţilor de marketing din industria turismului.

Furnizarea, publicarea sau altă modalitate de punere la dispoziţie a informaţiilor care ar creşte eficienţa marketingului din industrie (cercetare de piaţă, statistici, date despre piaţă, website etc.)

Organizarea de conferinţe, seminare, sesiuni practice şi folosirea altor metode pentru colaborarea la dezvoltarea iniţiativelor de marketing în cooperare şi a aptitudinilor de marketing în cadrul industriei.

Asigurarea participării industriei şi a aportului acesteia la marketingul destinaţiei prin contribuţia la dezvoltarea politicilor, strategiilor şi planurilor de marketing şi prin intermediul acţiunilor mixte.

Furnizarea îndrumărilor practice întreprinderilor de turism privind strategia de cercetare, promovare şi de afaceri etc.

Promovarea cunoaşterii pe scară largă a beneficiilor turismului

Identificarea şi estimarea beneficiilor economice, sociale, de mediu şi culturale ale turismului pentru ţară şi populaţia acesteia.

Realizarea campaniilor publicitare inclusiv difuzarea informaţiilor cu privire la beneficiile turismului pentru ţară la nivel naţional, regional şi comunal.

Departamentul de Dezvoltare

Planificarea strategică a turismului

§ Întocmirea şi actualizarea permanentă a inventarului informatizat al produselor, serviciilor şi resurselor turistice şi generarea rezultatelor directe pe website şi către alţi utilizatori.

§ Îndrumarea şi realizarea proiectelor strategiilor şi master planurilor de dezvoltare a turismului în scopul orientării investiţiilor naţionale în turism.

Îndrumarea ministerelor, agenţiilor naţionale şi regionale, agenţiilor donatoare, consiliilor judeţene, locale şi municipale în privinţa alocării resurselor care au impact asupra turismului

§ O funcţie cheie a politicilor ONT este îndrumarea alocării resurselor existente şi a celor noi în aşa fel încât să contribuie la creşterea economică a sectorului turismului. Aceasta va implica recomandări privind alocarea cheltuielilor de capital în funcţie de impactul economic al fiecărei categorii de cheltuieli.

§ Aprobarea, conform legii, a planurilor pentru zonele şi staţiunile turistice, precum şi a propunerilor şi planurilor de construcţii care vor fi folosite în scop turistic.

§ Asigurarea furnizării studiilor de impact asupra mediului în locaţiile şi zonele turistice în funcţie de cerinţe.

Promovarea dezvoltării produselor, facilităţilor şi serviciilor turistice

Promovarea, încurajarea şi alte modalităţi de colaborare la asigurarea, extinderea sau îmbunătăţirea structurilor de cazare pentru turişti.

Promovarea, încurajarea şi alte modalităţi de colaborare la asigurarea, extinderea sau îmbunătăţirea facilităţilor, produselor şi confortului în staţiunile turistice şi alte locaţii, pe care ONT le consideră necesare pentru dezvoltarea turismului către şi în ţară.

Promovarea, încurajarea şi alte modalităţi de colaborare cu consiliile judeţene, locale şi municipale în protejarea şi păstrarea activelor turistice.

Întocmirea planurilor de dezvoltare a produselor, a planurilor materiale, studiilor de fezabilitate şi altele destinate promovării dezvoltării produselor turistice.

Acordarea îndrumărilor, furnizarea informaţiilor şi alte modalităţi de colaborare a potenţialilor developeri.

Controlul calităţii şi siguranţei şi dezvoltarea unor standarde de servire de înalt profesionalism

Prin intermediul acordării licenţelor sau înregistrare şi prin clasificare, asigurarea unui standard acceptabil şi a siguranţei facilităţilor şi serviciilor oferite turiştilor.

Păstrarea registrelor pentru hoteluri, moteluri, hoteluri pentru tineret (hosteluri), vile, case, campinguri, pensiuni, spaţii de cazare pe nave de pasageri, restaurante şi ghizi de turism. Colectarea taxelor pentru acordarea licenţelor.

Publicarea sau contractarea în vederea publicării listelor anuale ale clădirilor înregistrate sau cărora li s-au acordat licenţe.
Asigurarea includerii în website-ul România Turism a listelor actualizate cuprinzând structurile de cazare înregistrate, precum şi ale altor produse şi servicii autorizate.

Pe baza datelor, cercetării şi îndrumării din partea Departamentului de Marketing, Departamentul trebuie să revizuiască şi să armonizeze criteriile de acordare a licenţelor sau de înregistrare şi de clasificare în aşa fel încât să încurajeze industria să păstreze standardele la nivelul aşteptărilor pieţei şi al concurenţei internaţionale.

Promovarea standardelor înalte ale facilităţilor turistice şi de confort

Pe baza cercetării de piaţă, studiilor de previzionare şi comentariilor consumatorilor, revizuirea standardelor facilităţilor turistice şi de confort şi îndrumarea industriei în ceea ce priveşte tendinţele şi cerinţele de îmbunătăţire.

Utilizarea clasificării structurilor de cazare ca pe un instrument de dezvoltare pentru ridicarea standardelor în sectorul cazării.

Utilizarea stimulentelor prin acordarea de premii şi manifestarea aprecierii în vederea ridicării standardelor în cadrul industriei.

Asigurarea furnizării de informaţii şi servicii turiştilor din ţară prin intermediul unei reţele de Centre de Informare a Turiştilor (CIT)

Încurajarea consiliilor judeţene, locale şi municipale pentru înfiinţarea unor Centre de informare a turiştilor în locaţiile corespunzătoare.

Îndrumarea şi orientarea în ceea ce priveşte aranjarea, dotarea şi funcţionarea CIT.

Asigurarea sau organizarea instruirii în special pentru personalul CIT pentru satisfacerea cerinţelor sezoniere.

Birourile regionale

Sub conducerea Departamentului de Dezvoltare, birourile regionale vor acţiona pentru ONT la nivel local pentru:

Promovarea investiţiilor pentru dezvoltarea facilităţilor, serviciilor şi produselor turistice.

Promovarea cooperării la nivel regional şi local atât în cadrul industriei, cât şi între aceasta şi administraţiile naţionale şi locale.

Prelucrarea în numele Departamentului de Dezvoltare a aprobărilor pentru planuri şi propuneri în staţiunile şi zonele turistice.

Asigurarea legilor şi reglementărilor de acordare a licenţelor.

Efectuarea inspecţiilor în scopul acordării licenţelor şi clasificării.

Colectarea datelor în colaborare cu autorităţile locale şi CIT în ceea ce priveşte facilităţile, serviciile, evenimentele şi produsele pentru Baza generală de date a turismului.

Realizarea legăturii, în numele ONT, cu consiliile judeţene, locale şi comunale.

Realizarea legăturii cu industria şi cu organismele de reprezentare ale industriei.

Departamentul de Dezvoltare a Resurselor Umane

Prin consultarea Comitetului de îndrumare a resurselor umane, asigurarea resurselor umane din punct de vedere al educaţiei, aptitudinilor şi al numărului pentru a satisface cerinţele unor servicii turistice de calitate.

Derularea cu caracter de regularitate a consultărilor sectoriale şi studiilor de cercetare în scopul identificării cerinţelor de instruire ale turismului naţional.

Dezvoltarea politicilor şi planurilor de dezvoltare a resurselor umane pentru sectorul turismului.

Furnizarea, promovarea şi autorizarea programelor acreditate de învăţământ şi instruire în conformitate cu cele mai bune practici din sector.

Cooperarea cu organismele de resort pentru dezvoltarea şi actualizarea programelor analitice naţionale pentru toate nivelurile de personal din sectorul ospitalităţii, călătoriilor şi industria turismului.

Furnizarea şi promovarea programelor “formarea formatorilor” corespunzătoare organizaţiilor din sectorul ospitalităţii, al călătoriilor şi din turism.

Înregistrarea şi păstrarea registrului cuprinzând instituţiile de instruire din domeniul ospitalităţii, călătoriilor şi din turism şi, în colaborare cu autorităţile din domeniu, urmărirea instituţiilor şi a programelor lor de instruire în ceea ce priveşte tematica, programa analitică, standardele, durata şi tipul acestora.

Afilierea cu orice universitate sau instituţie internaţională sau naţională din domeniul ospitalităţii sau de pe nivelul terţiar, astfel încât să se dezvolte şi să se ofere programe de înalt nivel în studiile de turism şi ospitalitate.

Departamentul Administrativ

Identificarea, asigurarea şi administrarea bugetului anual al organizaţiei

Întocmirea, în colaborare cu alte departamente şi, cu aprobarea Consiliului, supunerea spre aprobarea ministerului a Planurilor de muncă detaliate şi a Bugetelor anuale ale ONT.

Informarea cu caracter de regularitate a ministerului responsabil cu finanţarea şi a altor ministere implicate, cu privire la progresul înregistrat în dezvoltarea turismului, impactul economic şi potenţialele impedimente în creşterea acestuia.

Justificarea tuturor fondurilor acordate ONT şi a tuturor veniturilor încasate.

Asigurarea unor înregistrări corecte ale tuturor tranzacţiilor monetare.

Întocmirea şi realizarea situaţiilor contabile de sfârşit de an, a rapoartelor anuale pentru ONT.

Asigurarea dotării cu echipament, personal şi a întreţinerii ONT

Procurarea, întreţinerea şi asigurarea tuturor bunurilor materiale pentru ONT (clădiri, mobilier, echipament şi mijloace de transport etc.)

Recrutarea, echiparea, instruirea şi păstrarea unui personal cu abilităţi profesionale la un înalt nivel care să permită ONT să îşi îndeplinească rolul şi obiectivele.

Asigurarea dotării cu mijloace de transport şi a cerinţelor de protocol pentru organizaţie.

Asigurarea serviciilor de secretariat pentru Consiliul de Administraţie al ONT.

Asigurarea îndrumării juridice pentru ONT.

Asigurarea unei administrări eficiente a tehnologiei informatice şi a unei baze de date cuprinzătoare

În colaborare cu alte departamente şi alte surse, colectarea şi corectarea informaţiilor relevante cu privire la produse, servicii şi facilităţi.

Construirea şi păstrarea unui sistem informatic care reprezintă principala sursă de date a turismului românesc.

Furnizarea suportului de tehnologie informatică către alte departamente în funcţie de cerinţe.

Administrarea zilnică a website-ului românesc de marketing.

Asigurarea unor bune relaţii cu guvernul şi a unei imagini publice pozitive a proiectelor ONT

Realizarea legăturii cu ministerele din guvern în probleme de interes comun.

Folosind relaţiile publice planificate, asigurarea recunoaşterii muncii desfăşurate şi a realizărilor ONT în domeniul public.

Prin comunicarea internă permanentă, asigurarea unui înalt nivel moral al personalului.

2.2.2.3Cerinţe pentru personalul Organizaţiei Naţionale a Turismului

În afara numirii unui Director executiv, Organizaţia Naţională a Turismului va mai avea nevoie de patru directori pentru conducerea celor patru departamente: Marketing, Administraţie, Dezvoltare şi Dezvoltarea Resurselor Umane. Fişa postului pentru fiecare din aceste patru posturi este prezentată în Anexe.

Funcţiile celor patru departamente se vor extinde mult pe măsură ce ONT îşi va asuma noul rol de lider al turismului românesc în ceea ce priveşte dezvoltarea, marketingul şi dezvoltarea resurselor umane. Toate acestea vor necesita personal suplimentar şi experienţă în toate departamentele.

Se propune următoarea structură de conducere în cadrul departamentelor, care trebuie susţinută cu personal calificat corespunzător responsabilităţilor pe care le vor avea:

Departament Marketing

Director Cercetare şi Statistică

Director Marcă şi Servicii

Director Publicitate şi Parteneriate

Marketing Digital

Managementul Destinaţiei şi al Operaţiunilor Internaţionale

Personalul birourilor de pe piaţă se va stabili în funcţie de deciziile luate cu privire la numărul şi locaţia birourilor. Reprezentarea pe piaţă se va baza pe contractele cu companiile reprezentante şi nu vor necesita personal ONT. Ambele forme de reprezentare vor necesita personal în contrapartidă la Centrală.

Departament Administrativ

Director Resurse Umane

Director Finanţare şi Achiziţii

Director Servicii Generale (Transport, Protocol, relaţii publice companii şi Juridic)

Director IT şi Bază de date

Departament Dezvoltare

Director Planificare şi Dezvoltare Fizică

Director Control Calitate

Director Regional (Birouri regionale ONT, Colectarea datelor, Centre de Informare a Turiştilor)

Personalul Birourilor regionale ale ONT va creşte conform funcţiilor alocate Birourilor regionale, cum ar fi inspecţii şi îndrumare pentru acordarea licenţelor şi clasificare, colectarea datelor, realizarea legăturii cu administraţiile locale, dezvoltarea şi controlul din punct de vedere fizic. Fiecare Birou regional trebuie să aibă un Inspector responsabil, susţinut de personal calificat corespunzător şi cu experienţă.

Departament Resurse Umane pentru Industrie

Conducerea şi personalul serviciului sunt prezentate în Secţiunea 3 Dezvoltare Resurse Umane de mai jos.

Restructurarea ONT şi asumarea de noi responsabilităţi vor necesita asistenţă tehnică considerabilă dacă se doreşte o realizare reuşită. Separat de asistenţa pe termen scurt pentru activităţi specifice cum sunt instruirea, departamentele ONT vor avea nevoie de asistenţă pentru îndrumare pe termen lung, în special:

Asistent al Inspectorului director executiv
Specialist Dezvoltare resurse umane pentru coordonarea programului de dezvoltare a resurselor umane – 2 ani
Expert Marketing pentru asistenţa în dezvoltarea mărcii, crearea bazei de date a turismului, extindere website şi e-marketing
Specialist operaţiuni CIT şi reţea
Expert clasificare structuri de cazare şi încadrare în categorii
Expert în Servicii de îndrumare a dezvoltării
Consultant baza de date, IT şi website

Se recomandă organizarea unei licitaţii pentru ocuparea acestor funcţii.

Acţiunea 3

Recrutarea asistenţilor tehnici pentru a colabora la stabilirea unor noi operaţiuni ale ONT prin încheierea unui contract cu o organizaţie non-guvernamentală sau pentru consultanţă.

2.2.2.4 Conducerea locală

Aşa cum s-a menţionat anterior, rolul îndeplinit de administraţiile locale în domeniul turismului constă în dezvoltarea în nume propriu şi acordarea asistenţei ONT pentru dezvoltarea turismului la nivel local şi pentru consolidarea şi susţinerea interesului comun şi în scopul sprijinirii turismului.

În Ordonanţa nr. 58 din 1998, la articolul 20 sunt menţionate responsabilităţile consiliilor judeţene şi ale Consiliului municipiului Bucureşti:

Se propun următoarele funcţii suplimentare care trebuie îndeplinite de administraţiile locale:

Identificarea, păstrarea, protejarea şi dezvoltarea activelor şi resurselor turistice în cadrul judeţului sau zonei respective;
Promovarea şi marketingul judeţului sau zonei respective ca destinaţie turistică pe piaţa internă şi, unde este cazul, pe pieţele regionale;
Furnizarea serviciilor de informare a vizitatorilor şi rezidenţilor conform îndrumărilor stabilite de ONT;
Generarea unor atitudini pozitive faţă de turism, evidenţiind beneficiile unor activităţi de turism bine administrate;
Realizarea cercetării şi colectării datelor pentru a contribui la studiile naţionale contractate de ONT;
Oferirea de recomandări ONT cu privire la acţiunile benefice pentru turism.

Se recomandă ca administraţiile locale să numească Inspectori de turism cu responsabilităţi în coordonarea activităţilor de turism adiacente ale administraţiilor locale şi în special asigurarea că acestea îşi îndeplinesc funcţiile statutare, supraveghează operaţiunile Centrelor de Informare a Turiştilor şi păstrează legătura cu Inspectorii regionali ai ONT.

Acţiunile 17 şi 34

Extinderea responsabilităţilor Consiliilor locale şi ale Consiliului municipiului Bucureşti în ceea ce priveşte turismul, conform prevederilor Ordonanţei nr. 20 din 1998 pentru a include protecţia activelor turistice, activitatea de promovare pe plan intern, colaborarea cu ONT pentru colectarea datelor şi informaţiilor turistice şi pentru a acorda servicii de informare în conformitate cu direcţiile ONT.

2.2.2.5Confederaţia asociaţiilor din industrie

În România nu există în prezent o organizaţie industrială de mare amploare care să formuleze clar şi să susţină într-un singur glas aspectele majore.

Industria trebuie să unifice diferitele asociaţii separate care există în prezent pentru a forma un singur organism care să se poată adresa şi poate influenţa guvernul în aspecte de maximă importanţă din sector.

Pentru formularea problemelor majore ale politicilor care afectează industria în general şi sunt de importanţă naţională, se recomandă ca organizaţiile care reprezintă diverse sectoare cum sunt sectorul hotelier, balnear, turismul rural, operatori de transport, tur-operatori, etc. să constituie o confederaţie cu un consiliu ai cărui membri sunt reprezentanţii nominalizaţi de organizaţiile componente. Politicile şi punctele de vedere exprimate trebuie să fie cele aprobate de consiliu.

Pentru a facilita înfiinţarea acestei confederaţii se recomandă ca Departamentul de turism din minister să organizeze o întâlnire cu asociaţiile din sector pentru a fi de acord cu această confederaţie şi pentru a stabili în cadrul unei reuniuni de lucru proiectul constituirii şi înfiinţării Confederaţiei.

Pentru a preîntâmpina rivalităţile dintre asociaţii şi neîncrederea, se recomandă cu insistenţă ca preşedintele reuniunii de lucru să fie o persoană din afara sectorului turismului şi ca această persoană independentă să fie preşedintele Confederaţiei în primii trei ani.

Acţiunea 2

Ministerul responsabil cu turismul trebuie să faciliteze constituirea unei Confederaţii a asociaţiilor din industria turismului.

2.3 Acordarea licenţelor şi clasificarea

Numărul actual al inspectorilor regionali ai ONT este total insuficient pentru a desfăşura munca de acordare a licenţelor şi de clasificare, alături de alte responsabilităţi. De asemenea, se pare că aceştia sunt necorespunzător echipaţi din punct de vedere tehnic pentru a aplica criteriile de clasificare pe număr de stele, după cum reiese din multiplele neconcordanţe dintre categoriile de încadrare a hotelurilor.

Implementarea acordării licenţelor şi clasificării este nesatisfăcătoare.

Un sistem naţional de clasificare este în primul rând un instrument de marketing care poate fi folosit şi ca instrument de dezvoltare pentru ridicarea standardelor, care pe termen lung pot contribui la creşterea sectorului. Acesta nu este un aspect negativ al industriei. Aşadar, un sistem de clasificare poate fi implementat cu succes numai dacă există o bună înţelegere şi parteneriat între autorităţile guvernamentale şi sectorul privat al industriei turismului şi ospitalităţii. Din păcate acestea nu există în prezent în România.

Industria trebuie educată în privinţa beneficiilor care decurg din acordarea licenţelor şi clasificare. Este de dorit ca evaluatorii în materie de clasificare să fie bine instruiţi în domeniul ospitalităţii şi să îndeplinească mai degrabă rolul de consilieri ai sectorului privat decât de inspectori guvernamentali.

Perioade de valabilitate a licenţelor de trei ani este prea lungă şi nu ia în considerare schimbările care pot apărea în acest timp, dacă nu se fac inspecţii anuale.

Se recomandă acordarea anuală a licenţelor şi încasarea unei taxe anuale. Taxele de acordare a licenţelor trebuie alocate pentru finanţarea acordării licenţelor şi acoperirea costurilor de evaluare a personalului. Având în vedere că numărul unităţilor de cazare creşte, în aceeaşi măsură trebuie să crească şi numărul personalului. Veniturile din acordarea licenţelor trebuie să acopere creşterea numărului personalului fără a mai necesita alte solicitări de fonduri din resursele guvernului.

Se recomandă restrângerea clasificării la nivelul structurilor de cazare.

Turiştii nu au tendinţa de a căuta informaţii despre restaurante înainte de sosirea la destinaţie. Selectarea restaurantelor se face în funcţie de recomandările de pe plan local, informaţiile din ghiduri, impresia lăsată cu ocazia vizitării sau după aspectul exterior.

Deşi restaurantele sunt clasificate în multe destinaţii, aceasta se face de obicei de organisme nestatutare cum sunt ghidurile de alimentaţie publică sau cluburile automobilistice. Acestea pot fi total subiective în aplicarea sistemului şi pot fi selective cu restaurantele pe care le includ sau le exclud. Un sistem statutar nu poate fi selectiv şi trebuie să aibă un raţionament bazat pe elemente obiective, dar şi subiective.

Elementele subiective sunt elemente predominante în selecţia restaurantelor având în vedere că produsul de bază îl reprezintă produsele culinare, servirea şi calitatea acestora. Ambianţa, atmosfera şi mediul ambiant sunt la fel de importante pentru gradul de satisfacere a oaspeţilor şi sunt chiar mai subiective. Evaluarea elementelor subiective necesită evaluatori extrem de experimentaţi, cu cunoştinţe detaliate în ceea ce priveşte pregătirea preparatelor culinare, prezentarea şi servirea şi, aşa cum s-a menţionat anterior, lipsa obligaţiilor statutare.

Aspectele de siguranţă în unităţile de alimentaţie publică sunt cele legate de controalele referitoare la igienă, sănătate, paza contra incendiilor şi siguranţă realizate de autorităţile corespunzătoare de pe plan local.

Se recomandă deci renunţarea la clasificarea restaurantelor şi altor unităţi de alimentaţie publică de către ONT.

Existenţa sau absenţa facilităţilor şi serviciilor sunt criterii obiective importante pentru evaluarea clasificării structurilor de cazare. Elemente de egală importanţă pentru toate serviciile oferite vizitatorilor sunt criteriile subiective, cum ar fi calitatea mobilierului, decoraţiunile, facilităţile, corpurile de iluminat, echipamentul, preparatele culinare şi serviciile. Criteriile actuale de clasificare nu cuprind elemente subiective. Se recomandă revizuirea criteriilor de clasificare pentru a include elemente subiective.

În afară de furnizarea informaţiilor despre standarde, facilităţi şi servicii, se recomandă insistent folosirea clasificării ca instrument de dezvoltare pentru ridicarea standardelor. Acest lucru este deja prevăzut de legislaţie (Ordinul nr. 510 din 2002), care permite un interval de timp pentru realizarea îmbunătăţirilor în vederea obţinerii sau păstrării categoriei de clasificare.

În acest mod, aceasta poate fi folosită prin informarea operatorului în legătură cu lipsuri şi îmbunătăţiri necesare pentru a păstra o categorie a clasificării sau pentru a obţine o categorie superioară şi pentru a stabili o perioadă de timp în vederea atingerii standardelor.

Aceasta necesită mai multe decizii care ţin de politici:

Inspectori instruiţi şi cu experienţă care au capacitatea de a oferi operatorilor consiliere şi îndrumare – aceştia sunt recrutaţi de obicei din rândul personalului din conducerea hotelurilor;
Păstrarea categoriei de clasificare până când sunt realizate îmbunătăţirile;
Acordarea unei categorii mai ridicate de clasificare sau efectuarea de îmbunătăţiri într-o anumită perioadă de timp.

Se recomandă reducerea numărului categoriilor de structuri de cazare pentru a evita confuzia vizitatorilor şi pentru a ordona mai bine sistemul, astfel:

Hoteluri 5-1 stele
Moteluri 3-1 stele
Apartamente hotel 5-1 stele
Hosteluri pentru tineret
Hosteluri
Unităţi de cazare cu autogospodărire (care să includă Vile, Bungalouri, Cabane şi Apartamente)
Sate de vacanţă
Campinguri
Căsuţe
Pensiuni 5-1 stele

Se recomandă ca actualele scutiri de autorizaţii privind igiena, paza contra incendiilor şi autorizaţii de lucru pentru casele particulare cu maximum cinci camere sau apartamente să fie revizuite, iar numărul maxim de dormitoare pentru spaţiile de cazare în case particulare să se reducă la trei camere sau apartamente.

Acţiunea 29

Acordarea licenţelor şi clasificarea să devină o cerinţă anuală şi realizată contra cost.

Acţiunea 30

Renunţarea la clasificarea restaurantelor şi a altor unităţi de alimentaţie publică de către ONT.

Acţiunea 31

Autorizarea unor consultanţi externi pentru revizuirea sistemului de clasificare şi reducerea numărului de categorii, păstrându-le pe cele mai uşor de folosit şi introducerea unor cerinţe subiective suplimentare în scopul clasificării din punct de vedere al calităţii.

2.4 Regimul vizelor

Aşa cum s-a menţionat în Revizuire şi Analiză, regimul actual al vizelor este satisfăcător pentru pieţele actuale şi potenţiale. Totuşi, necesitatea vizelor pentru cetăţenii din China ar putea fi un impediment pentru creştere în viitor. Creşterea acestei pieţe şi impactul necesităţii vizelor ar trebui monitorizate, iar propunerile de măsuri în acest sens, dacă se consideră necesar, trebuie adresate guvernului.

2.5 Unificarea legislaţiei

Legislaţia actuală a turismului este cuprinsă într-un număr de legi, ordonanţe, hotărâri ale guvernului şi ordine ministeriale. Este necesară unificarea acestora pentru ca sectorul să dispună de o legislaţie mai durabilă aprobată de parlament.

Se recomandă ca legile cele mai importante din legislaţia actuală să fie unificate şi supuse spre aprobare parlamentului ca lege parlamentară.

Acţiunea 33

Unificarea legislaţiei existente în turism şi a noilor reglementări recomandate în Master Plan într-o nouă lege a turismului.

REZUMATUL RECOMANDĂRILOR

Stabilirea structurilor organizatorice, a rolurilor şi funcţiilor în vederea adoptării şi implementării
Supravegherea de către secretarul de stat al turismului a rolului şi funcţiilor ministerului responsabil cu turismul, incluzând monitorizarea performanţelor ONT şi atingerea ţintelor stabilite
Numirea unui asistent al secretarului de stat pentru turism pentru a dirija şi conduce implementarea Master Planului pentru turism
Consolidarea cabinetului secretarului de stat
Înfiinţarea Organizaţiei Naţionale a Turismului ca un organism semi-independent parastatal
Numirea de către Consiliul de Administraţie a unui Director executiv al ONT, cu aprobarea ministrului
Creşterea numerică a personalului ONT pentru a facilita realizarea rolului şi funcţiilor sale
Acordarea ONT a dreptului de a încasa taxe şi de a vinde bunuri şi servicii
Implementarea propunerii interimare până în momentul adoptării legislaţiei necesare
Numirea unui Comitet de consiliere a dezvoltării resurselor umane
Numirea unui Consiliu de consiliere în domeniul marketingului
Constituirea de către asociaţiile din industrie a unei Confederaţii care să exprime într-un singur glas problemele importante
Numirea iniţială a unui preşedinte al Confederaţiei din afara industriei
Numirea de către administraţiile locale a Inspectorilor de turism, informarea mai activă a vizitatorilor şi realizarea acţiunilor de marketing în zonele respective şi atracţiile turistice de pe piaţa internă
Introducerea acordării anuale a licenţelor şi clasificărilor anuale
Introducerea taxelor pentru acordarea anuală a licenţelor şi clasificarea anuală
Renunţarea la clasificarea restaurantelor şi a celorlalte unităţi de alimentaţie publică de către ONT
Revizuirea criteriilor de clasificare în vederea introducerii elementelor subiective de calitate
Utilizarea clasificării ca instrument de dezvoltare
Reducerea numărului de categorii de clasificare a structurilor de cazare
Revizuirea scutirilor de autorizaţii de igienă, paza contra incendiilor şi de autorizaţii de lucru pentru casele particulare
Instruirea corespunzătoare a inspectorilor sau evaluatorilor cu experienţă pentru a face evaluări subiective şi a oferi consiliere
Revizuirea regimului vizelor pentru vizitatorii provenind din China, dacă se consideră necesar
Unificarea legislaţiei importante din turism într-o lege parlamentară

3 Dezvoltare şi instruire resurse umane

3.1 Introducere

Problemele structurale privind criza de personal calificat, calitatea slabă a calităţii serviciilor şi nivelul scăzut al atitudinii faţă de servicii şi faţă de clienţi din industria ospitalităţii din România, poate fi rezolvată numai printr-o combinaţie de acţiuni integrate şi printr-o strategie de dezvoltare a resurselor umane clară şi fermă pentru întregul sector al ospitalităţii şi turismului.

Trebuie să se acorde o prioritate maximă pregătirii personalului existent din hoteluri, pensiuni, restaurante etc., privind aptitudinile practice, aptitudinile de servire a mâncărurilor şi băuturilor precum şi pentru pregătirea alimentelor şi pentru bucătărie.

De asemenea, pregătirea conducerii la nivelul intermediar şi a conducerii centrale prin cursuri de pregătire interne la locul de muncă este urgent necesară pentru a face hotelurile şi alte unităţi de primire a turiştilor, precum şi restaurantele individuale, mai puţin dependente de personalul pregătit preponderent instituţionalizat. Acest lucru va reduce necesarul imediat de personal pregătit cu aproape 50% prin pregătirea personalului necalificat şi fără pregătire de specialitate la locul de muncă.

Acest mod de abordare prin pregătirea personalului de instruire trebuie să fie combinat cu specializarea practică a supervizorilor şi managerilor, deoarece mulţi directori şi supervizori nu aveau deprinderile profesionale practice.

Pentru a putea angaja personal necalificat ce urmează a fi pregătit la nivel intern la locul de muncă, personalul tânăr potenţial trebuie să fie motivat în a opta pentru o carieră şi un post în sectorul ospitalităţii şi turismului, ce se poate realiza prin campanii ample de conştientizare cu privire la sectorul ospitalităţii în şcoli şi în mass-media.

Pentru a îmbunătăţi atitudinea personalului, trebuie dezvoltat şi implementat un program general de conştientizare asupra sectorului ospitalităţii şi turismului cu privire la atitudinea faţă de sectorul ospitalităţii şi la grija faţă de client.

În acest sens legislaţia muncii nerealistă conform căreia întreg personalul din sectorul ospitalităţii trebuie să aibă o diplomă sau un certificat (fie că acesta reflectă competenţe corespunzătoare sau nu) trebuie modificată.

Construirea imaginii sectorului ospitalităţii şi turismului trebuie să meargă în paralel cu creşterea generală a nivelului de salarizare din acest sector. Însă, se estimează că mecanismele normale de piaţă va corecta nivelul de salarizare în timp. Cu cât cererea de personal calificat este mai mare, cu atât preţul plătit este mai mare.

Ca urmare a faptului că rata şomajului a scăzut considerabil, se aşteaptă ca nivelul general de salarizare din România va creşte în următorii câţiva ani şi în sectorul ospitalităţii.

Totuşi, trebuie să grăbim acest fenomen normal al pieţei prin dezvoltarea şi implementarea campaniilor de conştientizare a industriei ospitalităţii.

Este clar că condiţiile generale de lucru din sectorul ospitalităţii trebuie să se îmbunătăţească, pentru a evita ca tot mai multe persoane să părăsească România pentru a merge în străinătate. Aceasta este responsabilitatea şi datoria sectorului ospitalităţii din România. O mai mare satisfacţie faţă de muncă se creează prin îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, prin stimulente şi beneficii, prin pregătire şi instruire la locul de muncă, printr-un mai bun management al resurselor umane şi printr-un feedback mai bun – principalele aptitudini de management în sectorul ospitalităţii.

În final acest lucru va avea ca rezultat succesul dezvoltării durabile a turismului din România.

Imaginea de ansamblu a sectorului turistic şi al ospitalităţii din România trebuie îmbunătăţită, pentru a putea:

§ Să atragă un număr mai mare de personal potenţial şi să îl descurajeze în a pleca în străinătate

§ Să atragă mai mulţi turişti străini, oferind servicii competitive mai bune

§ Să încurajeze mai mulţi dintre români să îşi petreacă vacanţele şi sfârşitul de săptămână în ţară, şi prin oferirea de servicii de calitate mai bună

3.2 Strategia recomandată

Pregătirea în ce priveşte conştientizarea turismului pentru toţi factorii implicaţi direct şi indirect în sectorul ospitalităţii şi turismului şi în domeniul dezvoltării comportamentului pentru factorii direct implicaţi în turism, alături de pregătirea şi specializarea profesională, trebuie considerate drept parte integrantă a strategiei de dezvoltare a resurselor umane şi a planului de acţiune pentru dezvoltarea resurselor umane.

În vederea restructurării Sectorului Ospitalităţii şi Turismului din România şi al întăririi competitivităţii sale viitoare, sunt recomandate aceste trei programe strategice de acţiune:

§ Programul de Conştientizare în sectorul Ospitalităţii şi Turismului (“ROMWELCOME”)

Un program de conştientizare la nivel naţional în sectorul Ospitalităţii şi turismului pentru a crea acceptarea şi înţelegerea de bază cu privire la importanţa şi la beneficiile socio-economice ale turismului pentru ţară, punând accentul pe industria însăşi, în şcolile primare şi gimnaziale, la nivelul autorităţilor naţionale, regionale şi locale, a grupurilor speciale care sunt implicate în turism şi pentru public în general. Acest program trebuie să îmbunătăţească imaginea generală a sectorului ospitalităţii şi turismului din România şi să creeze locuri de muncă mai bune pentru tinerii români.

§ Programul de Îmbunătăţire a Serviciilor din sectorul Ospitalităţii şi Turismului (“ROMSERVICE”)

Programul de îmbunătăţire a serviciilor din sectorul Ospitalităţii şi Turismului pentru îmbunătăţirea nivelului şi calităţii serviciilor prin performanţe mai bune, calificare superioară şi prin îmbunătăţirea competenţei. Acest program trebuie realizat şi implementat cu asistenţa tehnică şi financiară din partea Fondurilor Structurale Europene, în special pe baza principiului pregătirii personalului de instruire. Personalul de instruire specializat va deveni centrul noii generaţii de instructori în sectorul ospitalităţii şi turismului în centrele de pregătire din acest sector din România.

§ Programul de Restructurare a Pregătirii Profesionale Instituţionalizate din sectorul Ospitalităţii şi Turismului (“ROMSKILLS”)

Crearea unei reţele de noi Institute de Pregătire Profesională de specialitate publice şi private în Sectorul Ospitalităţii din România (şcoli hoteliere) cu ajutorul unui număr de şcoli hoteliere europene, prin intermediul programului de parteneriat naţional România - Europa.

După câţiva ani de upgrade şi de recuperare a rămânerilor în urmă, noile Institute de Pregătire în domeniul Ospitalităţii pot fi implicate total în pregătirea continuă a personalului existent la toate nivelurile prin oferirea cursurilor scurte de perfecţionare şi a cursurilor de recuperare din industrie în diferite părţi ale ţării.

3.3 Conştientizarea în sectorul ospitalităţii şi turismului

Conştientizarea în sectorul ospitalităţii şi turismului se referă la oricine este implicat direct sau indirect în sectorul ospitalităţii şi turismului – furnizorii de servicii şi primării, primari şi miniştri, angajaţi din industrie, investitori în hoteluri şi în facilităţi turistice, urbanişti locali şi regionali, şoferi de taxi, poliţişti, poliţia de frontieră şi vameşii, precum şi mass-media şi publicul în general.

Toate persoanele implicate direct şi indirect în sectorul ospitalităţii şi turismului şi în procesul de creare a unei impresii pozitive asupra turismului, trebuie să cunoască rolul şi influenţa pe care o au. Aceasta face din conştientizarea turismului o cerinţă de bază pentru succesul dezvoltării durabile a turismului.

Conştientizarea turismului în general este o cerinţă de bază pentru succesul dezvoltării durabile a turismului.

Turismul implică toţi cetăţenii. Aceasta indică faptul că oricine din ţară, din diferite ţări, din oraşe şi sate au un rol în industria turismului. Dezvoltarea turismului nu aduce beneficii doar celor implicaţi direct în sectorul turistic, ci şi indirect tuturor celorlalţi.

Turismul implică toţi cetăţenii. Dezvoltarea turismului nu aduce beneficii doar celor implicaţi direct în sectorul turistic, ci şi indirect tuturor celorlalţi.

Conştientizarea publicului în ce priveşte turismul trebuie să înceapă la vârste foarte mici, de preferinţă din şcoala primară, integrate în programa şcolară. Este responsabilitatea profesorilor din şcoala primară să le prezinte elevilor principiile de bază ale sectorului ospitalităţii şi turismului. Pentru a realiza acest lucru, profesorii din şcoala primară au nevoie de pregătire. Prima iniţiativă luată este aceea de a include „Turismul Românesc” în programa şcolară, dar acest lucru nu a fost încă implementat.

Conştientizarea în sectorul ospitalităţii şi turismului trebuie integrată la orice nivel, atât în educaţia generală formală în gimnaziu cât şi ca parte a oricărui program de pregătire practică în turism.

Lipsa generală a conştiinţei turistice este o problemă acută şi este necesar să fie tratată urgent. Mai întâi, în rândul celor care sunt implicaţi direct sau indirect în sectorul ospitalităţii şi turismului şi în al doilea rând la nivelul populaţiei, pentru o mai bună înţelegere a importanţei dezvoltării turismului pentru dezvoltarea economică şi socială.

Conştientizarea turismului nu este benefică doar pentru dezvoltarea turismului internaţional, ci şi pentru turismul intern. Conştientizarea ospitalităţii şi a satisfacţiei vizitatorilor reprezintă o nouă valoare comună a societăţii româneşti, pentru vizitatorii străini şi pentru turiştii români.

3.3.1 Programul de Conştientizare în sectorul Ospitalităţii şi Turismului (“ROMWELCOME”)

Recomandăm crearea unui program amplu de conştientizare în sectorul ospitalităţii şi turismului la nivel naţional “ROMWELCOME” care să fie implementat în următorii ani pentru a îmbunătăţi atitudinea generală faţă de sectorul ospitalităţii precum şi calitatea serviciilor, în rândul tuturor factorilor implicaţi direct sau indirect în sectorul ospitalităţii şi turismului, şi pentru crearea unei imagini pozitive şi a reputaţiei României ca destinaţie turistică, pe plan naţional şi internaţional.

3.3.2 Grupuri ţintă de conştientizare în turism

Pot fi identificate câteva grupuri ţintă prioritare către care să se focalizeze programul amplu de pregătire în turism:

§ Sectorul ospitalităţii la toate nivelurile (personalul hotelier şi personalul din restaurante)

§ Sectorul turistic şi de călătorii la toate nivelurile (personalul din servicii, ghizii de turism, personalul din centrele de informare turistică, etc.)

§ Autorităţi publice naţionale, regionale şi locale

§ Factorii indirect implicaţi în turism dar care intră în contact direct cu vizitatorii (poliţia de frontieră, vameşii, şoferii de taxi, personalul din muzee, etc.)

§ Elevii de şcoală generală prin intermediul profesorilor

§ Toţi furnizorii de servicii de educaţie generală şi profesională

§ Publicul în general

Diferitele grupuri de interese necesită diferite modalităţi de abordare şi de implementare.

3.3.3 Programele de conştientizare în turism

Un număr de programe aplicative diferite de conştientizare în sectorul ospitalităţii şi turismului sunt recomandate a fi create pe termen scurt şi lung.

§ Seminare de scurtă durată de cel mult o zi sau două pentru diferitele grupuri ţintă ce vor fi conduse de o echipă mobilă de instructori special pregătiţi în mod continuu.

§ Editarea şi distribuţia de publicaţii, broşuri, banere, poster etc., pentru diferitele grupuri ţintă.

§ Discuţii în mass-media şi în cadrul evenimentelor publice.

Prin intermediul asistenţei tehnice şi financiare externe internaţionale (posibil din Fondurile Structurale Europene) şi sub auspiciile Departamentului de dezvoltare a resurselor umane şi de Conştientizare şi Instruire puternic şi activ, din cadrul Organizaţiei Naţionale pentru Turism, recomandăm pregătirea de cadre specializate în sectorul ospitalităţii şi turismului, pentru a realiza seminare scurte de pregătire în toată ţara în mod continuu.

Acţiunea 7

Pregătirea unei echipe mobile de instructori specializaţi în sectorul ospitalităţii şi turismului, pentru a realiza seminare de pregătire scurte în toată ţara în mod continuu. Echipa mobilă de instructori va fi pregătită de către un expert / instructor străin prin intermediul unui proiect de asistenţă tehnică internaţională externă pentru formarea de cadre de pregătire.

Departamentul de dezvoltare a resurselor umane din cadrul Organizaţiei Naţionale pentru Turism trebuie să iniţieze, coordoneze şi monitorizeze implementarea programelor de conştientizare ospitalităţii şi turismului, prin seminare, publicaţii de instruire şi evenimente. Trebuie să se formeze alianţe strategice diferite cu parteneri corespunzători pentru distribuirea responsabilităţilor organizatorice şi logistice.

3.3.4 conştientizarea Industriei Ospitalităţii şi Turismului

Conştientizarea în sectorul Ospitalităţii şi Turismului este urgent necesară în cadrul sectorului Ospitalităţii şi Turismului în sine, atât în domeniul privat cât şi în domeniul de stat. Numeroasele din percepţiile existente se bazează încă pe valori demodate şi nu sunt încă orientate spre consumator, piaţă şi servicii, ca reprezentând reguli de bună practică în industria modernă a ospitalităţii.

Turismul este o industrie „a oamenilor pentru oameni”. Tocmai angajaţii din sectorul turistic reprezintă cheia succesului acestui sector. Aceştia au puterea de a face frumoasă sau neplăcută o vizită, o vacanţă, o vizită la hotel, la un obiectiv turistic, la o staţiune de pe litoral, sau chiar o vizită la un centru de informare turistică.

Oferirea de servicii de calitate şi competitive necesită o atitudine şi un comportament pozitive şi necesită un anumit nivel de grijă faţă de client şi de satisfacere a acestuia.

Această conştientizare trebuie dezvoltată şi îmbunătăţită în rândul operatorilor din sectorul privat, oferind servicii în sectorul ospitalităţii şi turismului vizitatorilor străini şi români. Înţelegerea „regulilor jocului” din ospitalitate, primirea vizitatorilor, satisfacţie vizitatorilor, competitivitate, comportamentul consumatorului şi calitatea serviciilor reprezintă factori critici în succesul dezvoltării durabile a turismului.

Angajatorii trebuie să îşi vadă şi să îşi trateze angajaţii ca factori de mare importanţă şi să investească în pregătirea şi dezvoltarea profesională a acestora.

Trebuie create recomandări pentru sesiunile de pregătire la locul de muncă în sectorul ospitalităţii şi turismului şi care să fie implementate de preferinţă prin asociaţiile comerciale din acest sector.

Parteneriatul cu asociaţiile hoteliere prezente şi viitoare, asociaţiile de pensiuni, asociaţiile de turism şi de călătorii, etc., seminarele de pregătire comună în sectorul ospitalităţii şi turismului din diferite locuri din ţară trebuie organizate, conduse de către instructori în sectorul ospitalităţii şi turismului pregătiţi în acest sens. Aceste cursuri trebuie oferite în mod continuu pentru diferite tipuri de grupuri – directori, supervizori şi personal operaţional – cu orar convenabil, pentru a creşte gradul de conştientizare în sectorul ospitalităţii şi turismului în această industrie.

Acţiunea 7, 42-44

Realizarea şi organizarea de seminare de instruire în sectorul ospitalităţii şi turismului în diferite locuri din ţară în mod continuu pentru toate tipurile de grupuri direct implicate în sectorul ospitalităţii şi turismului de către echipa mobilă de cadre didactice din acest sector.

România are nevoie de un mod de gândire care să creeze noi cicluri de viaţă în cadrul sectorului ospitalităţii şi turismului şi pentru a face acest sector mai bine orientat către consumator şi piaţă.

3.3.5 Conştientizarea ospitalităţii şi turismului pentru personalul din staţiunile balneare

În România, turismul balnear reprezintă aproape integral în prezent o activitate de tratament medical pentru „pacienţii” care sunt cazaţi într-o staţiune balneară pentru un anumit tratament medical într-un mediu clinic destul de demodat în prezenţa doctorilor şi a asistentelor medicale.

Pentru a face din turismul balnear un concept nou competitiv al ospitalităţii, care să fie de asemenea atractiv pentru vizitatorii străini, este necesar să se modifice complet abordarea şi modul de gândire. Trebuie să se treacă de la „pacienţi” la „oaspeţi”, de la „tratament medical” la „sănătate”, de la un tratament pur medical la o experienţă totală de tratament, sănătate, relaxare, ospitalitate, în care grija faţă de client reprezintă componenta cea mai importantă. În special trebuie să se treacă de la o atitudine pasivă a cazării persoanelor la un marketing şi o promovare active competitive pentru atragerea vizitatorilor.

Acest lucru necesită o îmbunătăţire deosebită a conştientizării în sectorul ospitalităţii în rândul operatorilor, investitorilor, autorităţilor locale şi a personalului medical şi paramedical din staţiunile balneare, prin intermediul unui program general de pregătire şi de informare în domeniul ospitalităţii.

Aceste programe de pregătire nu trebuie să se axeze doar pe ospitalitate şi grija faţă de vizitatori şi satisfacţia clientului, ci şi pe familiarizarea cu conceptele de marketing specifice şi cu cerinţele pieţei din Europa pentru a deveni mai puţin dependenţi de piaţa internă.

Acţiunea 83

Organizarea şi derulare de seminare de pregătire în domeniul sectorului ospitalităţii şi turismului şi al satisfacţiei clienţilor în diferite locuri din ţară în mod continuu pentru întreg personalul din staţiunile balneare, de către echipa mobilă de instructori în sectorul ospitalităţii şi turismului.

România ar putea deveni una din cele mai „accesibile destinaţii pentru produsul turistic de sănătate şi tratament din Europa”.

Sectorul balnear are nevoie de realizarea de urgenţă a seminarelor de pregătire în sectorul ospitalităţii şi turismului pentru personalul său prezent şi viitor şi pentru personalul medical şi paramedical.

3.3.6 Conştientizare în turism şi ospitalitate pentru oficialităţile din turism

Această înţelegere şi informare a sectorului ospitalităţii şi turismului este de asemenea importantă pentru autorităţile publice, responsabile pentru planificarea, organizarea, marketingul şi monitorizarea turismului din ţară. Aceştia trebuie de asemenea să înţeleagă „regulile jocului” din sectorul ospitalităţii şi turismului.

Acţiunea 40

Organizarea şi realizarea unui număr de seminare aplicative de pregătire în domeniul turismului pentru toţi angajaţii Organizaţiei Naţionale pentru Turism, inclusiv reprezentanţii regionali, ministerele responsabile pentru turism şi alte ministere similare, de către echipa mobilă de instructori în sectorul ospitalităţii şi turismului.

3.3.7 Terminologia internaţională

O parte importantă a conştientizării turismului în românia este de asemenea folosirea terminologiei general acceptate folosită în sectorul ospitalităţii şi turismului. Marketingul Internaţional şi European necesită „analiza aceloraşi aspecte” şi folosirea aceleiaşi terminologii.

Familiarizarea cu folosirea terminologiei internaţionale va îmbunătăţi colectarea de date statistice în turism precum şi legislaţia şi reglementările în domeniul turismului. Acesta este un proces de învăţare.

Deoarece un sector al ospitalităţii şi turismului modern este orientat în special către client şi către turist şi nu către produs, trebuie să se modifice un număr de termeni.

Terminologia internaţională corespunzătoare poate fi folosită în limba engleză (limbă internaţională) sau poate fi tradusă în limba română. De fapt, nu există un echivalent perfect în limba română pentru termenul „hospitality”.

„Guesthouse” poate fi denumită în limba română „pensiune”, însă nu ar trebui tradusă cu sensul de „boarding house”. Capacităţile de cazare sunt date în camere şi nu în locuri sau în paturi, iar gradul de ocupare este dat în gradul de ocupare al camerelor şi nu în număr de locuri ocupate.

De asemenea denumirile posturilor trebuie adaptate în conformitate cu regulile de bună practică europene şi internaţionale. Un director general al unui hotel nu este „administrator”, un supervizor nu este „foreman” iar un „hotel technician” nu este termenul general folosit pentru recepţionist sau pentru cameristă, iar un chelner sau chelneriţă nu este „food seller”.

Folosirea terminologiei internaţional acceptate va contribui de asemenea la îmbunătăţirea imaginii generale şi a statutului funcţiei sau carierei în sectorul ospitalităţii, care în românia sunt încă extrem de scăzute.

3.3.8 Conştientizarea vizitatorilor pentru categoriile de personal speciale

Există categorii speciale de profesii care sunt implicate în primirea turiştilor străini şi români, dar care nu sunt direct implicaţi şi angajaţi în sectorul ospitalităţii şi turismului. Totuşi, activitatea şi comportamentul acestora are o influenţă puternică asupra imaginii generale a turismului şi asupra reputaţiei turismului din România astfel că este necesar să se includă aceste categorii profesionale în programul de pregătire pentru turism şi pentru satisfacţia vizitatorului.

Dezvoltarea şi implementarea unei serii de seminare scurte de o zi în turism şi satisfacţia vizitatorilor este recomandată. Aceste scurte seminare trebuie organizate în conformitate cu nevoile şi cu atribuţiile diferitelor categorii de specialitate.

Categoriile important care necesită un anumit nivel de cunoaştere în turism şi noţiuni de bază despre ospitalitate şi satisfacţia vizitatorilor sunt:

§ Poliţia de frontieră, vameşii şi poliţiştii de pe aeroporturile internaţionale, punctele de frontieră (străzi, căi ferate, croaziere fluviale), şi care reprezintă „porţile” de intrare în ţară, acolo unde formează primele impresii şi ultimele impresii.

§ Şoferii de taxi care oferă servicii în sectorul ospitalităţii vizitatorilor străini şi români. Adesea şoferii de taxi, precum şi poliţiştii, reprezintă o sursă importantă de informare turistică la sosirea într-un loc nefamiliar pentru un vizitator.

§ Personalul din muzee şi personalul de la centrele de atracţie turistică specifice, culturale şi istorice

În principiu, seminarele de pregătire recomandate sunt destinate celor care nu sunt direct angajaţi în sectorul turistic, ci se ocupă de primirea vizitatorilor care sosesc în ţară, care merg prin ţară şi părăsesc ţara după sejur.

Aceste seminare vor dura doar una sau două zile cel mult şi vor include următoarele elemente:

§ Informaţii despre ceea ce este turismul, ce este un turist şi care este importanţa turismului pentru economia ţării respective. Pentru conştientizarea impactului activităţii acestora pentru imaginea şi reputaţia generală a turismului ţării.

§ Importanţa sprijinirii vizitatorilor, oferirea de informaţii necesare şi apoi nevoia de a cunoaşte cum pot fi direcţionaţi vizitatorii către sursele specifice de informare.

§ Importanţa impresiilor create vizitatorilor şi a modului în care primele impresii pot avea o influenţă asupra şederii acestora în ţară

§ Înţelegerea beneficiilor griji faţă de client, nu doar pentru vizitatori ci şi pentru ţară şi pentru cei care îşi oferă serviciile.

§ Aptitudinile de comunicare necesare, care contribuie la crearea unui mai bun comportament faţă de client pentru vizitatori

§ Aptitudinea de a rezolva orice problemă şi modul de abordare a vizitatorilor şi turiştilor. Câteva recomandări cu privire la tratarea problemei şi a situaţiilor dificile mai eficient.

Conştientizarea turismului pentru personalul „neinformat”

O contribuţie importantă la imaginea şi reputaţia generală a turismului unei ţări este comportamentul poliţistului de frontieră (de la oficiul imigrări) şi personalul din vămi la cel din punctele de frontieră, care reprezintă porţile de acces ale ţării, unde vizitatorii străini îşi formează prima şi ultima lor impresie.

Autorităţile de frontieră nu sunt considerate a fi instruite drept profesionişti în turism, însă sunt direct implicaţi în primirea vizitatorilor străini în ţară. Aceştia sunt indirect implicaţi ca parte a experienţei totale a turismului. Activitatea acestora, prin faptul că contribuie la reputaţia generală a turismului, este critică.

Formalităţile de trecere a frontierei pentru turiştii străini includ controlul paşapoartelor şi controlul vamal la aeroporturile internaţionale pentru zborurile internaţionale care intră şi formalităţile de trecere a frontierei, precum şi în locurile în care vasele de croazieră pe Dunăre intră în ţară.

În prezent nu există un program de instruire în acest sens a personalului neinformat din aceste zone.

În contextul îmbunătăţirii imaginii şi reputaţiei turismului naţional al ţării se recomandă ca autorităţile de frontieră (poliţia de frontieră, vameşii, poliţia şi autorităţile navale) să fie pregătite în ce priveşte principiile de bază ale educaţiei turistice şi ale satisfacţiei vizitatorilor.

Aceste seminare de pregătire trebuie oferite întregului personal neinformat direct implicat şi care se ocupă de primirea turiştilor străini.

Acţiunea 42

Organizarea de seminare scurte de o zi de pregătire pentru turism şi pentru satisfacerea vizitatorului pentru poliţia de frontieră şi pentru vameşi în aeroporturile internaţionale şi în punctele de frontieră, de către echipa mobilă de cadre didactice din sectorul ospitalităţii şi turismului.

Educaţia turistică pentru personalul din muzee

Muzeele reprezintă în permanenţă o atracţie importantă pentru turiştii străini şi români, fie că este vorba despre obiective istorice, culturale, de interes special sau de artă modernă. Principala motivaţie a vizitării unui muzeu este pentru a vedea o colecţie. Însă, muzeul oferă de asemenea servicii suplimentare vizitatorilor prin intermediul personalului său specializat.

O importantă componentă a serviciilor oferite de către muzeu sunt informaţiile, textele explicative împreună cu diferitele obiecte, informaţii separate scrise şi orale furnizate de către ghizii de muzeu şi alte categorii de personal.

O parte din angajaţi va fi implicată în vânzarea de suveniruri şi alte articole similare prin magazinele din muzee, iar alţii vor oferi servicii de alimentaţie.

Întreg personalul care se ocupă de vizitatori şi care oferă servicii acestora ar trebui să aibă cunoştinţele necesare în privinţa satisfacţiei vizitatorilor şi a ospitalităţii, aspecte ce necesită rezolvarea rapidă şi educaţia comportamentală.

Deşi există diferenţe semnificative între cifrele din diferite surse, cifrele oficiale indică faptul că există aproximativ 675 muzee vizitate de un număr total de aproximativ 10 milioane de persoane pe an. Un număr considerabil al acestor vizitatori sunt elevi.

Nu se cunoaşte numărul de angajaţi din muzee şi care sunt atribuţiile acestora, însă se estimează că cel puţin 3500 de angajaţi din muzee se ocupă de primirea vizitatorilor în sensul că oferă informaţii, vând suveniruri, îndrumă vizitatorii etc.

În general, personalul nu este instruit în îndeplinirea atribuţiilor şi în satisfacţia vizitatorilor sau în ospitalitate. De asemenea nu au cunoştinţe generale despre turism şi nu cunosc importanţa comportamentului lor pentru imaginea generală şi pentru reputaţia turismului din România. În acest sens nu există nici o diferenţă între vizitatorii străini şi vizitatorii români.

Se recomandă crearea şi implementarea unui program de pregătire pentru turism şi pentru satisfacţia vizitatorului aplicativ şi la nivel naţional pentru întreg personalul muzeelor care se ocupă direct de primirea vizitatorilor români şi străini în muzee, mănăstiri şi la alte centre de atracţie turistică similare, în diferite locaţii din ţară în cursul anului 2008. Acest program de instruire va reprezenta un efort comun al organizaţiei naţionale pentru turism şi al Departamentului pentru Muzee şi Colecţii Publice din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor sau al consiliilor locale sau judeţene.

Acţiunea 42

Realizarea de cursuri de scurtă durată de două zile pentru turism şi satisfacţia vizitatorului, de către echipa mobilă de instructori în sectorul ospitalităţii şi turismului.

3.3.9 Educaţie turistică pentru autorităţile publice

Autorităţile de planificare locale, autorităţile regionale şi autorităţile guvernamentale naţionale din aproape toate ministerele şi departamentele sunt într-un fel direct sau indirect implicate în organizarea şi dezvoltarea turismului. Pentru a evita contradicţiile dintre deciziile de planificare naţionale şi locale cu principiile de bază ale dezvoltării corecte a turismului, înţelegerea principiilor de bază ale ospitalităţii şi turismului şi ale principiilor de bază ale marketingului în turism, sunt urgent necesare pentru autorităţile publice la toate nivelurile, inclusiv la nivel politic.

Instrumentele conştientizării turismului

Se recomandă crearea unor instrumente speciale de conştientizare a turismului pentru toate autorităţile la nivel naţional, regional şi local, care sunt implicaţi în procesul de luare a deciziilor de orice fel care sunt legate direct sau indirect de dezvoltarea sectorului ospitalităţii şi turismului.

Acţiunea 44

Crearea şi distribuirea instrumentelor de educaţie turistică către toate autorităţile la nivel naţional, regional şi local, care sunt implicate în procesele de luare a deciziilor legate direct sau indirect de dezvoltarea sectorului ospitalităţii şi turismului .

Instrumentele de dezvoltare a sectorului ospitalităţii şi turismului vor consta dintr-u număr de componente atractive şi bine pregătite, precum broşuri, pliante, postere şi butoane cu explicaţii scurte, sloganuri, motto-uri, „regulile jocului în turism”, codurile de comportament, etc.

Câteva exemple de astfel de declaraţii sunt:

“Turismul este cea mai competitivă activitate economică din lume”

“Turismul nu este un proces automat; este necesară muncă susţinută şi angajamente solide”

“Succesul dezvoltării durabile a turismului necesită o cooperare strânsă şi un parteneriat între toţi factorii de răspundere, publici şi privaţi, implicaţi direct sau indirect”

“Angajamentul pentru dezvoltarea turismului este un angajament privind educaţia în turism”

“Nu este greu să atragem turiştii pentru prima dată, însă este mult mai greu să îi atragem din nou”

“Produsul turistic este experienţa totală a turiştilor şi include facilităţile, serviciile, informaţiile turistice, ambianţa şi mediul, inclusiv accesibilitatea, infrastructura, rentabilitatea, mijloacele bune de transport, etc.”

Instrumentele trebuie realizate prin intermediul unui proiect separat, care include designul, producţia şi distribuţia instrumentelor în toate oraşele, judeţele, ministerele etc şi trebuie însoţite de o campanie mass-media şi de publicitate la nivel naţional.

Instrumentele trebuie realizate cu ajutorul unui proiect de asistenţă tehnică internaţional.

Acţiunea 44

Crearea şi distribuirea de „instrumente” pentru educaţie turistică, ce includ pliante şi alte materiale ce conţin informaţii de bază în sectorul ospitalităţii şi turismului.

3.3.10 Conştientizarea turistică în şcoli (pregătirea profesională)

Conştientizarea şi înţelegerea de bază a sectorului ospitalităţii şi turismului trebuie să înceapă cât mai curând posibil, de preferinţă din şcolile primare, însă cu siguranţă trebuie să fie integrate în programa din şcolile gimnaziale din România.

Trebuie create module educaţionale simple dar eficiente pentru profesori pentru a le permite să integreze înţelegerea de bază a principiilor ospitalităţii şi turismului în programa lor dacă este posibil (de ex. geografia).

Obiectivul este crearea unei conştiinţe şi a unei înţelegeri a posibilităţilor şi beneficiilor ospitalităţii şi turismului în general şi al ţării în special, în rândul elevilor de şcoală primară şi de gimnaziu şi de asemenea în instituţiile de educaţie superioară (licee).

Se recomandă organizarea unei serii de seminare pilot pentru profesori şi crearea de instrucţiuni pentru profesori cu privire la sectorului ospitalităţii şi turismului pentru a:

§ Pentru a crea o mai bună informare în sectorul ospitalităţii şi turismului în rândul tinerilor să creeze o mai bună informare a sectorului ospitalităţii şi turismului în rândul tinerilor şi să creeze o imagine mai bună privind oportunităţile de carieră pentru generaţia viitoare.

§ Crearea unei înţelegeri reciproce şi a unei cooperări între sectorul turistic şi cel educaţional

§ Sprijinirea profesorilor pentru a aprecia corect oportunităţile de educaţie şi de carieră care sunt disponibile tinerilor în industria turistică

§ Profesorii să fie conştienţi de calificările şi calităţile personale necesare pentru tinerii care doresc să intre în industria turismului

§ Să îi ajutăm pe profesori să înţeleagă aşteptările vizitatorilor şi modul în care industria întruneşte şi depăşeşte nevoile în schimbare ale acestora

Atunci când profesorii cunosc principiile şi valorile de bază ale sectorului ospitalităţii şi turismului, acestea pot fi integrate în diferite componente ale programei şcolare fără a fi nevoie de prea mult timp.

În România existau aproximativ 6400 de şcoli generale şi gimnaziale în 2005/2006 cu un număr total de 1.900.000 elevi, din care cam 50% în şcoli generale şi 50% în şcoli gimnaziale.

În total existau cam 150.000 profesori angajaţi în aceste şcoli generale şi gimnaziale, din care cam 50.000 în şcoli generale.

În 2005/2006 existau cam 1400 de licee în România răspândite în întreaga ţară, cu un număr total de aproximativ 768.000 elevi înregistraţi şi 62.000 profesori

Oferirea acestor elevi a unor cunoştinţe de bază în ce priveşte principiile ospitalităţii şi turismului va avea un impact enorm pentru înţelegerea şi atitudinea viitoare faţă de dezvoltarea turismului din ţară. Există de asemenea un impact indirect. Copii le povestesc părinţilor despre lucrurile pe care le-au învăţat la şcoală. Acest lucru trebuie combinat cu conştientizarea problemelor de mediu pentru a reduce gradul de poluare cu gunoaie, de exemplu, în ţară.

Conştientizarea turismului în şcolile generale

În toate şcolile generale din ţară, educaţia turistică trebuie integrată în programa şcolară într-un mod special (de ex. într-o carte desenată) care să includă un mesaj pozitiv cu privire la turism. Percepţia iniţială cu privire la ospitalitate şi turism este importantă pentru cunoaşterea viitoare de către publicul general a turismului şi pentru îmbunătăţirea imaginii oportunităţilor de muncă în sectorul ospitalităţii şi turismului. Elevii de şcoală vor împărtăşi părinţilor cunoştinţele însuşite în şcoală, fapt ce va avea un efect suplimentar pozitiv.

Elevii de şcoală generală trebuie să înveţe:

§ Să înţeleagă de ce călătoresc oamenii

§ Să înţeleagă importanţa României ca destinaţie turistică

§ Să înţeleagă natura şi dimensiunea sectorului ospitalităţii

§ Să înţeleagă impactul pozitiv şi negativ al turismului

§ Să înţeleagă importanţa grijii faţă de client şi a ospitalităţii

Educaţia turistică nu trebuie să reprezinte o materie separată, ci poate fi inclusă în diferitele materii de studiu prin noţiuni de teorie, exerciţii şi studii de caz, acolo unde este necesar, în funcţie de recomandările profesorilor.

Acţiunea 80a

Organizarea unei serii de seminare pilot pentru profesorii de şcoală generală şi elaborarea de recomandări cu privire la integrarea elementelor de educaţie în ospitalitate şi turism în programa şcolară existentă. Trebuie realizate seminare pilot şi recomandări care vor fi organizate de expertul/instructorul în turism şi satisfacţia vizitatorilor.

Educaţia turistică în şcolile gimnaziale (licee)

Introducerea materiilor de studiu legate de sectorul ospitalităţii şi turismului în cadrul ştiinţelor sociale, de mediu, studiile culturale sau de geografie economică, vor stimula elevii să se gândească cu atenţie la avantajele pe care turismul le-ar putea aduce comunităţii şi ţării.

Elevii de gimnaziu trebuie să aibă capacitatea de a:

§ Înţelege impactul economic al turismului

§ Înţelege impactul socio-cultural al turismului ca industrie globală

§ Înţelege impactul turismului asupra mediului

Acest program trebuie să includă înţelegerea necesităţii de a echilibra aceste beneficii pe baza efectelor posibile ale dezvoltării necontrolate a turismului.

Oportunităţile de carieră trebuie evidenţiate iar elevii trebuie să primească recomandări clare privind ceea ce implică fiecare loc de muncă în sectorul ospitalităţii şi turismului în ce priveşte studiul, pregătirea şi angajarea personală. „Să urmăm paşii unei cariere în sectorul ospitalităţii” (vezi anexa)

Acţiunea 80b

Elaborarea de manuale pentru profesori pentru pregătire profesorilor de şcoală gimnazială în sectorul ospitalităţii şi turismului, şi integrarea educaţiei în sectorul ospitalităţii şi turismului în programa şcolară. Va fi elaborat şi realizat de un expert/instructor în educaţie turistică şi satisfacţie vizitatorilor.

Acţiunea 80c

Elaborarea unei broşuri de educaţie turistică pentru elevii de gimnaziu, referitoare la carierele în sectorul ospitalităţii şi turismului din România. Aceasta va include informaţii despre Institutele de Educaţie în Sectorul Ospitalităţii. Va fi elaborat şi realizat de un expert/instructor în educaţie turistică şi satisfacţie vizitatorilor.

3.3.11 Campanii de conştientizare a publicului în educaţia turistică

Educaţia turistică priveşte pe toţi cei din ţară. Cea mai importantă motivaţie pentru ca oamenii să viziteze alte ţări este aceea de a cunoaşte alţi oameni. Sectorul turistic este un sector al oamenilor!

Din acest motiv, este de asemenea important pentru public să înţeleagă sectorul ospitalităţii şi turismului şi importanţa şi beneficiile acestuia pentru ţară şi pentru economie.

Atunci când noţiunile de bază pentru înţelegerea sectorului ospitalităţii şi turismului sunt introduse în şcoală, aceste cunoştinţe ajung la copii şi părinţiilor din zonele urbane şi rurale. În plus, educaţia turistică este creată prin campanii media (TV, radio şi presă) şi prin evenimentele şi activităţile locale speciale, precum o săptămână turistică cu banere în oraş, sau un concurs special sau un concurs pentru copii pentru turism.

Trebuie elaborate şi organizate cu regularitate o serie de campanii de conştientizare a publicului, pentru a evidenţia importanţa industriei turismului. Lunile de educaţie turistică, săptămânile de educaţiei turistică, campaniile media în cooperare cu vedetele naţionale sportive sau populare.

Campanii media de conştientizare a publicului în turism

Media	Strategii şi instrumente
Radio	§ Discuţii § Interviuri cu turiştii § Interviuri cu furnizorii de servicii, pentru împărtăşirea experienţelor § Programe scurte în diferite aspecte ale sectorului ospitalităţii şi turismului
Televiziune	§ Discuţii şi dezbateri regulate privind aspectele şi tendinţele cheie § Interviuri cu turiştii § Interviuri cu furnizorii de servicii, pentru împărtăşirea experienţelor § Comunicarea ultimelor realizări § Ceremonii de premiere
Presa scrisă	§ Articole şi interviuri în reviste § Ziare § Comunicări lunare prin email privind evenimentele şi ediţiile § Comunicări pe internet § Articole speciale în ziare de largă distribuţie
Evenimente	§ Săptămâni turistice § Evenimente tematice § Ceremonii de premiere

Personalităţile naţionale din sport pot susţine interviuri televizate pentru a-şi exprima angajamentul, pregătirea, dedicarea lor pentru a deveni cei mai buni în sportul pe care îl practică, şi despre competiţia dură, şi să compare această pregătire şi angajament cu cea din sectorul ospitalităţii şi turismului pentru a face din acest sector unul competitiv.

Campaniile de Conştientizare a Publicului în turism sunt de fapt instrumente de marketing intern destinate îmbunătăţirii cunoştinţelor cetăţenilor în ce priveşte sectorul turistic din România.

Acţiunea 81

Crearea şi organizarea unei serii de campanii de conştientizare a publicului în mod regulat, pentru a evidenţia importanţa industriei turistice. Exemple în acest sens sunt lunile turistice, săptămânile turistice, campaniile media, evenimentele, etc.

Alte campanii de conştientizare a publicului

§ Banere şi postere stradale

§ Campanii de conştientizare a protecţiei mediului: „Păstraţi curăţenia oraşului”

§ Concursuri de desen pentru copii

3.4 Educaţia instituţionalizată în sectorul ospitalităţii şi turismului

Educaţia şi pregătirea profesională practică în sectorul ospitalităţii şi turismului trebuie corelată cu oportunităţile de angajare, cu funcţiile existente şi cu standardele de angajare cerute de diferitele funcţii şi tipuri de unităţi care operează în acest sector. Principalul obiectiv este acela de a privi înainte şi de a realiza pregătire pentru viitorul sectorului ospitalităţii şi turismului din România.

În principiu, pregătire profesională instituţionalizată pentru sectorul ospitalităţii şi turismului trebuie împărţit în două categorii. Programele de pregătire pentru serviciile de ospitalitate (hotel şi restaurante) şi pentru serviciile turistice (operatori de călătorii şi tour operatori şi organizaţii turistice).

3.4.1 Oportunităţile de angajare

Nu se face distincţia între locurile de muncă din sectorul serviciilor în ospitalitate şi cele din turism şi se acordă puţină atenţie redusă componentei practice a pregătirii profesionale.

Text Box: Hoteluri internaţionale Text Box: Unităţi de cazare turistică mici Text Box: Organizaţii turistice Text Box: Operatori de călătorii şi tour operatori

Standardele de pregătire trebuie să ajungă la acelaşi nivel cu standardele moderne actualizate, şi de asemenea cu regulile de bună practică europene şi internaţionale.

Sectorul ospitalităţii include locuri de muncă în:

§ Cazare (recepţie, serviciile în cameră şi curăţenia)

§ Servicii de servire a mâncărurilor şi băuturilor (servicii de catering şi banqueting)

§ Conferinţe şi evenimente

Sectorul ospitalităţii şi turismului include o gamă de locuri de muncă în anumite sectoare şi sub-sectoare:

§ Servicii de tururi şi călătorii (tour operatori, agenţii de călătorii, ghizi de turism)

§ Transport turistic (aerian, fluvial, terestru)

§ Atracţii turistice

§ Administrarea şi organizarea activităţii turistice (planificare, marketing, cercetare şi statistică, etc.).

Atunci când politica este acea de a pregăti personalul pentru nevoile industriei turistice, trebuie să existe diferite programe de pregătire pentru diferite posturi cu diferite subdiviziuni. Unele programe de pregătire necesită o pregătire practică într-o măsură mai mare decât altele.

3.4.2 Pregătirea profesională instituţionalizată în sectorul ospitalităţii şi turismului (“ROMSKILLS”)

Pregătirea profesională instituţionalizată în sectorul ospitalităţii şi turismului trebuie realizată şi recunoscută în România pentru a satisface cererea de personal instruit pentru diferite unităţi de cazare. Cu precădere trebuie pregătit personalul potenţial cu aptitudini practice în instituţiile de pregătire specializate în sectorul ospitalităţii.

3.4.3 Reţelele regionale ale instituţiilor de pregătire în sectorul ospitalităţii

Pentru a satisface cererea viitoare de personal calificat şi de forţă de muncă competentă pentru sectorul ospitalităţii, trebuie creată o reţea de cel puţin 8 – 10 Institute de Pregătire în sectorul Ospitalităţii integral dedicate, care oferă programe de pregătire profesională instituţionalizată pe etape, într-un număr de zone de dezvoltare turistică existente şi potenţiale, prin recrutarea studenţilor din regiune şi prin implicarea activă a acestora în sectorul ospitalităţii şi turismului din aceste regiuni.

Cea mai importantă condiţie este aceea ca noile şcoli hoteliere să aibă suficiente facilităţi de pregătire practică corespunzătoare unui mediu de pregătire. Aceasta include facilităţi de pregătire în arta culinară, facilităţi de restaurant şi bar, recepţie şi câteva camere de oaspeţi şi facilităţi de spălare a rufelor pentru instruirea practică în ospitalitate.

Se recomandă înfiinţarea unei reţele de Institute de Pregătire în sectorul Ospitalităţii (HTI), pe baza unui concept comun (vezi anexa), cu următoarele regiuni:

§ Bucureşti (2x)

§ Litoral (2x)

§ Regiunea Braşov (1x)

§ Regiunea Bucovina (1x)

§ Regiunea Maramureş (1x)

§ Nordul Transilvaniei (1x)

§ Regiunea Timişoara (1x)

§ Băile Herculane (1x) (atunci când această staţiune va fi renovată şi modernizată în viitor)

Noile institute de pregătire în domeniul ospitalităţii ar putea fi înfiinţate prin transformarea complexelor hoteliere existente, fie că sunt în proprietate privată, fie că sunt în proprietatea statului. Fostele hoteluri, care nu mai sunt funcţionale din diferite motive, ar putea fi folosite. Unul din motive ar putea fi întreruperea sistemului de tratamente medicale prin bilete de tratament balnear care va reduce cererea, sau hotelurile care au camerele prea mici pentru a permite dezvoltarea conform cerinţelor de clasificare.

Aceste hoteluri pot fi transformate în Institute de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii prin adaptarea facilităţilor de pregătire menţionate şi folosirea camerelor de hotel pentru a caza studenţii din regiune, funcţionând astfel ca un campus.

Cu investiţii relativ limitate, aceste hoteluri ar putea fi renovate şi facilităţile operaţionale (adesea mari) ar putea fi transformate în spaţii de curs practic adecvate, bucătării cu suficiente puncte de lucru, restaurantele în diferite restaurante de pregătire (A la carte, buffet, banqueting, etc), departamente de recepţie şi de întreţinere, inclusiv câteva camere pentru pregătire. Sălile de conferinţe şi de întruniri pot fi transferate în săli de curs necesare.

Asistenţa financiară trebuie să fie obţinută din partea fondurilor structurale europene prin intermediul Agenţiilor de Dezvoltare Regională corespunzătoare.

Reţeaua de şcoli hoteliere nou înfiinţată din următorii ani trebuie să se compună din şcoli hoteliere private şi de stat. Noile şcoli hoteliere înfiinţate vor corespunde sistemului educaţional existent, comparabil cu şcolile existente speciale pentru limbi străine, informatică şi şcolile economice (vezi Anexa „Sistemul educaţional din România”).

Şcolile hoteliere nou înfiinţate trebuie să ofere cursuri cu program normal şi cu program redus în diferite discipline din sectorul ospitalităţii, în conformitate cu programa şcolară aplicată modernă, la standardele europene. Programa trebuie să pună mai mult accentul pe învăţare şi nu pe predare, mai mult pe însuşirea unor deprinderi practice şi pe nevoile curente ale industriei.

Studenţii trebuie să înveţe deprinderile culinare de bază practice şi teoretice, şi pe cele de servire a mâncărurilor şi băuturilor, de curăţenie şi de recepţie care sunt necesare în această industrie. Acest lucru se realizează printr-o combinaţie a educaţiei în clasă, cu activitatea practică în laboratoare culinare şi alte facilităţi specializate.

În principiu, Institute de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii vor pregăti în special funcţii de execuţie precum: chelneri, bucătari, recepţioneri, personal de curăţenie, deşi un număr de institute ar trebui de asemenea să ofere programe intermediare şi avansate pe lângă programele specifice practice de pregătire în sectorul ospitalităţii şi turismului, pentru a satisface cererea pensiunilor din zonele rurale şi a posturilor potenţiale de supraveghetori din unităţile de cazare.

În principiu, Institutele de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii vor percepe taxe de şcolarizare şi de cazare în campus pentru a avea capacitatea de a oferi cursuri de pregătire de calitate şi de a plăti salarii mai mari personalul lor didactic. Însă, taxele de şcolarizare şi de cazare în campus trebuie să fie accesibile şi parţial sponsorizate prin burse şcolare de stat.

Au fost planificate unele iniţiative ale instituţiilor private de pregătire în cursul elaborării Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului, o companie specializată în sectorul ospitalităţii deţinând proprietatea şi asigurând funcţionarea unui număr de hoteluri existente şi un institut privat de pregătire profesională, care de asemenea deţine hoteluri existente, care ar putea fi transformate în facilităţi de cursuri.

Acestea, ca şi alte iniţiative suplimentare vor depinde de asistenţa tehnică în ce priveşte elaborarea curiculei, pregătirea profesorilor şi asigurarea unei programe moderne în domeniul ospitalităţii.

În contextul integrării europene, după ce recent România s-a alăturat Uniunii Europene, se recomandă înfiinţarea unui număr de parteneriate sau de proiecte de twinning cu şcoli hoteliere europene (Programul EU RO-TRAIN).

Se recomandă ca fiecare Institut de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii să stabilească o relaţie bazată pe activităţi practice cu o şcoală hotelieră existentă şi de renume din Europa. Aceste parteneriate includ asistenţa tehnică în elaborarea curiculei, în planificarea lecţiei, crearea de instrumente didactice, pregătirea profesorilor şi schimbul de profesori şi de studenţi.

Institute de Pregătire Profesională în Sectorul Ospitalităţii trebuie să pregătească angajaţi în funcţie de nevoile din acest sector şi nu să „pregătească viitori şomeri”. Acest lucru înseamnă că curicula trebuie dezvoltată în conformitate cu standardele ocupaţionale necesare, trebuie mai întâi elaborată.

Deoarece acest lucru a devenit deja o regulă de bună practică în majoritatea ţărilor europene, nu va dificil pentru instituţiile partenere europene să satisfacă acest obiectiv şi să îl împărtăşească instituţiei partenere din România.

Acest Program de Parteneriat dintre România şi Europa are patru motivaţii:

§ Va oferi asistenţă sectorului ospitalităţii şi turismului din România pentru a se adapta rapid la standardele de pregătire profesională existente în alte părţi din Europa

§ Va consolida integrarea şi cooperarea europeană între România şi alte ţări din Europa

§ Este considerată a fi cel mai rapid şi mai de succes mod de dezvoltare a sistemului educaţional şi de pregătire profesională în turism în sectorul ospitalităţii şi turismului din România

§ Va asigura accesul la fondurile Structurale Europene

Crearea de parteneriate şi de programe de twinning ar putea fi realizată prin intermediul Asociaţiei Internaţionale a Şcolilor Hoteliere, EUHOFA, care are peste 140 şcoli hoteliere membre, din care aproximativ 105 şcoli hoteliere europene.

Dl. Sören Kühlwein Kristiansen, Preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Şcolilor Hoteliere, EUHOFA a declarat:

“Crearea de oportunităţi de carieră în sectorul ospitalităţii este din ce în ce mai importantă. Mai mult ca niciodată avem nevoie de angajaţi cu o pregătire corespunzătoare, motivaţi, la toate nivelurile, gata să întâmpine numeroasele provocări reprezentate de mediul în continuă schimbare. Ca răspuns la această schimbare, şcolile hoteliere trebuie să îşi adapteze în mod constant programele de pregătire şi să păstreze legături strânse cu acest sector. Noi şcoli hoteliere se deschid în întreaga lume prin care astfel se sporeşte capacitatea şi varietatea programelor de pregătire pentru diferite cariere pe care acest sector le oferă.

În era globalizării sectorului turistic, este esenţial să încurajăm contactul între şcolile hoteliere, pentru a putea compara sistemele de pregătire, pentru a realiza schimburi de experienţă, idei şi de informaţii şi pentru a putea dezbate tematici de interes comun.

EUHOFA INTERNATIONAL a fost fondată în acest scop. Asociaţia noastră promovează schimbul de idei şi contactele între membrii săi şi astfel contribuie la dezvoltarea pregătirii profesionale în sectorul ospitalităţii (www.euhofa.org).

Relaţiile de parteneriat cu noile şcoli hoteliere din diferite ţări membre ale Uniunii Europene vor reprezenta de asemenea un beneficiu enorm pentru România, în ce priveşte diferenţierile şi impactul marketingului turistic.

Având în vedere faptul că majoritatea şcolilor hoteliere şi turistice din Europa au deja contracte de cooperare internaţională, aceasta se poate îngloba perfect strategiilor europene şi internaţionale corespunzătoare.

Beneficiind de coordonarea programului la nivel naţional de către un Departament de Resurse Umane, Pregătire şi Educaţie în Turism în cadrul unei organism nou înfiinţat autonom – ONT -, sprijinit pe termen lung de un proiect de asistenţă tehnică, este posibil să se implementeze procesul de transformare propus în 2 – 3 ani.

Acţiunea 45

Planificarea şi dezvoltarea în etape a unei reţele de Institute de Pregătire Profesională în Sectorul Ospitalităţii de stat şi private, care să ofere cursuri cu program normal şi cu program redus în conformitate cu nevoile industriei, prin transformarea hotelurilor existente (nefuncţionale) în Institute de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii în diferite regiuni ale ţării. Fiecare Institut de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii trebuie să creeze un parteneriat cu o şcoală hotelieră de renume din Europa pentru a ajuta la elaborarea curiculei, a pregătirii profesorilor şi a schimbului de experienţă şi de resurse.

Pe lângă această reţea de Institute de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii, România are nevoie de cel puţin una sau două Şcoli de Management în Sectorul Ospitalităţii pentru pregătirea managerilor de hotel. În prezent există o iniţiativă privată în acest sens; Institutul Român de Management în Sectorul Ospitalităţii (RIHM), în colaborare cu „Ecole Hoteliere de Lausanne”, RIHM oferă o diplomă post-universitară pentru cursuri cu program scurt în management hotelier în module de 12 luni, cu o săptămână de cursuri pe lună pe parcursul unui an.

Principalul obiectiv al Proiectului de Parteneriat pentru Educaţia în sectorul Ospitalităţii Europa – România (EU RO-TRAIN) este schimbarea structurală a modului de abordare a educaţiei în sectorul ospitalităţii şi turismului din românia, în conformitate cu regulile de bună practică europene şi cu cerinţele şi standardele viitoare.

Fondurile structurale şi fondurile bilaterale trebuie alocate pentru fiecare program de parteneriat în parte, în mod suficient pentru implementarea unei cooperări eficiente.

Deşi întreaga curiculă nouă realizată trebuie să corespundă structurii educaţionale naţionale din românia şi schemei de acreditare la nivel naţional, sistemul propus este realizat într-un mod mai practic şi bazat pe cerere decât sistemul tradiţional vechi.

Deoarece sistemul educativ naţional şi schema acreditărilor naţionale în general trebuie deja să se adapteze mai mult la standardele europene, ca un proces în anii următori, acest lucru nu va reprezenta o problemă majoră.

Pentru o mai bună coordonare a diferitelor responsabilităţi ale ministerului responsabil pentru turism şi ale Ministerului Educaţiei cu privire la pregătirea instituţionalizată, recomandăm insistent crearea unui comitet inter-ministerial între cele două ministere, de preferinţă împreună cu Ministerul muncii, ca un organism intermediar pentru finanţarea programelor de pregătire în sectorul ospitalităţii şi turismului prin intermediul Fondurilor Structurale Europene.

Acţiunea 47

Crearea Comitetului Inter-Ministerial pentru coordonarea programelor de pregătire în sectorul ospitalităţii şi facilitarea accesului la sursele de finanţare relevante.

3.4.4 Elaborarea curiculei

Elaborarea unei noi şi moderne curicule pentru diferite Institute de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii este de importanţă critică. O curiculă care să pregătească pe baza aptitudinilor şi competenţei.

În acest sens şcolile hoteliere individuale incluse în parteneriatul european vor juca un rol important, alături de programele de schimb de curs, materialele de pregătire şi programă.

Sunt propuse formate comune de bază ale curiculei pentru patru scenarii diferite. (vezi anexa)

§ Exclusiv Institutul de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii (HTI)

§ Institutul de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii şi Turismului (HTTI)

§ Institutul de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii cu un modul suplimentar de management (HTI+)

§ Institutul de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii şi Turismului cu un modul suplimentar de management (HTTI+)

Alegerea formatului va depinde de resursele disponibile, de calificările personalului didactic, de capacitatea locaţiei şi de cererea din acest sector.

Întreaga curiculă se bazează pe următoarele principii:

§ Pregătirea pentru încadrarea în muncă

§ Reconversia profesională şi policalificarea

§ Pregătirea pentru îmbunătăţirea competenţei şi a performanţei

§ Pregătirea pentru nevoile industriei

§ Module de curs şi structuri de pachete (la alegerea elevului)

§ Perfecţionarea procesului de învăţare şi învăţarea practică

§ Combinarea acţiunilor practice în cadrul institutului şi al industriei

§ Aptitudini practice profesionale combinate cu îmbunătăţirea comportamentului

Curicula de curs este creată pentru un curs de certificare de trei semestre (1,5 ani). Bucătarii necesită un semestru suplimentar, deoarece necesită o experienţă practică mai îndelungată şi este mai mult o meserie bazată pe aptitudini specifice.

Programul de management durează încă trei semestre (în total 3 ani), din care un semestru ca asistent în management în România sau în străinătate.

3.4.5 Pregătirea profesorilor

Cea mai mare provocare este consolidarea competenţei şi a calificării profesorilor. În prezent profesorii de liceu din România, specializaţi în ospitalitate şi turism, sunt în general slab remuneraţi.

În România trebuie pregătită cât mai curând o nouă generaţie de lectori/profesori în sectorul ospitalităţii şi turismului; mai bine instruiţi, mai bine plătiţi şi cu o mai bogată experienţă în acest sector. Un program eficient de pregătire a cadrelor didactice şi profesorilor ar reprezenta o componentă importantă de twinning. În acest sens este de importanţă critică să se identifice, să se selecteze şi recruteze lectori/profesori tineri şi ambiţioşi.

Programul de dezvoltare a sectorului ospitalităţii şi turismului va include un amplu program de pregătire a cadrelor didactice care va implica experţi internaţionali/profesori pentru a pregăti cadre didactice în vederea organizării unui mare număr de cursuri de perfecţionare. Pregătirea unei noi generaţii de instructori pentru Institutele de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii poate fi combinată cu acest program.

3.4.6 Cursurile de specializare instituţionalizate în turism

Sistemul educaţional existent în turism din licee şi universităţi trebuie îmbunătăţit prin adaptarea curiculei şi prin perfecţionarea profesorilor şi a lectorilor de specialitate.

Acţiunea 46

În cooperare cu Ministerul Educaţiei, se va realiza actualizarea şi îmbunătăţirea curiculei existente de cursuri de pregătire instituţionalizate în turism, oferite de către liceele specializate şi îmbunătăţirea calificărilor personalului didactic, prin asistenţă tehnică externă pe termen scurt sau prin parteneriat cu institute de pregătire în turism de renume din Europa.

Reţeaua existentă de licee şi universităţi specializate cu profil turistic trebuie să beneficieze de asistenţa tehnică pentru dezvoltarea curiculei de turism şi a specializarea în continuare a profesorilor.

3.5 Cursuri de perfecţionare în sectorul ospitalităţii şi turismului

România are nevoie de un program de o amploare fără precedent la nivel naţional în dezvoltarea şi pregătirea resurselor umane în sectorul ospitalităţii şi turismului, pentru a dezvolta nivelul de aptitudini şi calitate a serviciilor în întreg sectorul, pentru a corespunde standardelor moderne europene şi internaţionale în servicii şi performanţă şi pentru a creşte nivelul de competitivitate.

Doar în acest fel România va putea concura cu alte destinaţii europene din regiune, precum Bulgaria şi Ungaria.

Întregul sector al ospitalităţii şi turismului din România, urban şi rural, trebuie modernizat în decursul următorilor doi – trei ani, în toate disciplinele şi la toate nivelurile, pentru a creşte productivitatea şi performanţele.

Aceasta include aptitudinile privind serviciile în sectorul ospitalităţii, aptitudinile de supraveghere şi de management hotelier şi pentru alte unităţi de cazare similare (pensiuni), pentru operatorii de călătorii şi tour operatori şi de asemenea la nivel operaţional şi de management, precum şi aptitudini de muncă în administraţia publică din turism.

Cursuri de pregătire pentru managementul de nivel mediu şi de nivel superior

Dezvoltarea aptitudinilor de execuţie nu trebuie să se axeze doar pe personalul de execuţie, ci şi pe personalul de supraveghere şi de management şi pe proprietarii / administratorii de pensiuni şi pe unităţi de cazare de mici dimensiuni fără a fi necesar un anumit nivel de administrare.

În special este important să se pregătească supervizori şi manageri la locul de muncă pentru a deprinde tehnicile de pregătire. Este responsabilitatea oricărui supraveghetor şi director de unităţi de cazare mici să supervizeze, motiveze şi să pregătească personalul propriu prin activitate continuă la locul de muncă. Aceste aptitudini ale supervizorilor de pregătire continuă a personalului lipsesc în majoritatea unităţilor de turism.

Se cunoaşte faptul că dacă aptitudinile de execuţie nu sunt supravegheate corespunzător, acestea vor dispărea încet. Fiecare echipă de personal de execuţie are nevoie de un supraveghetor pentru a supraveghea şi controla calitatea serviciilor. Formarea profesională continuă este cerinţa cea mai importantă pentru orice furnizor de servicii în sectorul ospitalităţii.

Angajaţii din sectorul ospitalităţii adesea se plâng de lipsa personalului pregătit şi calificat. Aceştia se plâng de asemenea de faptul că personalul lor calificat pleacă peste hotare, deoarece pot câştiga mai mult în alte ţări (europene). Însă, angajatorii pot să organizeze numeroase cursuri de pregătire continuă în mod individual şi nu trebuie să aştepte şi să depindă prea mult de alţii. Pot face mult mai mult pentru a-şi păstra personalul. Însă este necesar să ştie cum pot face aceasta.

În principiu pregătirea continuă la locul de muncă trebuie să se facă de către supervizori şi de către directorii de departament; managementul de mijloc al hotelurilor mari şi conducerea de vârf/proprietarii hotelurilor mai mici şi ai pensiunilor. Însă supervizorii, directorii de departament şi directorii trebuie mai întâi pregătiţi pentru a putea instrui.

Supervizarea şi pregătirea personalului înseamnă înţelegerea nevoilor persoanelor şi cunoaşterea modului în care acesta poate fi motivat. Un personal motivat va rămâne pentru mai mult timp iar fluxul redus de angajaţi duce la obţinerea de economii. Personalul mulţumit este mai productiv decât personalul nemulţumit.

Formarea deprinderilor practice de supervizare şi a tehnicilor de pregătire internă poate duce la rezolvarea multora din probleme şi poate duce la realizarea de economii de cost. Cum se pot identifica nevoile personalului şi cum se pot satisface aceste nevoi, astfel încât aceştia să obţină rezultate importante necesită un bun management şi know-how.

Principalele cerinţe de bază pentru ca supervizorii şi managerii să poată comunica eficient cu membrii de personal sunt Conducerea corespunzătoare, Satisfacţia personalului, respectarea standardelor, ascultarea propunerilor şi răspunsul.

Secretul în a-i determina pe angajaţi să lucreze cu entuziasm este recunoaşterea faptului că aceştia au anumite nevoi. Supervizorii şi managerii trebuie să înţeleagă care sunt nevoile personalului. În cazul în care un supervizor sau un manager îi poate ajuta să îşi satisfacă aceste nevoi, performanţele muncii lor vor creşte.

Ascultarea cerinţelor reprezintă o calitate cheie a unui supervizor şi o componentă importantă a tuturor mijloacelor de comunicare. Cum putem să îmbunătăţim aptitudinile de ascultare, chiar şi atunci când nu se exprimă în cuvinte?

“Standardele” definesc calitatea, pe care un hotel sau restaurant trebuie să o îndeplinească. Oaspetele analizează standardele în comparaţie cu preţul pe care îl plăteşte. Un bun supervizor stabileşte şi menţine standarde şi comunică standardele în moc clar şi pe înţelesul personalului. Standardele pot fi consistente, realiste, rezonabile şi realizabile.

Un bun supraveghetor sau manager este un instructor de ajutor, un factor de motivare, un formator de echipă, un bun ascultător şi ştie cum să recunoască efortul personalului şi să îl aprecieze pentru aceasta; pentru a obţine un feedback.

Pregătirea managerilor şi a supraveghetorilor în sectorul ospitalităţii şi turismului, atât în ce priveşte deprinderile profesionale cât şi în ce priveşte pregătirea continuă, reprezintă una din cele mai importante nevoi pentru ţară şi trebuie rezolvată urgent şi temeinic.

3.5.1 Programul de Perfecţionare în sectorul ospitalităţii şi turismului (“ROMSERVICE”)

Programul propus la nivel naţional de perfecţionare în sectorul ospitalităţii şi turismului va consta dintr-un număr de cursuri de pregătire diferite pentru diferite grupuri ţintă şi pentru diferite discipline. Principala condiţie este aceea de a fi bine organizate, bine structurate, bine coordonate şi bine monitorizate. De asemenea, acesta este un aspect recunoscut şi sprijinit de către acest sector.

3.5.2 Conştientizarea pregătirii în sectorul ospitalităţii

Prin urmare, principala prioritate trebuie să o reprezinte crearea unei culturi în ce priveşte pregătirea şi formarea profesională continuă la locul de muncă. „Pregătirea reprezintă o investiţie, nu un cost”. Angajaţii trebuie să înţeleagă importanţa pregătirii, a pregătirii continue la locul de muncă a resurselor umane proprii.

Această pregătire trebuie să fie creată în cooperare cu organizaţiile de comerţ relevante şi prin intermediul conferinţelor, întrunirilor şi publicaţiilor din revistele cu caracter comercial, precum BBW, HRB Expert, etc.

Acţiunea 48

Crearea unei conştiinţe la nivel de industrie în rândul angajatorilor din sectorul ospitalităţii în hoteluri, pensiuni, privind educaţia, printr-o campanie de conştientizare naţională, prin mass-media, publicaţiile comerciale (BBW, HRB Expert, etc.), conferinţe şi prezentări.

Angajaţii trebuie să vadă şi să trateze angajaţii proprii ca nişte active şi trebuie să investească în pregătirea şi dezvoltarea acestora.

3.5.3 cursuri de pregătire de perfecţionare în industrie

Toate cursurile şi materialele necesare de curs vor fi create în cadrul unui proiect de asistenţă tehnică externă internaţională (european sau din altă parte), ce include o componentă majoră de pregătire a cadrelor didactice, şi trebuie să fie în conformitate cu standardele de pregătire Europene/internaţionale şi cu standardele ocupaţionale.

Cursurile de pregătire de perfecţionare în sectorul ospitalităţii şi turismului trebuie să fie cursuri de scurtă durată şi trebuie planificate şi organizate pe perioade, ore şi în locaţii care să corespundă cerinţelor industriei; de preferinţă în perioadele din afara sezonului turistic. Trebuie organizate cursuri de pregătire practică de bază prin cursuri de o zi sau de două zile şi de nivel intermediar prin cursuri de o zi sau de două zile.

Următoarele cursuri sunt recomandate pentru diferitele sub-secţiuni (materiile scrise cu litere îngroşate indică prioritatea maximă).

Sector şi Sub-sector	Subiect	Operaţional	Supraveghere/ Management
Ospitalitate
General	Aptitudini de supraveghere şi tehnici de pregătire		ü
	Aptitudini de management al pensiunii		ü
	Management financiar		ü
	Grija faţă de clienţi ţi satisfacţia vizitatorilor	ü	ü
	Modul de realizare a planului de marketing		ü
	Designul broşurii		ü
	Relaţiile cu oaspeţii	ü	ü
Cazare	Aptitudini de recepţie	ü	ü
	Proceduri de recepţie	ü
	Sisteme de rezervare	ü	ü
	Aptitudini contabile	ü	ü
	Marketing în ospitalitate	ü	ü
	Standarde de setare şi de întreţinere	ü	ü
	Proceduri de curăţenie	ü	ü
Servicii de servire a mâncărurilor şi băuturilor	Aptitudini de servicii în băuturi şi mâncăruri	ü	ü
	Igienă personală	ü
	Satisfacţia consumatorului	ü
	Organizare banqueting		ü
Aptitudini privind pregătirea alimentelor	Organizarea şi managementul bucătăriilor		ü
	Condiţii de igienă pentru cei care manipulează mâncarea	ü
	Aptitudini de bucătărie	ü
	Proceduri de igienă şi de curăţare	ü
	Artă culinară	ü	ü
	Controlul mâncărurilor şi băuturilor		ü
	Planificarea meniului		ü
Călătorii şi turism
Călătorii şi turism	Calităţi de ghid	ü
	Calităţi de tour operator	ü	ü
	Dezvoltare produse turistice		ü
	Ambalare produse turistice		ü
	Marketing în turism		ü
	Proceduri de rezervare	ü	ü
Administrare în turism	Aptitudini de planificare în turism		ü
	Statistică în turism		ü
	Cercetare de piaţă		ü
	Promovare şi branding în turism		ü
	Organizarea activităţii turistice		ü
	Aptitudini de informare turistică	ü	ü
Alte aptitudini	Organizarea şi managementul conferinţelor		ü
	Marketing artizanat	ü	ü

Principalul obiectiv al cursurilor este învăţarea şi învăţarea prin exerciţii practice.

Ceea ce auzi vei uita;
Ceea ce vezi îţi vei aminti;
Ceea ce faci vei înţelege

Educaţia practică trebuie să aibă loc în unităţi de pregătire practică adecvate. Atunci când nu sunt disponibile facilităţi pentru pregătire practică, poate fi organizată cooperarea cu hoteluri existente, deşi folosind hotelurile în funcţiune, acest lucru este departe de a fi ideal. În acest sens noile Institute de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii din diferite regiuni ale ţării vor juca un rol important.

3.5.4 Echipa mobilă de pregătire în sectorul ospitalităţii

Pentru a implementa programul de perfecţionare în sectorul ospitalităţii şi turismului, trebuie selectată o echipă mobilă de instructori şi profesori de practică în sectorul ospitalităţii, care vor fi recrutaţi şi instruiţi prin intermediul unui proiect de asistenţă tehnică pentru pregătirea cadrelor didactice.

Acţiunea 49

Pregătirea unei echipe mobile de instructori în sectorul ospitalităţii şi turismului pentru a realiza cursuri de perfecţionare continuă pentru sector şi/sau pentru a deveni instructori instituţionali ai sectorului ospitalităţii şi turismului pentru diferite discipline. Echipa mobilă de instructori va fi pregătită de un număr de experţi/instructori din diferite discipline, prin intermediul unui proiect de asistenţă tehnică pentru pregătirea cadrelor didactice.

Programul amplu de pregătire a cadrelor didactice trebuie să includă redactarea de manuale de pregătire, curicula, programa şcolară, planul de lecţie şi materialele ajutătoare pentru predare, precum şi co-verificarea şi evaluarea implementării de pregătire practică.

Instructorii naţionali din diferite discipline trebuie pregătiţi şi monitorizaţi de către experţi/instructori străini experimentaţi. Împreună cu experţii/instructorii străini instructorii naţionali trebuie să elaboreze o serie de cursuri de scurtă durată pentru diferite discipline şi diferite materii. Iar împreună trebuie să elaboreze manuale de instruire şi materiale didactice.

Toate cursurile de pregătire trebuie să fie de cea mai bună calitate şi trebuie coordonate la nivel central, de preferinţă de către un departament de Resurse Umane, Pregătire şi Educaţie Turistică din cadrul unei puternice organizaţii naţionale pentru turism, sau prin crearea unui organism independent NGO, responsabil pentru toată activitatea de perfecţionare în sectorul ospitalităţii din ţară.

Pregătirea echipei mobile pentru derularea cursurilor de perfecţionare şi a instructorilor în sectorul ospitalităţii şi turismului trebuie să fie combinată din motive practice. A pregăti o echipă de 8 instructori mobili pe fiecare disciplină sau a pregăti 8 instructori mobili plus 8 instructori în sectorul ospitalităţii şi turismului (16 instructori) nu este nici o diferenţă pentru un expert/instructor internaţional, şi va duce la realizarea multor economii de cost şi de efort de asistenţă tehnică.

Programul de pregătire a cadrelor didactice ar putea fi finanţat prin Fondurile Structurale Europene, deoarece acesta contribuie direct la restructurarea sistemului de pregătire în sectorul ospitalităţii şi turismului şi la îmbunătăţirea calităţii serviciilor din sectorul ospitalităţii şi turismului.

Instructorii pregătiţi vor reprezenta pilonul de bază pentru formarea unei noi generaţii de instructori în sectorul ospitalităţii.

departamentul de Resurse Umane, Pregătire şi Educaţie Turistică propus al Organizaţiei Naţionale pentru Turism ar trebui să fie responsabil de organizarea şi coordonarea Echipei Mobile de Instructori deoarece ANT nu are resursele necesare şi personalul calificat pentru a realiza un astfel de program la nivelul întregii industrii.

Din acest motiv, şi pentru a face programul propus „ROMSERVICE” unul fezabil şi durabil, recomandăm înfiinţarea unei Fundaţii independente de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii, controlată de un Consiliu Director care să fie compus din reprezentanţi ai sectorului public şi privat şi condus de către un Director General calificat.

Acţiunea 6

Crearea unei Fundaţii independente de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii în vederea implementării programului propus de perfecţionare în turism, ca un parteneriat public – privat.

Fundaţia independentă de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii va beneficia de asistenţă tehnică din partea unui consultant pe termen lung prin intermediul unui program extern de asistenţă tehnică.

Instructorii pe probleme de educaţie în sectorul ospitalităţii şi turismului vor fi contractaţi de către fundaţie pe durata activităţii lor pentru un salariu corespunzător.

Bugetul pentru cheltuieli directe şi bugetul operaţional al acestei Fundaţii independente de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii se va asigura parţial din Fonduri Structurale Europene şi de la alţi contribuabili, precum şi prin taxe şi tarife de curs.

Fundaţia independentă de Pregătire în Sectorul Ospitalităţii are nevoie de echipamente de curs (computere, laptopuri, proiectoare, etc) precum şi furgonete pentru o mai mare mobilitate (a se vedea anexa – echipa mobilă de pregătire).

3.5.5 Marketingul şi organizarea cursurilor de perfecţionare

Toate cursurile de pregătire focalizate pe această industrie trebuie prezentate şi promovate în cadrul industriei, prin intermediul presei şi prin mass-media. Toate cursurile trebuie să ofere o rentabilitate ridicată în ce priveşte locaţia, organizarea, logistica şi alimentaţia. Deşi se doreşte ca întregul program de perfecţionare să beneficieze de sponsorizare internaţională, participarea la curs ar putea avea un tarif nominal.

Cursurile de pregătire oferite trebuie să fie cât mai scurte posibil şi trebuie să fie planificate şi organizate în strânsă cooperare cu organizaţiile partenere şi la date şi ore convenabile pentru participanţi şi angajaţi.

3.5.6 Pregătirea ghizilor de turism

Pentru a îmbunătăţi performanţele generale ale ghizilor de turism din România, se face simţită necesitatea programelor de pregătire viitoare care să fie focalizate pe aptitudini practice pentru ghizii de turism. Pentru a îmbunătăţi situaţia pe termen lung, sunt recomandate o serie de acţiuni.

Trebuie realizat un program de pregătire la nivel naţional pentru ghizi de turism şi o serie de cursuri de ghizi turistici de 4 zile fiecare (2 zile de teorie şi 2 zile de curs practic), realizat pentru ghizii de turism existenţi, prin intermediul unui proiect internaţional de asistenţă tehnică externă.

Acest program trebuie implementat de către un expert / instructor internaţional în formarea ghizilor turistici împreună cu trei (3) instructori naţionali în formarea ghizilor turistici, care vor realiza aceste cursuri pentru ghizii existenţi şi viitori din ţară.

Acţiunea 51a

Elaborarea unui program de pregătire la nivel naţional pentru ghizi de turism pentru ghizii existenţi şi viitori, prin intermediul unui proiect internaţional de asistenţă tehnică externă. Un expert / instructor internaţional în formarea ghizilor turistici va organiza o serie de cinci (5) cursuri de ghizi turistici de 4 zile fiecare (2 zile de teorie şi 2 zile de curs practic), împreună cu trei (3) instructori locali, care vor continua aceste cursuri.

Programul de instruire trebuie să includă următoarele aptitudini specifice pentru ghizii de turism, urmate de o componentă de specialitate, legată de interesul specific al ghidului de turism care participă la curs – tururi de vizitare a oraşelor, tururi istorice, tururi religioase, bird-watching etc.

§ Structura unui tur

§ Responsabilităţile ghidului de turism

§ Mecanica ghidului de turism

§ Pregătirea unui tur

§ Aptitudini de comunicare

§ Aspecte privind siguranţa

§ Aspecte de mediu.

Acţiunea 51b

Analiza cerinţelor de înregistrare şi a procedurilor de autorizare pentru ghizii de turism. Participarea la programe de pregătire naţională trebuie să reprezinte o cerinţă pentru prelungirea autorizaţiei. Acest program de pregătire poate fi considerat drept un mod de îmbunătăţire a calităţii serviciilor ANT ca parte a taxei de autorizare ce va fi plătită de către ghidul de turism.

De asemenea curicula modulelor pentru ghizi turistici în cadrul programelor de pregătire instituţionalizată a ghizilor de turism existente în liceele de specialitate trebuie îmbunătăţită, beneficiind de asistenţa tehnică a expertului/instructorului în pregătirea ghizilor de turism.

Acţiunea 51c

Îmbunătăţirea programelor existente de formare a ghizilor turistici în cadrul programelor de pregătire instituţionalizată a ghizilor de turism existente în liceele de specialitate, colegii şi universităţi, prin integrarea de materii specifice ghizilor turistici în curiculă, în conformitate cu standardele europene.

3.5.7 Pregătirea aptitudinilor de informare turistică

Prin intermediul unui proiect internaţional de asistenţă tehnică externă trebuie elaborat un program de pregătire naţională care să fie implementat şi să vizeze pregătire aptitudinilor de informare turistică. Se recomandă organizarea a aprox. 6 cursuri pentru un număr mediu de 20 de participanţi pentru fiecare curs în anul 2008, pentru a asigura pregătirea unui număr total de aproximativ 120 de angajaţi din centrele de informare turistică în ţară. Fiecare participant va primi un manual detaliat de informare turistică pentru consultare continuă.

Acţiunea 9

Elaborarea unui program de pregătire la nivel naţional pentru angajaţii din centrele de informare turistică, de către un expert / instructor în pregătirea angajaţilor din centrele de informare turistică, prin intermediul unui program de asistenţă tehnică externă.

Programul va consta dintr-un curs de pregătire de trei zile, care va include materii ca: atribuţii personale şi instrumente, recomandări practice de pregătire a biroului de informare, obţinerea şi producerea unei game de informaţii turistice, salvare, acces şi folosirea materialelor de informare, asistenţa oferită turiştilor, aptitudini de comunicare, prezentare eficientă şi vânzarea produselor.

Cursul se va desfăşura pe diferite regiuni din ţară pentru a oferi întregului personal de informare turistică existent ocazia de a participa.

În principiu, acest curs va fi organizat şi derulat pentru personalul centrelor de informare turistică şi pentru centrele de îndrumare a vizitatorilor, însă este de asemenea util pentru situaţii similare, în care trebuie să se ofere informaţii precise referitoare la turişti, precum cele pentru personalul de la recepţia hotelurilor, personalul de informare din cadrul operatorilor de turism şi al agenţiilor de turism.

3.5.8 Pregătirea personalului din cadrul ANT

În timpul pregătirii Master Planului pentru dezvoltarea turismului, au fost organizate de către câţiva experţi UNWTO din echipa Master Planului o serie de seminare scurte, în diferite domenii, cu scopul instruirii personalului ANT. Acestea au fost primele sesiuni de instruire a personalului din ANT din ultimii opt ani.

Seminarele de instruire au fost susţinute în următoarele domenii:

§ Competenţe necesare pentru evaluarea clasificării hotelurilor

§ Rolul şi structura Birourilor Naţionale de Turism

§ Participarea la târgurile de turism

§ Dezvoltarea şi proiectarea materialului promoţional

§ Conştientizarea privind turismul şi satisfacţia turiştilor

Formarea continuă a angajaţilor din ANT este o necesitate stringentă pentru a perfecţiona în mod continuu competenţele şi cunoştinţele acestora într-o gamă de domenii şi discipline. Această formare este menită reprezentanţilor regionali din România şi din străinătate.

Din cauza faptului că ANT nu are în prezent suficiente resurse şi personal, sunt necesare multe sesiuni de formare pentru funcţionarii actuali şi pentru noii angajaţi în următoarele discipline:

§ Metodologia de cercetare

§ Statistică în turism

§ Legislaţie în turism

§ Planificare şi dezvoltare

§ Marketing şi promovare

Acţiunea 8

Pregătirea şi realizarea de diferite seminare de instruire pentru personalul ANT în diverse discipline obligatorii, prin intermediul asistenţei tehnice externe. Identificarea posibilităţilor de schimb de experienţă cu alte Organizaţii Naţionale pentru Turism din străinătate pentru o formare de mai lungă durată.

3.6 Dezvoltarea resurselor umane şi organizarea şi coordonarea formării profesionale

Pentru a implementa, organiza şi coordona dezvoltarea resurselor umane şi a strategiei de formare, se pot face următoarele recomandări:

§ în cadrul Organizaţiei Naţionale pentru Turism ar trebui să se înfiinţeze un Departament pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Formare şi Conştientizare Turistică, care să aibă ca principal obiectiv identificarea nevoilor de instruire şi coordonarea acţiunilor menite să satisfacă aceste nevoi;

§ Departamentul ar trebui să lucreze îndeaproape cu un Comitet Consultativ pentru Sectorul Ospitalităţii şi Turismului, reprezentat de principalii acţionari, cu scopul de a se asigura că dezvoltarea resurselor umane nu reprezintă un obstacol pentru dezvoltarea sectorului;

§ să se realizeze o monitorizare continuă a nevoilor de instruire regionale şi sectoriale pentru a se asigura că nicio regiune a ţării nu este dezavantajată în procesul dezvoltării sectorului turistic din cauza lipsei de resurse umane instruite;

§ Departamentul pentru Dezvoltarea Resurselor Umane ar trebui să organizeze întâlniri şi conferinţe regulate cu operatorii de unităţi şi servicii ospitaliere şi turistice pentru a identifica nevoile de instruire şi priorităţile viitoare;

§ Departamentul pentru Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Organizaţiei Naţionale pentru Turism ar trebui să coordoneze această activitate de cercetare şi să dezvolte politici anuale de instruire în colaborare cu Comitetul Consultativ.

3.6.1 Întărirea capacităţii instituţionale

Departamentul pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Formare şi Conştientizare Turistică din cadrul Organizaţiei Naţionale pentru Turism ar trebui să devină punctul focal al tuturor activităţilor de dezvoltare a resurselor umane şi planificare din sectorul ospitalităţii şi turismului, al cărui personal ar trebui să deţină o experienţă relevantă.

Astfel, este imperativ ca atribuţiile departamentului să includă următoarele:

§ evaluarea ofertei de instruire existentă;

§ examinarea nevoilor de instruire pentru toate sectoarele din turism şi recomandarea unor noi programe şi iniţiative de formare, inclusiv cerinţe ale planului de formare;

§ determinarea celui mai bun mod de a furniza instruirea necesară prin instituţiile de învăţământ şi de formare existente sau noi şi prin intermediul sectorului privat;

§ asigurarea că instituţiile de formare profesională din sectorul ospitalităţii îndeplinesc standarde şi criterii specifice;

§ determinarea liniilor directoare pentru viitoarea strategie de formare;

§ identificarea modalităţii de finanţare a acestor cursuri, incluzând o posibilă taxă de instruire şi/sau alte iniţiative de finanţare, care pot include solicitarea unei posibile asistenţe tehnică;

§ elaborarea unei metodologii pentru compilarea datelor care să permită o analiză continuă a impactului instruirii;

§ cooperarea cu CNFPA (Autoritatea Naţională de Certificare) pentru a stabili standardele ocupaţionale naţionale din turism şi ospitalitate, la toate nivelele, bazate pe criterii acceptate pe plan internaţional.

Ministerul responsabil pentru turism şi Organizaţia Naţională pentru Turism, comitetul consultativ, furnizorii de instruire şi sectorul privat din industria ospitalităţii şi a turismului ar trebui să organizeze întruniri anuale pentru a dezbate subiecte-cheie cum ar fi:

§ examinarea nevoilor viitoare de instruire la nivel naţional şi identificarea obstacolelor sau “gâtuiturilor” existente, precum şi a măsurilor necesare pentru a le depăşi;

§ stabilirea de priorităţi de instruire;

§ evaluarea rolurilor pe care le vor deţine instituţiile de formare înfiinţate şi cele din sectorul privat;

§ dezvoltarea turismului şi ospitalităţii în Europa şi relevanţa lor pentru România.

3.6.2 Taxa pentru formare în domeniul ospitalităţii

Fondurile Structurale europene vor fi de un mare ajutor în restructurarea dezvoltării resurselor umane din domeniul ospitalităţii şi a turismului şi în alinierea la standardele europene în următorii ani, dar ele nu sunt durabile.

Este recomandabilă introducerea unei alte surse de finanţare mai durabile şi anume o taxă naţională pentru instruire în domeniul ospitalităţii, care să fie percepută turiştilor din hoteluri sau din alte unităţi de cazare similare pentru a beneficia de servicii mai bune.

Această taxă pentru instruire nu trebuie văzută ca o taxă adiţională, ci ca o contribuţie la eforturile continue pentru o formare suplimentară.

O taxă de 1% din costul unei camere (reprezentând preţul cazării pentru o noapte) plătită de către turist constituie o sumă rezonabilă.

Cu toate acestea, un astfel de sistem de taxare funcţionează numai când există o procedură transparentă de colectare şi când acest fond este gestionat legal de o organizaţie strict independentă şi non-guvernamentală şi când există garanţii că fondurile sunt folosite în întregime pentru instruirea în domeniul ospitalităţii.

Având un număr total de 18,4 milioane de înnoptări în unităţi de cazare înregistrate (2006) şi presupunând că preţul mediu/persoană/noapte este aproximativ 18 Euro, aceasta va însemna un buget anual adiţional de 3,3 milioane Euro. Cu un număr prognozat de înnoptări de 27,5 milioane în 2011 şi cu preţul mediu/persoană/noapte de 22 Euro, bugetul anual disponibil pentru formare va fi de aproximativ 6 milioane Euro.

Acţiunea 82

Introducerea unei taxe pentru formare în domeniul ospitalităţii până în 2010.

3.7 Necesitatea de asistenţă tehnică

Un număr de acţiuni propuse necesită asistenţă tehnică pe perioadă scurtă sau lungă prin intermediul programelor europene sau bilaterale de asistenţă tehnică.

Pentru a coordona toate măsurile propuse, se recomandă solicitarea de asistenţă tehnică de lungă durată din partea unui consultant extern pentru formare în sectorul ospitalităţii şi turismului, pe o perioadă de 3 ani, pentru a consilia coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltarea Resurselor Umane şi Conştientizare Turistică din cadrul Organizaţiei Naţionale pentru Turism. Aceste programe includ:

3.7.1 Programul de Conştientizare în Sectorul Ospitalităţii şi Turismului

Obiectivul principal al Programului de Conştientizare în Sectorul Ospitalităţii şi Turismului este de a facilita o mai bună înţelegere şi conştientizare a turismului şi de a îmbunătăţi atitudinea faţă de acest sector în cadrul acestei industrii în rândul autorităţilor locale, regionale şi naţionale şi a publicului în general, în şcoli şi în media.

Conştientizarea în sectorul ospitalităţii şi turismului este necesară, deoarece formarea profesională şi comportamentală ulterioară trebuie să asigure standarde şi servicii de calitate impuse.

Programul de Conştientizare în Sectorul Ospitalităţii şi Turismului include două componente de bază:

§ Programul de formare de formatori

§ Implementarea la scară largă a unui program de formare în domeniul conştientizării turistice prin intermediul a numeroase cursuri scurte, de o zi, dedicate diferitelor grupuri ţintă care interacţionează direct sau indirect cu turiştii, diferitelor grupuri speciale şi învăţătorilor.

3.7.2 Programul de Perfecţionare în Servicii din Sectorul Ospitalităţii şi Turismului

Obiectivul principal al Programului de Perfecţionare în Servicii din Sectorul Ospitalităţii şi Turismului este de a întări situaţia actuală a forţei de muncă din industria ospitalităţii şi turismului cu scopul de a îmbunătăţi calitatea serviciilor şi a competitivităţii turismului din România.

Programul Naţional de Perfecţionare în Servicii din Sectorul Ospitalităţii şi Turismului este alcătuit din două componente principale:

§ Programul de formare de formatori

§ Implementarea la scară largă a unui program de perfecţionare în servicii din sectorul ospitalităţii şi turismului prin intermediul unui număr mare de cursuri scurte

3.7.3 Programul de Formare profesională pentru Instructori

Creşterea numărului actual al angajaţilor din sectorul ospitalităţii şi turismului, nivelul cunoaşterii limbilor străine din România şi lipsa formatorilor calificaţi din sectorul ospitalităţii moderne, necesită o abordare de tipul formare de formatori prin programe europene de asistenţă tehnică.

Experţi europeni din diferite discipline vor instrui o echipă de formatori români specializaţi în mai multe domenii. Aceştia vor efectua un număr mare de cursuri de conştientizare turistică şi de perfecţionare profesională în diferite domenii, în toată ţara, atât pentru nivelul de bază (operaţional), cât şi pentru nivelul intermediar (de supervizare).

Programul de formare de formatori include următoarele componente:

§ Dezvoltarea unui program de formare de formatori pentru diferite discipline din sectorul ospitalităţii şi turismului

§ Dezvoltarea unui număr de cursuri de perfecţionare scurte şi specializate pentru fiecare disciplină

§ Dezvoltarea unui număr de manuale pentru formatori pentru fiecare curs de perfecţionare

§ Dezvoltarea suportului necesar pentru instruire pentru fiecare curs de perfecţionare

§ Formarea propriu-zisă a formatorilor

§ Perfecţionarea formatorilor instruiţi

§ Evaluarea cursurilor implementate

Furnizarea de asistenţă tehnică (formare de formatori):

Furnizare de asistenţă tehnică	Număr formatori pregătiţi	Tematica cursului
Instructor Expert în Conştientizare Turistică şi Satisfacţia Turiştilor Durata: 5 săptămâni	20	Conştientizare turistică şi satisfacţia oaspeţilor pentru grupuri din industria ospitalităţii (hoteluri, pensiuni) Conştientizare turistică şi satisfacţia turiştilor pentru grupuri speciale Conştientizare turistică şi principiile ospitalităţii pentru învăţători
Instructor Expert în Management în Sectorul Ospitalităţii, Competenţe de Supervizare şi Tehnici de Formare la Locul de Muncă Durata: 8 săptămâni	16	Managementul în sectorul ospitalităţii Competenţe de supervizare şi tehnici de formare la locul de muncă Managementul pensiunilor Managementul financiar Grija faţă de clienţi si satisfacţia oaspeţilor
Instructor Expert în Pregătirea Mâncărurilor şi Competenţe Necesare Lucrului în Bucătărie Durata: 8 săptămâni	16	Lucrul în bucătărie şi planificarea meniului Organizarea şi managementul activităţilor din bucătărie Pregătirea mâncării şi artă culinară Prezentarea mâncării Igienă pentru persoanele care lucrează cu produse alimentare Igienizarea bucătăriei şi tehnici de curăţare
Instructor Expert în Competenţe pentru Servirea Mâncării şi a Băuturii Durata: 8 săptămâni	16	Competenţe pentru servirea mâncării şi a băuturii Managementul restaurantului Competenţe pentru servirea la bar Igiena personală Relaţii cu clienţii Controlul alimentelor şi a băuturilor Organizarea de mese festive
Instructor Expert în Competenţe Necesare la Recepţie Durata: 6 săptămâni	16	Competenţe pentru recepţie şi pentru relaţii cu clienţii Managementul şi procedurile legate de activităţile de recepţie Sisteme de rezervări Competenţe de contabilitate Competenţe pentru marketing şi vânzare
Instructor Expert în Competenţe de Întreţinere/Curăţenie Durata: 5 săptămâni	16	Competenţe pentru întreţinere/curăţenie Managementul activităţilor de întreţinere/curăţenie Standarde şi proceduri de întreţinere Proceduri de curăţenie
Instructor Expert în Competenţe Necesare pentru Ghidarea Turistică Durata: 6 săptămâni	3	Competenţe de ghid turistic
Instructor Expert în Competenţe pentru activităţi de tour operator Durata: 6 săptămâni	16	Competenţe pentru activităţile de tour operator Managementul activităţilor de tour operator Organizarea călătoriei Crearea de oferte şi a pachetelor de oferte

3.7.4 Furnizare de asistenţă tehnică adiţională

Unele din grupurile ţintă care trebuie instruite sunt prea mici pentru programul de formare de formatori şi necesită instruire directă din partea unor instructori experţi europeni.

Două grupuri ţintă importante sunt:

§ Angajaţii din Centrele de Informare Turistică şi din Centrele pentru Vizitatori

§ Angajaţii din Departamentul pentru Administrarea şi Organizarea Turismului (Organizaţia Naţională pentru Turism)

Furnizare de asistenţă tehnică

Participanţi

Tematica cursului

Instructor Expert în Competenţe Necesare pentru Informare Turistică

Durata: 6 săptămâni

± 120

Competenţe necesare în informarea turistică

Instructor Expert în Administrarea şi Organizarea Turismului

Durata: 6 săptămâni

± 120

Cercetare şi statistică în turism
Planificarea şi dezvoltarea turismului
Marketing şi promovare

3.7.5 Furnizare de asistenţă tehnică pe termen lung

Pentru a îmbunătăţi capacitatea instituţională şi pentru a sprijini implementarea măsurilor recomandate pentru Dezvoltarea Resurselor Umane şi Formare în sectorul ospitalităţii şi turismului, precum şi pentru a întări viitorul Departament pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Formare şi Conştientizare Turistică din cadrul Organizaţiei Naţionale pentru Turism, este necesar aportul unei asistenţe tehnice specializate.

Un consultant pentru dezvoltarea resurselor umane şi formare în sectorul ospitalităţii şi turismului este propus pentru o perioadă de 36 luni pentru a sprijini coordonatorul naţional al formării în sectorul ospitalităţii şi turismului, precum şi iniţiative publice şi private de instruire aşa cum se recomandă în Master Planul pentru dezvoltarea turismului, cum ar fi înfiinţarea Fundaţiei Mobile pentru Formare în Sectorul Ospitalităţii care reprezintă organismul de implementare al programului „ROMSERVICE”.

4. Propuneri de planificare şi dezvoltare

4.1 Planificarea utilizării terenurilor turistice

4.1.1 Planul naţional

Implementarea propunerilor de dezvoltare fizică a turismului din România va trebui integrată în cadrul de lucru al planificării naţionale, regionale şi locale, pentru a garanta că dezvoltarea se realizează în mod ordonat şi eficient cu resursele existente.

Sistemul de planificare din România a suferit o serie de schimbări fundamentale în ultimii 60 de ani. Sub regimul comunist funcţiona un sistem de planificare centralizată, cu priorităţi orientate în general spre producţia industrială şi agricolă. Construcţia de locuinţe, infrastructura şi mediul, împreună cu alte sectoare, inclusiv turismul, au ocupat poziţii mai joase pe lista priorităţilor pentru alocarea resurselor. În 1991 s-a adoptat un nou sistem de planificare bazat pe modelul francez, iar responsabilitatea întocmirii planului a revenit Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriale din acea vreme. În prezent, responsabilitatea revine Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor. Instrumentul cheie utilizat pentru definirea planificării naţionale strategice este Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN). Acest plan cuprinde un număr de studii sectoriale pentru stabilirea priorităţilor şi direcţiilor planificării teritoriale din România.

Până în prezent au fost încheiate şi aprobate de Parlament sub formă de legi, cinci secţiuni ale PATN, astfel:

Secţiunea 1, Infrastructura naţională strategică;
Secţiunea 2, Resurse de apă;
Secţiunea 3, Zone protejate;
Secţiunea 4, Zone urbane;
Secţiunea 5, Zone cu risc natural.

Secţiunea 1 a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional defineşte întreaga infrastructură de transport, inclusiv principalele trei coridoare de transport trans-european şi stabileşte cerinţele şi capacităţile propuse de infrastructură. Deşi transportul rutier, feroviar şi maritim sunt menţionate, transportul aerian în special nu este tratat în planul strategic.

Secţiunea 3 a PATN stabileşte atât zonele naturale, cât şi cele construite protejate, inclusiv rezervele biosferei, parcurile naţionale şi monumentele. Legea zonelor protejate nr. 5/2000 stabileşte zonele specifice şi posibilităţi de utilizare permise pentru aceste zone.

Secţiunea 6, Turismul, este în prezent în curs de realizare, la fel cum sunt şi secţiunile pentru agricultură, reţele energetice şi păduri. În absenţa unui plan pentru turism, nu există nici o direcţie strategică disponibilă pentru orientarea întocmirii planurilor de turism regionale, judeţene şi municipale.

În plus faţă de PATN, Guvernul României a iniţiat o serie de politici naţionale aferente planurilor naţionale, care includ:

Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă;
Strategia naţională pentru conservarea diversităţii biologice;
Strategia naţională pentru administrarea apelor;
Strategia de dezvoltare a pădurilor;
Planul naţional de acţiune strategică pentru Marea Neagră; şi
Strategia de protecţie a mediului.

Acţiunea 5

Completarea Secţiunii 6, Turism a Planului naţional. Realizarea unui context al planificării strategice naţionale pentru dezvoltarea turismului.

4.1.2 Cadrul administrativ

Din punct de vedere administrativ, România este împărţită în 2.952 unităţi administrative, cuprinzând 263 de aşezări urbane şi 2.988 de aşezări rurale. Aşezările urbane includ capitala, Bucureştiul, şapte oraşe mari şi 76 de oraşe mai mici. Ţara mai este împărţită în 41 de judeţe cu o suprafaţă medie de 6.000 km², iar numărul mediu al populaţiei este aproximativ 500.000 de persoane.

Oraşele reprezintă principala unitate administrativă a României, în timp ce aşezărilor mai mari, oraşelor li se acordă statutul de municipii. Conform Legii 69/1991 administrarea conducerii locale din România se bazează pe un grad mai mare de autonomie locală prin intermediul primarilor aleşi pe plan local, care au mare putere executivă. Conducerea centrală la nivel judeţean şi în municipiul Bucureşti este reprezentată de un prefect, care supraveghează serviciile publice derulate de agenţiile conducerii centrale.

4.1.3 Aspecte legate de proprietatea asupra terenurilor

Un aspect cheie care afectează întocmirea propunerilor de dezvoltare este proprietatea asupra terenului. Înainte de 1989 România a fost guvernată de un regim comunist, care a expropriat toate terenurile aflate în proprietate privată, administrându-le ca proprietate de stat. Guvernul a iniţiat în anul 1991 un sistem de restituire a terenurilor, în scopul restituirii tuturor terenurilor şi proprietăţilor expropriate către proprietarii lor de drept. Până în 1998 se estimează că aproximativ 95% din case s-au întors la proprietarii privaţi, dar au rămas totuşi numeroase titluri de proprietate care trebuie restituite proprietarilor iniţiali. În multe cazuri, acest proces a fost considerat complicat prin dispute nerezolvate între descendenţii proprietarilor iniţiali, o situaţie care se consideră a avea o oarecare influenţă asupra procesului de dezvoltare.

O altă piedică în calea dezvoltării este absenţa unui registru de cadastru sau al terenurilor în România. Legea /1996 prevede înfiinţarea unui cadastru naţional sub denumirea de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie (ONCGC), care să raporteze direct cabinetului Primului Ministru. S-a realizat un progres redus până în prezent în alcătuirea acestui registru.

4.1.4 Legislaţia planificării

Există trei niveluri de planificare spaţială în România, la nivel naţional, regional sau judeţean şi nivel local sau urban. Planurile regionale se încadrează în mai multe categorii: planuri spaţiale regionale decurgând din PATN, studii de planificare regionale, studii de planificare judeţene şi studii de planificare urbană sau rurală, separate sau pe zone grupate.

Planurile regionale trebuie să cuprindă informaţii despre industrie, agricultură, turism, păduri, infrastructură de transport, infrastructura utilităţilor, populaţie şi mediu. Planurile trebuie să circule în cadrul guvernului şi sunt subiect de scrutin public.

Legea nr 15/1998 pentru dezvoltarea regională a stabilit cadrul instituţional al planificării regionale din România cu obiectivul specific de reducere a dezechilibrelor dezvoltării economice pe întreg teritoriul ţării. În scopul atragerii investiţiilor, ţara este împărţită în opt agenţii de dezvoltare regională, şi anume:

§ Agenţia de Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov;

§ Agenţia de Dezvoltare Regională de vest;

§ Agenţia de Dezvoltare Regională de nord-est;

§ Agenţia de Dezvoltare Regională de sud-est;

§ Agenţia de Dezvoltare Regională a Munteniei de sud;

§ Agenţia de Dezvoltare Regională de sud-vest;

§ Agenţia de Dezvoltare Regională de nord-vest;

§ Agenţia de Dezvoltare Regională centrală.

Agenţiile regionale sunt responsabile cu întocmirea planurilor regionale, inclusiv a planurilor sectoriale pentru turism incluzând infrastructura, dezvoltarea resurselor umane şi dezvoltarea turismului. Deşi câteva agenţii au pregătit propuneri de bază pentru turism, acestea sunt în general ad-hoc în natură şi nu sunt legate de cerinţele strategice identificate într-un master plan al turismului, sau Secţiunea 6 a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN).

Agenţiile Regionale de Dezvoltare (ADR) au sarcina promovării şi coordonării activităţilor de dezvoltare regională şi sunt finanţate din Fondul de dezvoltare regional, finanţat de Guvernul României, UE, agenţii internaţionale şi bănci. ARD este principala agenţie de distribuire a Fondurilor Structurale provenind de la UE, principala sursă de finanţare a iniţiativelor identificate în Programul de acţiune al Master Planului.

La nivel urban există trei tipuri de planuri, şi anume:

§ Planul de Urbanism General pentru oraşe;

§ Planul de Urbanism Zonal; şi

§ Planul de Urbanism Detaliat, care identifică propunerile specifice de dezvoltare.

Acţiunea 36

Completarea componentelor turistice ale Planurilor Regionale, pentru a stabili un context de planificare regională şi de îndrumare strategică a dezvoltării turismului.

Principala lege cu impact asupra planificării dezvoltării este Legea 50/1991cu privire la autorizarea construirii clădirilor. Acest act stabileşte cadrul legal pentru clădiri, modificări ale acestora, construirea infrastructurii, precum şi procesele de planificare urbană şi regională. Autorizaţiile de construire sunt emise de autoritatea de planificare urbană sau regională conform politicii de planificare aprobate; nici o prevedere nu este permisă consultării publice în procesul de aprobare. Autorizaţia este însoţită de Certificatul de urbanism care menţionează caracteristicile tehnice ale terenului şi clădirii. Dacă proiectul se referă la o zonă sau clădire protejată, atunci cererile trebuie evaluate din punct de vedere al impactului asupra mediului.

În afara Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, multe alte ministere şi instrumente legislative fac parte integrantă din procesele de aprobare a planificării şi amenajării teritoriale.

Legea românească a planificării a fost modificată în 2001 prin Legea nr. 350/2001, care stabileşte principiile, instrumentele şi responsabilităţile planificării urbane şi regionale din ţară. Responsabilitatea planificării revine actualului Minister al Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor. Responsabilităţile specifice ale ministerului sunt:

Întocmirea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN);
Întocmirea Planurilor Regionale pentru susţinerea strategiilor de dezvoltare regională;
Întocmirea reglementărilor de planificare urbanistică;
Realizarea legăturii cu alte ministere în vederea întocmirii planurilor sectoriale;
Colaborarea cu autorităţi regionale şi orăşeneşti pentru a asigura integrarea programelor guvernamentale în planurile acestora.

Cadrul planificării stabilit de Legea nr. 350/2001 este prezentat mai jos, în Tabelul 5.1.

Table 4.1: Cadrul planificării urbanistice

Categorie plan/document	Autoritatea de susţinere	Autoritatea de aprobare
Planificare oraşe şi ţară
Plan naţional (PATN)	Guvern	Parlament
Plan zonal · Plan regional · Plan interorăşeneşti · Plan metropolitan	· Ministerul Lucrărilor Publice · Organismele naţionale şi regionale respective	· Consilii judeţene · Consilii locale
Plan judeţean	· Ministerul Lucrărilor Publice · Organismele naţionale şi regionale respective	· Consilii judeţene · Consiliul municipiului Bucureşti
Planificare urbană
Municipiul Bucureşti	· Ministerul Lucrărilor Publice · Organismele naţionale şi regionale respective	· Consiliul municipiului Bucureşti
Municipiu	· Ministerul Lucrărilor Publice · Consiliu judeţean · Organismele naţionale şi regionale respective	· Consiliu municipal
Oraş	· Consiliu judeţean · Organismele naţionale şi locale respective	· Consiliu orăşenesc
Comună	· Consiliu judeţean · Organismele naţionale şi locale respective	· Consiliu comunal
Oraşe, municipii şi comune care includ staţiuni turistice declarate	· Ministerul Lucrărilor Publice · Consiliu judeţean · Organismele naţionale şi locale respective	· Consiliu local
Plan urban zonal şi reglementări
Zona centrală a municipiului Bucureşti	· Ministerul Lucrărilor Publice · Organismele naţionale şi locale respective	· Consiliul municipiului Bucureşti
Zona centrală a municipiului sau alte zone funcţionale	· Ministerul Lucrărilor Publice · Consiliu judeţean · Organismele naţionale şi locale respective	· Consiliu municipal
Zona centrală a oraşului sau satului	· Consiliu judeţean · Organismele naţionale şi locale respective	· Consiliu local
Zone protejate	· Ministerul Lucrărilor Publice · Consiliu judeţean · Organismele naţionale şi locale respective	· Consiliu local
Plan urbanistic detaliat
Investiţii care necesită aprobarea guvernului, precum şi cele amplasate în zone protejate	· Ministerul Lucrărilor Publice · Consiliu judeţean · Organismele naţionale şi locale respective	· Consiliu local
Alte investiţii	· Organismele teritoriale respective	· Consiliu local
Reglementări planificare urbană
Reglementări generale de planificare urbană	· Ministerul Lucrărilor Publice · Organismele naţionale şi locale respective	· Guvern

Sursa: Legea nr. 350/2001

Instrumentul de control al planificării este Certificatul de planificare orăşenească (CPA), care este emis unui solicitant de către consiliul competent. CPA este un document statutar, care trebuie emis pentru obţinerea Autorizaţiei de construire, care permite dezvoltarea unei construcţii. CPA cuprinde următoarele elemente:

Situaţia juridică a terenului, împreună cu toate drepturile, cum ar fi rezervele de utilităţi, zone protejate sau istorice asociate acestuia;
Utilizarea actuală şi permisă a terenului;
Controale tehnice asupra dezvoltării terenului, inclusiv: mărimea minimă a parcelelor, raport de ocupare a amplasamentului, cerinţe de acces şi utilităţi şi înălţimea maximă a clădirii.

De asemenea, trebuie menţionat că la Secţiunea 3, în Articolul 48 2(c) al legii mai este posibil să se stipuleze ‘Relaţiile funcţionale şi estetice cu împrejurimile’ şi astfel să se exercite un element de control al proiectului asupra dezvoltărilor propuse.

4.1.5 Conservarea şi dezvoltarea clădirilor şi zonelor istorice

Monumentele, clădirile şi cartierele istorice prezintă un interes deosebit în formularea propunerilor de planificare turistică. Există un număr total de 81 de Zone urbane istorice protejate, sau centre orăşeneşti, menţionate în Secţiunea 3 a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), prezentate mai jos, în Tabelul 5.2.

Tabel 4.2: Zone cu centre urbane protejate

1. Alba Iuliia	22. Codlea	43. Nadlac	64. Sfantu Gheorghe
2. Abrub	23. Colibasi	44. Odorheiu Secuiesc	65. Sibiu
3. Aiud	24. Comarnic	45. Oradea	66. Sighisoara
4. Anina	25. Constanta	46. Orastie	67. Sinaia
5. Arad	26. Craiova	47. Oravita	68. Slatina
6. Bistrita	27. Curtea de Arges	48. Pancota	69. Suceava
7. Blaj	28. Deva	49. Pecica	70. Sulina
8. Botosani	29. Drobeta	50. Piatra Neamt	71. Targoviste
9. Brad	30. Faragas	51. Pitesti	72. Targu Jiu
10. Braila	31. Falticeni	52. Ploiesti	73. Targu Mures
11. Brasov	32. Fieni	53. Pucoioasa	74. Targu Neamt
12. Bucharest	33. Gherla	54. Radauti	75. Targu Secuiesc
13. Busteni	34. Giurgiu	55. Ramnicu Sarat	76. Timisoara
14. Buzau	35. Harsova	56. Rasnov	77. Tulcea
15. Buzias	36. Hateg	57. Reghin	78. Turda
16. Campulung Muscel	37. Husi	58. Resita	79. Vaslui
17. Caracal	38. Iasi	59. Roman	80. Vatra Dornei
18. Caransebes	39. Ineu	60. Rupea	81. Zamesti
19. Cernavoda	40. Lipova	61. Sacele
20. Cisnadie	41. Medgidia	62. Satu Mare
21. Cluj-Napoca	42. Medias	63. Sebes

În plus, există o listă lungă de clădiri, inclusiv obiective incluse în patrimoniul UNESCO identificate şi protejate prin lege. Rezervaţiile naturale şi parcurile naţionale sunt de asemenea listate şi se bucură de protecţia legii.

De asemenea, au fost adoptate o serie de legi şi reglementări pentru zonele protejate; legislaţia pentru zonele protejate este prezentată pe scurt mai jos.

Tabel 4.2: Lista legilor pentru zonele protejate şi de patrimoniu

Titlu şi data legii	Scop
Decret 18/1990 Aderarea la Convenţia UNESCO privind patrimoniul cultural şi natural	Participarea României la Convenţia patrimoniului mondial UNESCO
Legea 50/1991 Autorizaţii de construire	Autorizarea construcţiilor
Legea 18/1991 Terenul agricol	Proprietatea publică asupra terenului pe care sunt amplasate clădirile istorice
Legea 18/1991 Autorităţi publice	Sarcinile autorităţilor locale în păstrarea patrimoniului natural şi cultural
Ordonanţa Guvernului 27/1992	Reglementări privind identificarea zonelor protejate
Legea 33/1994 Cumpărarea obligatorie	Cumpărarea obligatorie pentru protecţia patrimoniului cultural
Ordonanţa Guvernului 68/1994 Păstrarea patrimoniului cultural	Înfiinţarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice
Ordonanţa Guvernului 24/1997 Prevederi suplimentare privind protecţia patrimoniului cultural	Cofinanţarea lucrărilor de restaurare
Legea 150/1997 Convenţia europeană privind patrimoniul arheologic	Implementarea standardelor europene privind protecţia patrimoniului arheologic
Legea 157/1997 Convenţia europeană privind patrimoniul arhitectural	Implementarea standardelor europene privind protecţia patrimoniului arhitectural
Ordonanţa Guvernului 43/2000 Păstrarea patrimoniul arheologic	Identificarea zonelor de patrimoniu arheologic
Ordonanţa Guvernului 47/2000 Obiective ale patrimoniului mondial UNESCO	Principii de cooperare între conducerea locală şi centrală pentru păstrarea obiectivelor
Legea 5/2000 Aprobarea Secţiunii 3 a PATN	Identificarea zonelor protejate
Ordonanţa Guvernului 525/1996 Plan urban general	Reglementarea conţinutului planului de urbanism

Deşi clădirilor, zonelor şi peisajelor protejate li se acordă considerabilă protecţie prin lege, dezvoltarea autorizată în zonele protejate este adesea de slabă calitate şi design neadecvat. În plus, zonele limitrofe nu sunt incluse în planificare şi sunt deseori dezvoltate cu mare intensitate, micşorând confortul clădirii sau obiectivului protejat. O atenţie deosebită trebuie să se acorde determinării condiţiilor de dezvoltare atât în interiorul, cât şi în jurul zonelor protejate.

4.1.6 Impactul sistemului actual de planificare referitor la dezvoltarea turismului

Deşi există în mod clar multe legi pentru fiecare nivel de planificare, până la planificarea detaliată a obiectivului, există dovezi concrete din care reiese că la nivel local controlul planificării este adesea slab şi în consecinţă aspectul şi confortul multor resurse turistice importante se degradează. S-au observat în mare măsură următoarele probleme:

§ Dezvoltare neoficială. Multe din atracţiile vizitate, inclusiv plaja din Mamaia şi Castelul Bran au zone largi cu dezvoltare de calitate slabă şi neoficială, adesea sub formă de magazine, unităţi de alimentaţie publică şi discoteci.

§ Supradezvoltare. Multe din destinaţiile turistice mai mature se dovedesc acum atractive nu numai pentru continuarea investiţiilor turistice, ci şi pentru developerii imobiliari. Un număr de destinaţii, inclusiv Mamaia şi Poiana Braşov sunt în pericol să piardă din confort şi să-şi depăşească capacitatea de întreţinere dacă nu se adoptă o abordare mai integrată de continuare a dezvoltării.

§ Standarde slabe de design. Un control estetic mai atent trebuie exercitat în ceea ce priveşte aspectul dezvoltărilor turistice propuse în procesul de aprobare a planificării şi construirii.

§ Infrastructură slabă, incluzând constrângeri la nivelul accesului rutier local, insuficiente spaţii de parcare, precum şi facilităţi pentru vizitatori cum ar fi toalete şi centre de informare. De asemenea, se observă că marcajele de îndrumare către atracţii turistice sunt în multe cazuri neadecvate şi slab prezentate.

4.1.7 Recomandări

Deşi realizarea unei revizuiri complete a sistemului de planificare din România depăşeşte obiectul acestui studiu, este clar că procesul actual, deşi este reglementat prin multe legi, nu reuşeşte să răspundă cerinţelor turismului şi dezvoltării sale viitoare. În general, se remarcă o mare îngrijorare, atât la nivel administrativ, cât şi profesional pentru că sistemul de control al planificării şi dezvoltării terenurilor actuale utilizate din România nu reuşeşte să dea un răspuns adecvat procesului de dezvoltare consecventă şi clară. Consultanţii Master Planului au observat în numeroase cazuri, situaţii de dezvoltare neadecvată în zone sensibile, design de slabă calitate al construcţiilor sau absenţa celor mai elementare prevederi de siguranţă a clădirilor.

Caracterul neadecvat al actualului sistem de control al planificării şi dezvoltării este recunoscut pe scară largă. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor s-a angajat într-un program bilateral cu Guvernul Franţei pentru revizuirea legislaţiei actuale a planificării şi a cadrului de aplicare. La data de 15 mai 2007 s-a desfăşurat la Bucureşti o conferinţă pe acest subiect pentru dezbaterea principalelor rezultate ale acestui proces. La această conferinţă au fost prezenţi mulţi reprezentanţi ai profesiei de planificare din România, iar experţii Guvernului francez au prezentat propuneri de remediere a structurii actuale a planificării.

Grupul de experţi francezi a sugerat câteva acţiuni imediate, între care necesitatea urgentă de a pune laolaltă toate legile actuale ale planificării din România şi necesitatea urgentă de aplicare a unor penalizări semnificative pentru încălcarea prevederilor legislaţiei de planificare. În plus faţă de aceste recomandări, noi propunem să se ia următoarele măsuri specifice planificării şi dezvoltării turismului:

1. Plan detaliat al zonelor turistice.

Trebuie întocmite Planuri zonale detaliate, conform prevederilor legale, pentru staţiunile, atracţiile şi zonele turistice. Planul trebuie să se restrângă la domeniul activităţii turistice localizat, dar să stabilească impactul mai larg, inclusiv accesul autovehiculelor şi parcarea. Planurile trebuie întocmite pe un orizont de timp de 15 ani şi revizuite o dată la 5 ani. Planurile, care trebuie realizate de autorităţile locale sau regionale competente sau de consultanţii numiţi de acestea, vor trebui să se bazeze pe informaţiile de pe piaţă şi să ţină cont de proiecţiile privind sosirile vizitatorilor şi evoluţia activităţilor turistice pe perioada planului. Este necesară o largă consultare publică şi cu reprezentanţii industriei în vederea întocmirii planului.

Următoarele zone au fost identificate ca necesitând de urgenţă planuri detaliate pentru zonele turistice, care urmează a fi incluse în Planul de acţiuni:

§ Zonele staţiunilor de pe litoralul Mării Negre din Mamaia, Mangalia şi Vama Veche;

§ Rezervaţia biosferei din Delta Dunării, în special zonele din Tulcea din apropierea Dunării;

§ Principalele atracţii, în special Castelul Bran şi Castelul Peleş;

§ Principalele staţiuni de schi din Sinaia, Poiana Braşov, Azuga, Buşteni, Predeal, Vatra Dornei, Păltiniş, Semenic, Stâna de Vale, Durău, Cavnic şi Borşa. O atenţie deosebită trebuie acordată capacităţii de întreţinere a fiecărei zone.

§ Oraşe şi localităţi ca centre istorice. Din cele 81 de principale zone istorice identificate în legislaţia zonelor protejate, au fost identificate următoarele centre prioritare din punct de vedere al perspectivei turistice: Bucureşti, Constanţa, Sighişoara, Braşov, Sibiu, Târgu Mureş, Suceava şi Alba Iulia.

Acţiunea 37

Întocmirea planurilor locale de turism. Întocmirea planurilor integrate de dezvoltare a turismului pentru fiecare destinaţie turistică identificată în Planul regional de turism. Stabilirea unui context al planificării şi a îndrumărilor strategice pentru dezvoltarea turismului.

2. Standarde şi direcţii pentru dezvoltarea zonelor turistice.

Trebuie stabilite standarde detaliate de design şi direcţii de îndrumare pentru a asigura respectarea standardelor internaţionale acceptabile în ceea ce priveşte standardele de design şi calitate în zonele turistice. Îndrumările privind designul trebuie să stabilească standarde pentru următoarele:

§ Cazarea turiştilor.

§ Proiectul clădirii. Definirea cuprinderii obiectivului, raportul dintre înălţimea maximă a clădirii şi dezvoltare, sau indicele parcelelor. Stilul construcţiei, de exemplu adoptarea unui vocabular arhitectonic ‘transilvănean’, finisări pereţi, forma şi materiale pentru acoperiş, stilul ferestrelor, design exterior şi materiale, paleta coloristică.

§ Spaţii publice şi amenajarea spaţiului înconjurător. Definirea acestora;

§ Parcări şi acces;

§ Facilităţi obişnuite pentru vizitatori.

Acţiunea 38

Întocmirea îndrumărilor şi a documentelor model pentru realizarea standardelor şi îndrumărilor de dezvoltare a zonelor turistice. Întocmirea unui set cuprinzător de îndrumări arhitectonice şi standarde de amenajare care trebuie respectate în dezvoltarea facilităţilor şi zonelor turistice.

3. Plan de administrare a zonelor turistice.

În scopul menţinerii calităţii destinaţiei turistice, este necesar un Plan de administrare pentru dezvoltarea şi întreţinerea zonei, inclusiv prin servicii de mediu şi de amenajare a spaţiului înconjurător. În zonele de litoral, planul de administrare trebuie să definească în plus acorduri de administrare a zonelor din apropierea plajelor. Condiţia acordării licenţelor de funcţionare pentru toate întreprinderile de turism dintr-o anumită zonă trebuie să fie ca acestea să fie acţionari în administrarea zonei şi să contribuie direct la costurile acesteia.

4. Pachetul de investiţii în zone turistice.

În scopul atragerii mult doritelor investiţii, în special investiţii străine şi experienţă în sector, oportunităţile, procesul şi condiţiile de dezvoltare trebuie să fie cât mai transparente şi mai deschise. De aceea, se propune ca pachetele de investiţii în turism să fie întocmite şi promovate de ADR-uri. Aceste pachete vor cuprinde oportunităţile de dezvoltare identificate, condiţiile tehnice de dezvoltare, precum şi standardele necesare de dezvoltare şi administrare.

5. Coordonarea

O dată cu începerea descentralizării din România, sistemul de planificare a fost afectat din cauza slabei coordonări, situaţie care trebuie rezolvată în vederea reuşirii implementării propunerilor de planificare a turismului. Aceasta necesită respectarea unei ierarhii de planificare din Secţia 6 (Turism) din PATN, considerând poziţia cheie ca plan al turismului strategic naţional adoptat prin lege de Parlamentul României. Planurile regionale de turism trebuie supuse aprobării Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, iar planurile judeţene trebuie incluse în planurile regionale, iar planurile orăşeneşti în planurile judeţene. Rolul Organizaţiei Naţionale de Turism în acest proces va fi:

§ Furnizarea de informaţii statistice şi proiecţii corecte şi relevante către autorităţile centrale şi regionale de planificare;

§ Participarea la întocmirea planurilor naţionale şi regionale;

§ Accent pe activităţile de marketing şi promoţionale în susţinerea planurilor aprobate;

§ Analiza progresului implementării planurilor şi transmiterea feed-back-ului către autorităţile naţionale şi regionale de planificare.

Se recomandă cu insistenţă ca solicitările de fonduri să fie evaluate de Organizaţia Naţională de Turism sau Agenţia Regională de Dezvoltare până când sunt întocmite planurile naţionale, regionale şi municipale, permiţând evaluarea solicitărilor de fonduri faţă de cadrul şi obiectivele de planificare aprobate.

4.2 Cazarea

România oferă în prezent 141.597 camere (reprezentând în 2005: 283.194 locuri împărţit la 2). La nivelul actual al cererii care trebuie satisfăcută cu un grad anual de ocupare de aproximativ 65%, România avea nevoie de mai puţin de 50.000 de camere în 2005. Presupunând că aceste camere erau amplasate la locul potrivit şi având un standard corespunzător, la un grad anual de ocupare de 65%, numărul camerelor era suficient până în 2020.

Este nevoie de hoteluri cu standard înalt de calitate – considerând oferta curentă şi cea din 2011, este necesar ca numărul proprietăţilor de patru şi cinci stele trebuie să crească cu aproape 50% - în timp ce există o supraofertă de spaţii de cazare de standard scăzut.

Aşa cum s-a constatat în Analiza situaţiei, în ultimii ani s-a înregistrat o mare extindere în sectorul pensiunilor şi al hotelurilor pentru tineret. S-au dezvoltat de asemenea construcţiile de hoteluri.

Tabel 4.4: Unităţi de cazare şi locuri de cazare 2001 – 2006

Tip de cazare		2001	2002	2003	2004	2005	2006	2001-6 %
Hoteluri şi moteluri	Unităţi	968	974	1029	1077	1154	1220	26
	Paturi	162116	161386	164571	166362	170288	173064	7

Pensiuni urbane	Unităţi	244	271	328	461	597	702	188
	Paturi	3660	4320	5670	8100	10910	12428	240

Pensiuni rurale	Unităţi	536	682	781	892	956	1259	135
	Paturi	4736	6181	7510	9405	11151	14391	204

Hoteluri pentru tineret şi hosteluri	Unităţi	10	12	19	31	58	75	650
	Paturi	365	325	626	1180	988	3512	862

Tabere şcolare	Unităţi	168	168	157	157	151	128	-24
	Paturi	33460	30099	32821	30198	28916	20261	-39

Vile turistice	Unităţi	746	669	676	691	716	742	-1
	Paturi	18079	16121	16464	16107	15157	15561	-14

Sursa: Cifre pentru turismul românesc – 2006

S-a observat de asemenea că gradul de ocupare este în general scăzut şi că există o supraofertă generală de cazare. Totuşi, stabilirea unui raport între cerere şi ofertă trebuie să ia în considerare locaţia şi aspectele calităţii. Întrebarea esenţială este "Câte camere şi la ce nivel al calităţii vor fi solicitate pentru a satisface cererea la un grad de ocupare viabil în următorii ani?"

Ţintele stabilite pentru România Turism până în 2026 estimează care va fi numărul înregistrărilor de unităţi şi locuri de cazare în 2011, 2016, 2021 şi 2016. Aceste proiecţii ale cererii au fost extrapolate la nivelul cererilor de camere în funcţie de calitate şi amplasare pentru fiecare din aceşti ani. S-a aplicat următoarea metodologie de calcul:

§ S-au utilizat trei categorii de unităţi de cazare, astfel:

o superioară (4/5*),

o mijlocie (2/3*), şi

o inferioară (1* şi neclasificate)

NB: mărimea categoriilor diferă în funcţie de ţara sau regiunea sursă (cu cele mai recente statistici privind cazarea luate drept ghid) şi câteva modificări au fost incluse în perioadele de timp ţintă pentru a reflecta ridicarea standardelor de cazare şi cererea pieţei.

§ S-au utilizat trei tipuri de locaţii, cum ar fi:

o oraş/urban,

o staţiuni,

o locaţii de circuit.

A fost dificilă identificarea unui grup de tipuri de locaţii realist. Categoriile statistice din România nu includ oraşele reşedinţă de judeţ în tipurile de locaţie, astfel încât categoriile “litoral”, “balnear”, “zone montane” nu înregistrează în totalitate cererea pentru aceste locaţii şi nu pot fi folosite ca bază. Nu există o bază suficient de solidă pentru indicarea ratelor de creştere diferenţiate pentru aceste categorii de locaţii detaliate.

§ Durata diferită a sejururilor a fost aplicată pentru fiecare ţară sau regiune sursă, pe baza celor mai recente statistici ale cazării. Au fost incluse unele creşteri pe perioadele de timp ale ţintelor pentru a reflecta dezvoltarea unei game mai largi de atracţii care îi încurajează pe vizitatori să-şi prelungească sejurul în ţară.

§ S-a considerat un număr mediu de persoane pentru gradul de ocupare a camerelor de 1,5 pentru vizitatorii străini şi 1,75 pentru oaspeţii români (pe baza mixului estimat al oaspeţilor în scop de afaceri şi în alt scop).

§ S-a aplicat un grad de ocupare mediu ţintă de 65%.

Pe această bază, viitoarele solicitări de camere încadrate în cele trei categorii vor fi:

Tabel 4.5: Solicitări camere, 2011, 2016, 2021 şi 2026 – pe categorii

An	Camere pe categorii de cazare				% creştere anuală
	Superioară	Mijlocie	Inferioară	Total
Ofertă 2005	7.600	83.100	50.900	141.600
Cerere
2005	6.200	33.400	6.000	45.600
2011	10.100	49.900	8.700	68.700	7,1
2016	15.000	68.700	11.700	95.400	6,8
2021	22.400	96.200	16.100	134.700	7,1
2026	32.300	130.600	21.400	184.300	6,5

Sursa: Estimări Master Plan bazate pe date privind gradul de ocupare de la INCDT

Aceasta indică o solicitare suplimentară de 24.700 camere din categoria superioară şi 47.500 camere din categoria mijlocie în perioada respectivă. Nu vor fi solicitări de camere suplimentare din categoria inferioară; desigur, cererea din 2026 nu va ajunge la nivelul ofertei actuale.

Solicitările de camere în funcţie de locaţie prezintă o perspectivă diferită.

Tabel 4.6: Solicitări camere, 2011, 2016, 2021 şi 2026 – pe tip de locaţie

An	Tip locaţie (mii camere)				% creştere anuală
	Oraş	Litoral	Circuit	Total	% creştere anuală
Ofertă 2005	25.900	58.600	57.100	141.600
Cerere
2005	24.300	6.400	14.900	45.600
2011	37.200	9.900	21.600	68.700	7,1
2016	51.200	14.000	30.200	95.400	6,8
2021	71.100	20.300	43.300	134.700	7,1
2026	97.900	27.500	58.800	184.300	6,5

Sursa: Estimări Master Plan bazate pe date privind gradul de ocupare de la INCDT

Nu vor fi solicitări suplimentare de camere pe litoral, deşi este necesară ridicarea standardelor pentru oferta existentă deja. De asemenea, oferta actuală pentru turismul de circuit satisface cererea viitoare. Totuşi, aceasta este o largă categorie şi s-ar putea ca solicitările în locaţiile rurale să crească, dar să fie mai reduse în zonele staţiunilor din interiorul ţării. Cea mai mare extindere este necesară la nivelul oraşelor cu peste 45.000 de camere suplimentare până în 2026.

Proiecţiile de mai sus trebuie considerate doar ca direcţii generale. Este clar totuşi că este necesară creşterea standardelor cazării şi că o mare parte a cazării din categoria inferioară va trebui îndepărtată de pe piaţă. În ceea ce priveşte deciziile de dezvoltare, vor trebui luate în considerare condiţiile şi circumstanţele de pe plan local.

4.3 Atracţii

4.3.1 Peşterile

Potenţialul peşterilor amenajate pentru vizitare ca atracţie turistică a fost recunoscut înainte de 1990 când au fost identificate opt peşteri spre a fi dezvoltate. Numai Peştera Urşilor a fost dezvoltată în întregime şi este astăzi principala peşteră din ţară amenajată pentru vizitare. Prin legislaţia ulterioară privind conservarea, dezvoltarea a fost oprită pentru a evita posibila deteriorare a mediului. Cele mai multe peşteri accesibile turiştilor în general sunt slab dotate sau au facilităţi care nu se ridică la un nivel satisfăcător din punct de vedere al siguranţei şi protecţiei mediului.

Există patru clase de protecţie a peşterilor – A, B, C şi D. În clasa A sunt peşteri care se află în afara limitelor din punct de vedere ştiinţific sau al siguranţei. În clasa B sunt incluse peşteri accesibile specialiştilor autorizaţi, cum sunt speologi cu experienţă şi ecoturişti îndrumaţi. Clasele C şi D includ peşteri accesibile turismului de masă, deşi cu restricţii.

Majoritatea peşterilor se află în proprietatea autorităţilor locale sau se găsesc în parcurile naţionale.

Peşterile care se vor dezvolta trebuie să întrunească un număr de criterii, şi anume:

Varietatea elementelor din peşteră trebuie să stimuleze vizitarea;
Perioadele de acces să nu afecteze viabilitatea din punct de vedere financiar – de exemplu perioada de închidere pentru hibernarea sau reproducerea liliecilor, sezonul inundaţiilor, controlul poluării, etc.;
Accesul în peşteră, inclusiv spaţii de parcare;
Complexitatea şi costul amenajărilor cu culoare, scări mobile, balustrade şi sistem de iluminat;
Proximitatea altor atracţii turistice, unităţi de cazare şi unităţi de alimentaţie publică;
Entuziasmul proprietarilor faţă de dezvoltare.

Recomandări

Următoarele peşteri au fost identificate pentru a fi analizate mai îndeaproape, întrucât îndeplinesc majoritatea sau toate criteriile următoare:

Acces rutier comod;
Proximitatea centrelor turistice;
Adaugă o mare valoare gamei de atracţii şi activităţi turistice locale;
Acces corespunzător publicului larg fără a fi necesar echipament special;
Există un administrator dornic să se ocupe de dezvoltare.

Tabel 4.7: Locaţia potenţialelor peşteri amenajate pentru vizitare

Peştera	Judeţ / Oraş	Proprietar / Administrator
Liliecilor*	Vâlcea, satul Bistriţa, comuna Costeşti	Mănăstirea Bistriţa
Polovragi*	Gorj, comuna Polovragi	Muzeul Judeţean Gorj
Ponicova*	Mehedinţi, Plavişeviţa şi Dubova	Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier
Ponoarele*	Mehedinţi	Primăria comunei Ponoarele
Closani*	Gorj	Administraţia Parcului Naţional Domogled Valea Cernei
Scărişoara	Alba, Garda de Sus	Primăria Gârda de Sus
Muierilor	Gorj, Baia de Fier	AS.Speologică HADES, Ploieşti
Comarnic	Caraş Severin, Reşiţa
Ialomiţa	Prahova, Buşteni
Limanu	Constanţa, Limanu	Grupul de Exploraţii Subacvatice şi Spelogice din Bucureşti

* Cuprinse în studiul INCDT "Proiect de amenajare turistică a obiectivelor carstice care urmează a fi introduse in circuitul turistic" 2004.

Se recomandă ca proprietarii sau administratorii acestor peşteri să ia în considerare dezvoltarea acestora ca peşteri amenajate pentru vizitare, cu acces îmbunătăţit pentru vizitatori, iluminat amplasat strategic, ghizi, materiale de prezentare, marcaje, facilităţi pentru vizitatori cum ar fi toalete, chioşcuri, etc.

Acţiunea 53

Administratorii / autorităţile locale / administratorii parcurilor trebuie să întocmească propuneri de dezvoltare conform direcţiilor prevăzute de INCDT pentru Cheile Bistriţei de lângă Valea Bistriţei, Polovragi din judeţul Gorj, Ponoarele din judeţul Mehedinţi, Closani de lângă Padeş în Gorj şi Ciucaru-Ponicova între Plavişeviţa şi Dubova în Mehedinţi. La aceste prevederi trebuie să se adauge estimări ale costurilor, inclusiv cele aferente studiilor de impact asupra mediului şi costuri de dezvoltare. Mai trebuie adăugat proiectul unui plan de afaceri operaţional, care va include costuri cu publicitatea.

Aceste propuneri trebuie apoi supuse atenţiei Agenţiei Regionale de Dezvoltare respective pentru obţinerea fondurilor de dezvoltare.

4.3.2 Salinele

Creşterea în viitor a numărului de vizite la saline se poate realiza în mare măsură prin îmbunătăţirea publicităţii, a căilor de acces şi a experienţei de vizitare. Există un potenţial considerabil de creştere a numărului de vizitatori atât în scop de tratament, cât şi ca vizite de interes general. Acest gen de activitate ar trebui să constituie o sursă suplimentară de venit atractivă pentru proprietarii de saline şi prin popularizarea acestei forme neobişnuite de atracţie turistică. Ea va genera şi cheltuieli turistice suplimentare la nivelul unităţilor de cazare şi de alimentaţie publică.

Cerinţele pentru îmbunătăţirea vizitelor în saline includ:

Separarea din motive de siguranţă a traficului şi zonelor industriale, de tratament şi celor pentru vizitatori,
Marcarea şi semnalizarea intrării pentru a da vizitatorilor un semn de întâmpinare;
Zona de primire a vizitatorilor la suprafaţă şi spaţii de parcare ;
Prezentarea salinei incluzând formarea din punct de vedere geologic a depozitelor de sare, metode de extracţie folosite de-a lungul secolelor, posibilităţi de utilizare a sării, expunerea şi prezentarea echipamentului minier, beneficii medical ale mediului salin, etc.;
Toalete şi facilităţi gen bufet;
Facilităţi cu amănuntul pentru suveniruri în legătură cu sarea;
Materiale publicitare şi activităţi promoţionale orientate către a) profesii medicale, şi b) vizitatori în general.

În scopul realizării acestora, proprietarii minelor trebuie fie să se angajeze să ofere ei înşişi facilităţi vizitatorilor ca societate comercială, fie să negocieze o concesionare favorabilă către operatori care să ofere aceste servicii şi facilităţi. Concesionarea va trebui să se realizeze pe termen mediu-lung, cu opţiuni de prelungire, pentru a-i încuraja pe operatori să investească în facilităţi de calitate.

La Praid a fost realizat un studiu de fezabilitate atât pentru salină ca atracţie turistică şi posibilitate de tratament, cât şi pentru oraş ca bază de cazare. Salrom este foarte interesată să-şi dezvolte afacerea turistică şi de tratament aici, dar nu dispune de resurse pentru dezvoltarea şi marketingul facilităţilor. Se recomandă ca Salrom să-şi extindă studiul de fezabilitate pentru Praid cu un plan de afaceri şi să caute sprijinul fondurilor structurale de la UE pentru dezvoltarea acestei facilităţi.

De asemenea, Salrom trebuie să întocmească planuri detaliate de dezvoltare a turismului pentru unele sau toate celelalte saline care acceptă vizitatori şi să caute fonduri pentru dezvoltare din partea donatorilor şi /sau partenerii comerciali.

Acţiunea 65

1. Salrom să-şi extindă studiul de fezabilitate al Salinei Praid pentru a include un plan de afaceri şi să se adreseze ARD pentru a solicita fonduri de dezvoltare.

2. Salrom să-şi dezvolte planurile de turism pentru alte saline pe care doreşte să le extindă ca atracţii turistice şi să adreseze o solicitare de fonduri ARD-urilor respective, pentru finanţare.

4.4 Turismul de afaceri (MICE)

Multe unităţi mari de cazare consideră afacerea organizării de conferinţe ca pe o posibilitate de afaceri suplimentară. Cei care oferă un mediu plăcut, facilităţi funcţionale de întâlniri, cazare de calitate, acces facil din principalele centre şi facilităţi corespunzătoare de petrecere a timpului liber sunt cei care au cele mai mari şanse de reuşită.

Există o piaţă extinsă a conferinţelor internaţionale, fie la nivel de asociaţii, organizaţii guvernamentale sau corporaţii. Aderarea României la Uniunea Europeană oferă oportunităţi României de atragere a întâlnirilor europene şi regionale cu condiţia oferirii unor facilităţi corespunzătoare.

În analiza întâlnirilor internaţionale organizate de membrii săi în 2005, International Congress and Convention Association (ICCA) a identificat 5.315 întâlniri internaţionale organizate în aproape 100 de ţări. 58% dintre acestea au fost organizate în Europa, dar numai 12 în România. România ar putea atrage cu siguranţă un segment de piaţă mai mare.

Profilul întâlnirilor internaţionale

Dimensiunea

În 2005, 651 de delegaţi în medie au participat la întâlniri ale asociaţiilor internaţionale. Din punct de vedere al amploarei, întâlnirile formează o gamă largă. Procentul întâlnirilor cu un număr de delegaţi participanţi între 50-149 a crescut în ultimii 10 ani. Marea majoritate a întâlnirilor numără sub 200 de delegaţi. Cele mai considerabile întâlniri sunt organizate în principal în America de Nord de către asociaţii având în special membri nord-americani.

Tabel 4.8: Dimensiunea medie a întâlnirilor asociaţiilor internaţionale (delegaţi) în 2005

Număr delegaţi	%
50 - 149	24,2
150 - 249	18,5
250 - 499	24,7
500 - 999	17,2
1000 - 1999	9,1
2000 - 2999	2,4
3000 - 4999	2,3
5000 - 10000	1,2
10000 şi peste	0,4
	100,0